Vă spuneam când vorbeam de Cartepedia că meseria de librar ni se pare una dintre cele mai frumoase. Comunitatea Cartepedia pune accent pe recomandările librarilor, încurajează cititorii să devină și ei librari pentru o zi și să le spună altora ce cărți faine au descoperit. Ne-am gândit că v-ar plăcea să-i cunoașteți pe trei dintre librarii Cartepedia, tineri, plini de entuziasm și de dragoste pentru cărți, pentru care a recomanda cărți celorlalți e o expresie a prieteniei. Ei sunt Iulia Avram, Vlad Zver și Sonia Wincentowicz.

NU uitați, dacă și voi vă bucurați când primiți recomandări de la prieteni, Cartepedia pune la bătaie vouchere de 500, 200 și 100 lei pentru cumpărarea de cărți. 

 

Spune-ne câte ceva despre tine – câți ani, unde lucrezi și ce faci, unde studiezi/ai studiat, ce-ți place să faci în timpul liber. 

Iulia Avram: Mă numesc Iulia, am 24 de ani. Am lucrat vreme de un an și încă-puțin ca librar. Acum am renunțat pentru a redeveni studentă. Meseria de librar îți lasă puțin timp pentru a fi și altceva, însă atâta timp cât o ai este frumoasă. Încă scriu pentru Cartepedia.

Sunt destul de inconsecventă în ceea ce privește timpul liber. Îmi place să citesc, evident. Restul de timp mă simt ca în fața unui bufet suedez: stomac mic, opțiuni multe, așa că încerc puțin din fiecare.

Vlad Zver: Am 30 de ani, am studiat filosofia și în timpul liber îmi place să citesc și să mă joc cu micul meu prinț.

Sonia Wincentowicz: Am 23 de ani, lucrez de un an la Librarium (Universității) și studentă la Litere. În timpul liber, citesc. Citesc de la 4 ani tot ce prind în mână, cu precădere literatură, critică, teorie literară. Citesc ca să supraviețuiesc, citesc ca să trăiesc, nu mă prea joc când vine vorba de cărți.

Ce te-a determinat să devii librar?

Iulia Avram:  Pe când eram studentă (prima dată), citeam un blog al unei persoane ce lucra pe atunci în Cărturești și mi se părea că-i tare interesantă și tare inteligentă. Îmi imaginam că toți librarii trebuie să fie ca ea. De aici a început dorința de a lucra într-o librărie. Era oarecum naturală, fiindcă îmi petreceam deja o mare parte din timpul liber prin librării. Când am ajuns în București și am descoperit combinația carte + ceai, eram extaziată, nu mai văzusem așa ceva înainte, dacă s-ar fi putut mi-aș fi dorit să mă mut acolo. La un moment dat, mi s-a îndeplinit dorința.

Vlad Zver: Cărțile. Scriitorii. Cititorii. Ordinea este aleatorie.

Sonia Wincentowicz: Înainte să fiu librar, eram genul de om care intra în librărie și nu mai pleca de acolo preț de câteva ore bune. Dacă erau cărțile cu capul în jos, căzute, nu mă sfiam să le aranjez, să le pun la loc. Îmi spunea cineva cât de greu trebuie să fie pentru un bookaholic să lucreze într-o librărie, pentru că are la dispoziție atâtea cărți, dar nu le poate citi fiind atâtea de făcut. Ei bine, pe mine m-a încântat întotdeauna ideea de a contribui la ordonarea unui raft, la așezarea cărților pe masa de noutăți, așa că am simțit întotdeauna că aș face o treabă bună.

 Care e cea mai frumoasă parte a meseriei de librar?

Iulia Avram: Colegii de muncă. Mi-a fost dat să lucrez alături de oameni grozavi. Rar întânlnești așa mulți laolaltă. Și momentul în care ajungeau coletele cu noutăți și tu ești cel care le scoate din cutii.

Vlad Zver: Discuțiile pe marginea recomandărilor. Disecțiile critice care se fac
alături de alți cititori pe care nu i-ai cunoaște, dacă nu ai fi librar.

Sonia Wincentowicz: Cea mai frumoasă parte a meseriei de librar e când primești multe, multe colete, pline de noutăți și tu ești primul care le vede și care le răsfoiește. E o bucurie silențioasă, un entuziasm delicat într-o activitate simplă, dar extrem de frumoasă.

Spune-ne o poveste faină legată de un moment în care ai recomandat cuiva cărți. 

Iulia Avram: Am un prieten care nu prea citește, dar îi face plăcere (sau se preface) să mă asculte în timp ce îi povestesc despre ultima mea lectură. Știind că oricum nu va pune mâna pe ele, mereu i le povesteam în detaliu. Într-o zi, venise în vizită și, cum stăteam să povestim despre câte altele, la un moment dat mi-a cerut să-i împrumut cartea despre care îi vorbisem data trecută. Am recomandat cărți mai bune unori oameni mai pasionați de lectură, dar această întâmplare a fost o bătălie câștigată mai greu, așa că mi-a rămas vreme îndelungată în minte.

Vlad Zver:  M-a entuziasmat foarte mult Lanark: O viață în patru cărți de Alasdair Gray și am recomandat-o unei cliente noi care nu mai intrase în librărie. I-am vorbit foarte frumos și convingător despre carte, astfel încât a cumpărat-o După câteva zile a venit o persoană necunoscută care a cerut cu insistență să vorbească cu mine. Mi-a zis că este trimisă de doamna Cutare și că vrea să-i recomand o carte, alta decât Lanark pentru că a citit-o, i-a plăcut foarte mult și vrea să mai citească și alte cărți la recomandarea mea. M-a impresionat această întâmplare, cu atât mai mult cât au mai venit și alți cititori, prieteni de-ai doamnei cititoare de Lanark mai apoi. O astfel de experiență mi-a arătat cât de profundă poate să devină relația dintre cititor și librar și cât de multă încredere se pune și există într-o astfel de relație.

Sonia Wincentowicz: Au venit români plecați de multă vreme în străinătate după literatură română sau după combustibil, cum foarte frumos s-au exprimat ei. Le-am vorbit de Matei Brunul și de cărțile lui Bogdan Suceavă, m-am înflăcărat puțin și m-am speriat când mi-am dat seama că ei n-au scos un cuvânt. După ce m-am oprit, unul din ei și-a ridicat mâneca și mi-a arătat că i se făcuse pielea de găină. Ne-am bucurat amândoi când și-a cumpărat cărțile și am avut multă vreme sentimentul că am ales foarte bine să îmi petrec timpul printre cărți.

Ție cine-ți recomandă cărți?

Iulia Avram:  Uneori prietenii, dar de cele mai multe ori se întâmplă să “primesc” recomandări de la personaje de carte sau de la autorii lor. De exemplu, dacă Alberto Manguel a povestit foarte frumos despre Afinitățile elective de Goethe, am și fugit s-o iau. Sau dacă personajelor lui Murakami le place un anumit autor, trebuie neapărat să-l încerc și eu.

Vlad Zver: Cărțile pe care le-am citit. Scriitorii pe care i-am citit. Propria bibliotecă. Raftul de noutăți. Al șaselea simț livresc.

Sonia Wincentowicz: Primesc recomandări cu mult drag de la prieteni, profesori, cunoștințe. Cel mai mult îmi place când discut cu librarii colegi despre cărțile preferate sau recent citite. Știi că ești într-un loc bun când ce mai faci e înlocuit de ce-ai mai citit.

 Care sunt autorii tăi preferați/cărțile preferate?

Iulia Avram: N-aș ști să răspund cu exactitate. Îmi plac cărțile în funcție de vârstă, uneori de domeniu. Când eram mică am decis că preferata mea va rămâne mereu Micul Prinț și într-un fel așa a fost. Dar mai sunt multe altele. Îmi place, de exemplu, Camus, pentru că a fost, până acum, singurul autor care m-a făcut să plâng la o carte. Îmi mai place Henry de Montherlant, dar numai pe jumătate, fiindcă i-am citit seria Fetele de mai multe ori, mi-am privit viața prin prisma ei, dar restul romanelor pe care i le-am găsit m-au lăsat rece. Cea mai nouă iubire literară mi-e Julian Barnes. E încă în faza pasională și așa de tare mi se scurge sufletul după el că aș fi în stare să-i ridic în slavi și cărțile proaste (nu că am întâlnit vreuna măcar). Așadar, cărți preferate? I dunno.

Vlad Zver: Clasicii, iar dintre contemporani prima dată îmi vin in minte Rushdie, Thomas Pynchon, Philip Roth. La fel, primele cărț la care ma gândesc sunt: Ulise, Lanark, Copiii din miez de noapte, Idiotul, Curcubeul gravitației.

Sonia Wincentowicz: Îmi plac rușii. Clasici, contemporani, cred că sunt străluciți scriitori. Rușii – și când scriu prost, scriu bine. Dostoievski, Cehov, Liudmila Petrușevskaia, Natalia Kliucearova, Șîșkin nu lipsesc de pe rafturile mele.

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *