De trei săptămâni încoace, vă tot vorbim despre campania Bookaholic „Citesc literatură română!”, pentru care strângem fonduri prin intermediul Swimathon București, eveniment de fundraising organizat de Fundația Comunitară București. Vrem să promovăm literatura română așa cum știm noi mai bine: relaxat, onest, fresh, catchy, într-un mod amuzant și accesibil, astfel încât să ajungem la publicul larg. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de un buget consistent. Iar pentru o parte din acesta am apelat la voi, cititorii Bookaholic, și v-am rugat să donați.
Mâine, 2 iulie, două echipe – Înotător. Aripa stângă și Bazinul lui Procust -, formate din câte cinci oameni, vor înota la stadionul Dinamo pentru proiectul „Citesc literatură română!”. Până atunci, poate vă conving înotătorii de ce ar trebui să ne susțineți donând. Al treilea (la primul ne-a răspuns Vasile Ernu, la al doilea, Iuliana Dumitru) mini-interviu este cu actorul Dan Lupu, care va înota în echipa Bazinul lui Procust.
Lectură plăcută și… donați! 🙂
Ilustrație: Ana Preduș.
Câteva motive pentru care înoți pentru campania „Citesc literatură română!”.
Trăim într-o lume în care avem senzația că suntem implicați într-o cauză doar pentru că am dat un like, ni se pare că e suficient. Dacă suntem puțin atenți, vom observa că, poate, nu e. E adevărat, face fiecare ce poate. Cred că e foarte important să cunoști contextul în care exiști și mai cred că în goana asta admirativă pentru „afară” consumăm tot ce vine de acolo, în condițiile în care avem foarte multe lucruri calitative și aici. Literatura română e unul dintre lucrurile astea. E foarte bine că există inițiative care să ne reamintească asta.
Care sunt cărțile românești și autorii români preferați?
Prima carte care-mi vine în minte este Sunt o babă comunistă a lui Dan Lungu; apoi, nu știu dacă aș spune că e o carte preferată, dar aș recomanda spre lectură Jurnalul Oanei Pellea. Îmi plac mult Eliade (Romanul adolescentului miop), Nichita Stănescu, Caragiale, am crescut cu poveștile lui Creangă și poeziile lui Eminescu. În final, aș aminti și de Operele cumplite ale lui Florin Piersic Jr.
Cum și către cine ai promova literatura română?
Spuneam mai sus de inițiative menite să ne amintească lucruri; cred că promovarea s-ar îndrepta către un sector de vârstă cât mai larg, punând accent pe zona mai tânără. Aparent, literatura română nu e extrem de „cool”, dar asta-i doar o senzație. Mie mi se pare foarte cool să citești un text și să poți să te regăsești acolo nu doar la nivel de poveste, ci în mecanismele și subtilitățile lui. Apropo de experiențe, recomand să căutați Talk to the Bomb al Rucsandrei Pop (text sau chiar spectacolul montat) pe care am avut privilegiul să-l joc.
Am mers la bazin să ne antrenăm pentru Swimathon 🙂
Care este cea mai frumoasă/amuzantă amintire legată de o carte românească?
Eram în liceu și am avut temă să citim romanul „Viața la țară” al lui Duiliu Zamfirescu. Ce pot să vă spun e că mi-a luat o duminică întreagă să-l termin, iar jumătate din zi am plâns în hohote; mama chiar se panicase puțin. Nu mai știu exact ce mi s-a părut atât de tragic, însă știu că mama a sunat-o pe doamna de română să-i povestească ce s-a întâmplat și s-o roage să se poarte cu grijă cu mine.
Un mesaj pentru donatori.
M-am gândit la niște motive generice pentru care ar trebui să ne implicăm activ într-o cauză și, prin urmare, să donăm. Însă, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că motivele sunt foarte personale. V-aș îndemna, prin urmare, să vă găsiți motivele pentru a vă alătura unui demers frumos și necesar deopotrivă. E foarte ușor să fii de acord, să dai un like, însă pasivitatea asta nu mută vreun fir de praf. Haideți să donăm împreună și, poate, apoi, să ne cumpărăm o carte pe care s-o și citim. 🙂
Credit foto imagine principală: Adi Marineci
