Bookaholic

Dacă sunteţi în căutarea unei poveşti de o extraordinară sensibilitate, atunci vă recomand Idilă pe un turn, unul dintre romanele de dragoste ale lui Thomas Hardy, recent apărut la Editura Art.

În stilul victorian realist cu care ne-a obişnuit, Thomas Hardy ne aduce în faţa ochilor povestea iubirii nefericite dintre o nobilă mai în vârstă şi un tânăr astronom sărac. Deşi căsătorită, Lady Constantine trăieşte singură, căci soţul ei, pasionat de aventură, a plecat la vânătoare de lei în Africa de câţiva ani buni. Neprimind nicio veste de la el, femeia nu ştie dacă să creadă că este mort sau nu. În momentul în care cea mai rigidă plictiseală începe să pună stăpânire peste femeia de 29 de ani, curiozitatea faţă de un turn ridicat în memoria străbunicului soţului ei o aduce faţă-n faţă cu un tânăr de 20 de ani de o frumuseţe ispititoare. Brusc, întreaga fiinţă a femeii prinde a se împrospăta la gândul acestei noi iubiri.

Desigur, cum epoca este una a stricteţii morale, autocenzura începe să-şi facă efectul, femeia făcând eforturi pentru a se îndepărta de pasiunea ei, simţindu-se însă şi nedreptăţită. Cum în acest roman se remarcă şi influenţe romantice, îndrăgostiţilor le surâde soarta şi din Africa soseşte vestea că severul soţ al lui Viviette a murit.

Povestea lor nu poate înflori însă înainte ca ei să se căsătorească, iar cum ambii se tem de modul în care vor fi judecaţi de ceilalţi membri ai societăţii, legătura lor fiind una condamnabilă în acea perioadă, ea fiind mai în vârstă decât el, cei doi se căsătoresc în secret. Din nefericire, întregul univers pare a-şi uni forţele pentru a-i despărţi, lovitura cea mai grea fiind dată de vestea potrivit căreia soţul lui Viviette nu a murit înainte de căsătoria lor în secret, el fiind confundat atunci, ci mult mai târziu, lucru care făcea ca mariajul lor să fie considerat nul.

Cum şi unchiul tânărului a murit între timp, lăsându-i acestuia o rentă anuală care l-ar fi putut ajuta la definitivarea cercetărilor lui, asigurându-i succesul în mediul intelectual, care era însă însoţită de clauza potrivit căreia băiatul nu trebuia să se căsătorească până la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, cei doi iau hotărârea de a trăi separat cei câţiva ani rămaşi până la îndeplinirea clauzei testamentare, urmând ca, după trecerea acestora, St. Cleeve să nu mai fie considerat nedemn din punct de vedere social pentru căsătoria cu Viviette.

Înainte de plecarea tânărului la Cape Town, loc mult mai indicat pentru descoperiri astronomice, căci emisfera sudică fusese mult mai puţin intens cercetată decât cea nordică, cei doi au o ultimă noapte de dragoste. Din pasiunea acestei nopţi se va naşte un băieţel. Cum însă Viviette nu are cum să-l întoarcă din drum pe St Cleeve, căci acesta se îmbarcase deja pe vapor în momentul în care femeia a descoperit sarcina nedorită, ea ia hotărârea de a se sacrifica pentru a-şi salva onoarea, acceptând să se căsătorească cu un episcop mult mai în vârstă decât ea. Veştile ajung la St Cleeve când e deja prea târziu ca el să mai poată schimba cursul evenimentelor, aşa că băiatul continuă să-şi vadă de studii cu tristeţe.

După scurgerea anilor până la îndeplinirea clauzei testamentare, episcopul cu care Viviette s-a căsătorit moare, fericirea fiindu-le iarăşi posibilă celor doi. Întors în satul său, tânărul se simte atras de una dintre fetele de aceeaşi vârstă cu el şi întârzie întâlnirea cu Viviette. Pe aceasta o reîntâlneşte în turnul în care s-a consumat cea mai mare parte a iubirii lor.

Din nefericire, vremea a lăsat urme foarte vizibile pe trupul femeii. Întâlnirea este grea, imperfectă, ea neputând fi uşurată nici măcar de prezenţa fiului lor. La urma urmei, divinitatea victoriană trebuie să pedepsească rebeliunea.

În ciuda faptului că povestea în sine ne poate surprinde azi doar prin credinţa victorienilor în existenţa unei morale divine care acţionează după faptă şi răsplată, în care omul trebuie să sufere infinit pentru orice tentativă de libertate neîngăduită de regulile sociale, faptele în sine nu-i oferă nicio surpriză cititorului contemporan. Ceea ce face însă savoarea acestui volum este stilul remarcabil în care este scrisă tragica poveste de dragoste a celor doi. Care este extrem de bine pusă în valoare de traducerea de excepţie a Antoanetei Ralian.