Sunt trei situații în care întâlnim manualul unic, spune Liviu Papadima, prima e în cazul unui război, a doua în dictatură și a treia în țările din lumea a treia, care nu pot asigura resursele educaționale. Din ce știm, România nu se află în nici una dintre aceste situații. Totuși, se vehiculează prin Ministerul Educației și prin vocea ministrului Liviu Pop, care a spus acum câteva zile: „Săptămâna viitoare vom veni cu un act normativ în Guvern în aşa fel încât să punem capăt acestei sarabande din ultimii cinci ani, Editura Didactică şi Pedagogică să preia integral editarea manualelor şcolare în aşa fel încât elevii de clasa a V-a, toţi elevii din România să beneficieze la timp de manuale”. Ce vrea guvernul? Renunțarea la manualele alternative și înlocuirea lor cu un manual unic. Ca pe vremea comunismului și imediat după. Manualul unic ar urma să fie creat de Editura Didactică și Pedagogică și să fie tipărit la Monitorul Oficial. Manualele ar putea fi declarate de importanță strategică, spune premierul.

Proiectul este susținut deci și de premierul României, Mihai Tudose, care a avut o declarație ușor de contrazis: “Mi se pare o nebunie ca, de exemplu, în fiecare an să rescrii manualul de istorie, de parcă Ștefan cel Mare în fiecare an mai face câte ceva, mai câstigă cate o luptă, mai pierde câte ceva, la matematică Pitagora se mai gândește și rescriem manualul.” Liviu Ornea, matematician și cercetător, dă o replică subtilă: “cine crede că matematica și-a spus ultimul cuvânt cu Pitagora ar trebui să mai treacă pe la școală”. Și cine crede că istoria e bătută în cuie și se predă exact la școală, aș adăuga eu, ar trebui să vadă Țara Moartă a lui Radu Jude.

De parcă ar exista o perspectivă unică asupra istoriei, o singură modalitate de abordare a matematicii, un singur fel de a înțelege literatura și un singur mod de a învăța geografia. Ce-i cu atâta diversitate, par să spună miniștrii noștri. Manualul unic a fost introdus în 1948 de către regimul comunist, tocmai pentru a avea control ideologic, precizează Liviu Papadima.

Am fost ieri la conferința de presă susținută de Asociația Editorilor din România, Uniunea Editorilor din România, Asociația “Cartea Școlară și CD Press. Prezenți acolo, oameni despre care știi că nu se joacă cu educația, de exemplu Liviu Papadima, prorector al Universității București, fost decan la Litere și profesor la aceeași facultate, Mircea Vasilescu (profesor la Litere, fost redactor șef la Dilema Veche), Liviu Ornea (profesor universitar și cercetător în matematică), profesori de liceu sau de gimnaziu, Grigore Arsene și mulți alții.

Din orice perspectivă te uiți, ideea manualului unic e greșită. Educațional, ideologic, comercial, simbolic. Discuția e foarte lungă.  Da, ok, recunosc mai mulți, modul în care acest lucru se întâmplă acum nu e întotdeauna perfect. Sunt probleme cu licitații, cu manuale, cu proceduri, cu contestații. Principiul în sine este însă unul corect.

E foarte complicat traseul unui manual, practic ministerul publică programele (prin aprilie-mai, de obicei), editurile au 2-3 luni să elaboreze manualele, se face licitație, se anunță rezultatele, se fac contestații, se rezolvă contestații și apoi ne mirăm că uneori manualele ajung în noiembrie pe băncile elevilor. Și, pentru că ministrul dădea vina pe edituri că depun contestații, iată câteva cifre interesante pe care tot din conferința de presă le-am aflat: din 27 de contestații, 20 au fost admise. Deci nu aberează oamenii ăia. Cât despre Editura Didactică și Pedagogică, de la care se așteaptă să dețină de acum încolo adevărul absolut în privința educației, din nou cifre: a pierdut 95% dintre licitațiile pentru manuale.

“Nu e o problemă comercială”, spune Liviu Ornea, ci una de esență a educației. Grigore Arsene a pus însă și problema comercial, vorbind și despre investițiile financiare și de efort uman de-a lungul timpului pentru realizarea acestor manuale. Editorii vor colaborare cu ministerul și norme clare pentru alegerea manualelor.

Florina Rogalski, profesoară de liceu, povestește cum manualele alternative au fost o inițiativă a Băncii Mondiale acum 20 de ani, pentru a crea o piață liberă în zona de carte școlară, a crește calitatea actului educațioanl și democratizarea învățământului. Și acum se vrea din nou uniformizarea actului didactic. Și nici pe elevi nu-i poți uniformiza, sunt 3.500.000 în învățământul preuniversitar. “Vânzarea de carte școlară ajută și vânzarea de carte beletristică”, spune ea. Este important ca profesorul să aleagă exact manualul care se potrivește clasei la care predă, subliniază ea.

Din instrument educațional, manualul va deveni scop educațional, spunea Liviu Papadima. Elevii vor învăța pe de rost, ca înainte, va fi unicul sistem de referință și nu vor mai exista mai multe perspective asupra unei teme.

Și breasla internațională a reacționat la această idee a Ministerului Educației. „Decizia poartă stigmatul fostului regim comunist”, a declarat pentru Publishing Perspectives președintele Federației Editorilor Europeni, Henrique Mota, referitor la posibilitatea ca o editură de stat (Editura Didactică și Pedagogică) să publice toate manualele din România. Mai mult, Henrique Mota i-a scris
președintelui Klaus Iohannis, subliniind că „asta înseamnă că profesorii și elevii români nu vor mai avea posibilitatea să aleagă între o varietate de manuale, iar competiția dintre mai multe edituri care ar putea să producă cele mai bune manuale va dispărea”.

Închei cu spusele lui Mircea Cărtărescu despre manualele unice: “Dincolo de valoarea lor pedagogică, manualele alternative au o valoare simbolică decisivă: ele fac diferența dintre spiritul democratic și cel totalitar. Cine visează la manualul unic, produs de stat, visează de fapt la partidul unic și la statul de tip Big Brother. Nu știu dacă cei care ne conduc azi sunt idioți sau nebuni, și nici nu are prea mare importanță. Dar în mod sigur sunt reprezentanții unei gândiri de tip totalitar, resentimentar față de democrație. Vi s-a suit democrația la cap?, ne spun în fiecare zi. Lasă că dăm noi milităria jos din pod!

Mai multe statement-uri aici – statementuri manuale alternative

Comunicat de presă – comunicat_31_aug_manuale

Infografic licitații – infoManualeLicitatii3

 

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu
  1. Rita Badulescu

    Am facut memorii la toti cei cu oarecare influenta, de la primul ministru la presedinte, comisia de invatamant, CNEE.
    Mi-a raspuns o doamna de la CNEE ca exista o comisie si cu asta basta, daca manualele celor 100 de zile au fost aprobate de comisie, e clar: SUNT PERFECTE. Este imposibil sa faci un manual in 100 de zile.
    Problema este COMISIA care aproba aceste manuale. Daca Liviu Papadima si alti oameni competenti ar fi fost in comisii, aceste manuale nu ieseau, acum degeaba se implica. Sa ceara sa fie schimbate comisiile. Doi profesori care predau la scoala generala si doi profesori de la universitatile unde se face metodica predarii materiei respective

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *