Bookaholic

Luna trecută a apărut al treilea roman al scriitorului pakistanez Mohsin Hamid, care a intrat în atenția publicului internațional în 2007, după lansarea romanului The Reluctant Fundamentalist, tradus și la noi sub titlul Fundamentalist fără voie.

Acest al treilea roman, intitulat în engleză How to Get Filthy Rich in Rising Asia, este construit pe modelul unei cărți din categoria atât de apreciată a manualelor și ghidurilor practice de autocunoaștere, perfecționare și “autodidacte”, așa numitele self-help books.

Iată deci Cum să devii putred de bogat în Asia în plină dezvoltare.

Și apropo de denumirea cărți autodidacte, termen impropriu în orice limbă, autorul face ordine în chestiunea asta a cauzei și efectului încă de la primul rând:

Deci, în afară de cazul în care o scrii chiar tu, o “carte autodidactă” sau de autoajutorare este un oximoron. Citești o asemenea carte astfel încât cineva – altcineva decât tine – să te ajute. Și asta e valabil pentru tot genul de ghiduri practice. E adevărat și pentru cărțile din categoria “cum să”. Și pentru cărțile de autoperfecționare. […]

Asta nu înseamnă că aceste cărți de autoajutorare sunt inutile, ba dimpotrivă. Dar înseamnă totuși că ideea de a te ajuta singur e cam alunecoasă. […]

Acesta este un ghid practic, un manual care, așa cum scrie și pe copertă, îți va arăta cum să devii putred de bogat în Asia în plină dezvoltare. Și ca să facă asta, trebuie să te găsească într-o dimineață, ghemuit, tremurând, pe pământul tare de sub patul maică-tii. Suferința ta e cea a unui băiat căruia i-a fost luată ciocolata, a unui băiat ale cărui telecomenzi au rămas fără baterii, a cărui bicicletă s-a stricat, ai cărui adidași noi au fost furați. Și acest lucru este cu atât mai remarcabil cu cât tu nu ai văzut în viața ta vreunul dintre aceste lucruri.

Și astfel începe dialogul autorului cu tine. Tu ești interlocutorul său (de fapt ești mai puțin de atât, ești doar elevul care își ține gura când vorbește profesorul și care își ia notițe); ești recipientul discursului său didactic și ești în același timp și personajul principal al acestui ghid practic în 12 capitole:

Unu. Mută-te la oraș
Doi. Mergi la școală
Trei. Nu te îndrăgosti
Patru. Evită idealiștii

… și tot așa.

Deși nu se folosesc nume (tu ești tu, iubirea vieții tale e “fata frumoasă”, soția ta e “soția ta”), nici  toponime, în primul capitol ni se desfășoară harta locului de unde pleci, în timpul executării primei etape a ghidului: mutarea la oraș.

Străzile desfundate fac loc celor cu niscaiva asfalt, gropile din drumuri devin mai rare, apoi chiar dispar, iar iureșul sinucigaș al traficului dispare, făcând loc autostrăzilor. Își face apariția și electricitatea, mai întâi trecător, sub forma unor stâlpi de înaltă tensiune, apoi sub forma firelor de troleibuz și mai departe în iluminatul stradal, în firmele luminoase ale magazinelor și în glorioasele, magnificele reclame uriașe. Casele sunt mai întâi din chirpici, apoi din cărămidă, din ciment și brusc se înalță spre cer la o înălțime amețitoare de patru-cinci etaje.

Și astfel îți începi și tu amețitoarea ascensiune din fundul unui sat prăpădit care ar putea fi de oriunde, de la Marea Chinei la Marea Arabiei, dar e probabil din Pakistan, țara natală a lui Mohsin Hamid, în care locuiește și acum, deși e cetățean britanic, făcând și el parte, autodeclarat, din categoria “maidanezilor transcontinentali”.

Să ne întoarcem însă la tine, mai ai 11 capitole și e un drum lung, deși cartea e destul de scurtă. Ai de învățat, astfel încât în curând ajungi singurul membru al familiei care poate citi genericul de la sfârșitul musicalului care se derulează pe ecranul alb-negru al televizorului cu diagonala de 25 de centimetri (semn de prosperitate urbană).

Trebuie să nu te îndrăgostești de fata frumoasă când îi livrezi primul DVD, când lucrezi pe post de curier la un centru de închiriere de filme, ocazie cu care înveți importanța lucrului fabricat în camera din spate, lucru care te va ajuta mai târziu, în etapa antreprenorială “lucrează pentru tine”, când vei intra în lumea micilor patroni deschizând o afacere cu apă îmbuteliată… de tine, în camera din spate.

Urmând îndeaproape sfaturile manualului, vei ajunge – poate nu chiar putred de bogat și poate puțin cam singur, dar cu conștiința unui lucru făcut cum trebuie, căci ce altă variantă mai e în afara manualului? –  la ultima lecție, strategia de ieșire și lichidarea drepturilor, pe care le vei executa, de asemenea, ca la carte.

Nu subestimați deci importanța unui manual de dezvoltare personală, cu atât mai mult cu cât el vine sub formă de roman, și cu atât mai mult cu cât acest roman este scris de Mohsin Hamid, un tânăr scriitor cu șanse de a deveni – poate nu chiar putred de bogat, dar cu siguranță cunoscut – în Asia în plină dezvoltare.

Hamid Mohsin, © Ed Kashi

How to Get Filthy Rich in Rising Asia încă nu a fost tradus în limba română, dar la Okian o găsiți deja (în engleză), alături de celelalte cărți ale sale, The Reluctant Fundamentalist și Moth Smoke.

Vă lăsăm cu un ultim citat, din care trebuie să tragem învățămintele că tu ești unicul personaj al cărții tale, dar ascensiunea ta e doar un model de succes, printre miile de alte firicele care răsar în Asia în plină dezvoltare, iar personajele secundare ale manualului tău joacă roluri principale în propriile lor cărți din categoria “cum să”. Iar dacă în manualul tău nu există cuvântul zăpadă, nu înseamnă că nu poți să te uiți în dicționar și să-ți mai adaugi singur un capitol.

Un dialog dintre tine și fata frumoasă, pe care o cunoști deja de vreo 20 ani.

– Și? Ce ai mai văzut, vreun lucru minunat pe care oamenii obișnuiți nu apucă să îl vadă?
– Zăpadă, zice ea, zambind.
– Ai văzut zăpadă?
– Da, în munți. E fermecată. Ca grindina, facută praf.
– Cam ca ce e în frigider?
– Doar când e pe pământ. Când cade, e ca o pană.
– Pufoasă?
-Da. Dar se udă. Și dacă mergi prin ea, doare.