Tag: Anca Vieru

[Portret] Anca Vieru: „Le dădeam apă la moară profesoarelor de română, uneori nu făceam temele”

În curtea unei ceainării din București, Anca Vieru își așază rucsacul mov pe spătarul scaunului. Apoi, povestește că, de obicei, preferă să-i asculte pe ceilalți și că nu vorbește cu ușurință despre viața ei personală. Poartă ochelari cu rame subțiri, are părul tuns bob și, când îi vine în gând vreo amintire care îi stârnește râsul, își dă bretonul la o parte cu inelarul. De pildă, când își aduce aminte că nu-i plăcea de nicio culoare să scrie comentarii literare pentru orele de limba română de la școală. În schimb, se pricepea la matematică. „Le dădeam apă la moară profesoarelor de română”, spune ea. „Nu le băgam în seamă, uneori nu făceam temele”. Pe una dintre ele a supărat-o pentru că a purtat în clasă cercei din bănuți de aur. „Abia îmi făcusem găuri în urechi și i-am spus că nu pot să-i scot, pentru că mi se astupă. Țineam o bentiță peste urechi, ca să nu se mai vadă cerceii”. Până când a făcut o infecție și a renunțat să-i mai ascundă. Citeşte tot articolul


„Spulberatic” de Anca Vieru | Lansare de carte

Editura Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită miercuri, 13 iunie, de la ora 19.00, la lansarea romanului „Spulberatic” de Anca Vieru, în prezența autoarei. Amfitrion: Florin Iaru. Lansarea va fi urmată de o lectură publică din roman și o sesiune de autografe. Citeşte tot articolul


„Spulberatic”, de Anca Vieru – fragment

În cîte feluri poţi să uiţi un om? Imaginea unei statui dintr-o reclamă la un muzeu subacvatic aduce în memoria Andei o veche dragoste şi un uitat sentiment de vinovăţie. Foile unui jurnal găsit întîmplător de două eleve scot la lumină o poveste neterminată în care se împletesc parfumul de epocă şi ororile unui trecut aproape uitat. Enigmaticele foi rămîn apoi ani de zile într-un sertar, ca să ajungă în final în mîinile unui sculptor care urmează să plece într-o aventură subacvatică. O încrengătură de poveşti ce îl au în centru pe Tibi Vreme, veşnicul cuceritor, amuzant şi blazat, care în adolescenţă avea două dorinţe: să ajungă regizor şi să plece din ţară; şi care la treizeci de ani, cantonat între munca de inginer şi o căsnicie menţinută din inerţie, îşi omoară timpul scormonind în trecut şi imaginînd plecări.

O carte despre urmele pe care le lasă iubirea, despre memorie şi despre absenţă. Citeşte tot articolul


Anca Vieru: „Personajele mele beau cafea, bere sau coniac, mănâncă înghețată sau covrigi cu sare. Taie lămâia în felii sau se uită la poze cu pepeni pătrați. Dar nu prea stau în bucătărie”

O cunosc pe Anca Vieru doar din scris: din volumul de povestiri publicat în 2015, la Editura Polirom, și intitulat Felii de lămâie, de pe blogul pe care îl ține (Cuvinte fără cod de bare, simpatic nume!) și, firește, din postările de pe Facebook, pentru că – nu-i așa? – totul se întâmplă în virtual(itate)! Știu ca e absolventă de Politehnică, dar și că a terminat un master în comunicare, că a făcut o vreme cercetare și că, în cele din urmă, a virat spre științele umaniste, pentru care este – fără doar și poate – foarte înzestrată. Am citit undeva că a participat la un atelier de creative writing ținut de Florin Iaru și Marius Chivu și că, încurajată de aceștia, a făcut din scris o profesie, publicând, inițial, în volumele colective Moş Crăciun & co. (Art, 2013) şi Ficţiuni reale (Humanitas, 2013), proiect colectiv iniţiat de Florin Piersic jr., și abia după aceea, în 2015, debutând individual cu volumul de proză scurtă Felii de lămâie. Nominalizat la premiile revistei Observator cultural, debutul Ancăi Vieru este cu adevărat remarcabil, dovedind o maturitate surprinzătoare a scriiturii, într-un evantai surprinzător de stiluri și formule literare. Cu doar câteva zile în urmă, a ieșit din tipar și primul roman al autoarei, Spulberatic (Editura Polirom) și, dată fiind bucuria cu care i-am citit povestirile, recunosc că abia aștept să văd ce se ascunde sub acest titlu... misterios. Citeşte tot articolul


Anchetă: 10 scriitori români despre cele mai memorabile personaje feminine din cărți

Săptămâna trecută puneam cam la cap o listuță cu 10 personaje feminine faine din literatura română contemporană, o enumerare care, desigur, reflectă gustul personal și, din nefericire, exclude multe alte personaje feminine frumoase din cărțile de pe meleagurile noastre. Atunci m-am întrebat (nu pentru prima dată, recunosc) ce personaje feminine au captat atenția scriitoriilor români, de-a lungul și de-a latul lecturilor lor. Fiind încă luna martie, săptămâni dedicate preponderent femeii, mi s-a părut că acesta ar fi momentul oportun pentru o anchetă despre personajele feminine memorabile din cărți.  Citeşte tot articolul
Pages: 1 2

„Felii de lămâie”, de Anca Vieru

Foarte bine scrise, cu o scriitură închegată și îngrijită, fără a ajunge să pară pedantă, povestirile Ancăi Vieru din volumul Felii de lămâie sunt mici bijuterii șlefuite cu grijă și atenție. Într-un stil lejer care te face să intri ușor în povestire, dar să ieși greu, cartea efectiv te scoate din lume. Eu am luat-o după mine în tramvai și în metrou crezând că-mi va fi mai ușor să citesc proză scurtă cât sunt pe drumuri, însă trebuie să mărturisesc un fapt surprinzător, și anume că am avut dificultăți să mă racordez din nou la realitate după ce terminam o povestire. Inițial, am crezut că a fost o întâmplare, însă după câteva povestiri, am decis să pun cartea în geantă și am terminat-o acasă ca să fiu sigură că nu uit stația la care trebuia să cobor. Nu știu de ce mi s-a întâmplat asta, a fost un sentiment straniu și pentru mine, însă cumva Anca Vieru a reușit ceea ce ar trebui să facă orice carte: să mă scoată din timpul profan al devenirii și să mă aducă într-un alt timp (e pretențios dacă spun sacru?), al revelației să-i zicem. Citeşte tot articolul

10 cărți cadou pentru femeile din viața ta

În fiecare an în jurul zilei de 8 martie discutăm, mai mult ca niciodată, despre femeile minunate din viața noastră, despre rolul important pe care l-au jucat sau încă îl joacă în dezvoltarea noastră, despre cât de mult le apreciem și am vrea să ni le ținem aproape mereu. Sigur, ne gândim la ele întotdeauna, dar e frumos că au o zi a lor, în care le putem răsfăța după bunul plac. Asta include, firește, cadouri alese cu grijă și dragoste. Citeşte tot articolul

Ce e nou în lumea cărții din România: aniversări Humanitas și Polirom, Târgul de Carte de la Ierusalim, Matei Vișniec la București și multe altele

Săptămâna care tocmai se încheie a fost una excelentă atât din punct de vedere al veștilor din lumea cărții din România, cât și datorită noutăților editoriale incitante care au apărut. Citim, de data aceasta, despre participarea României la Târgul Internațional de Carte de la Ierusalim, despre evenimentele la care participă scriitorul Matei Vișniec săptămâna viitoare, la București, în calitate de câștigător al Premiului literar „Augustin Frățilă” - romanul anului 2013, despre Concursul Național „Ion Creangă” de creație literară, despre editurile Humanitas și Polirom care aniversează, luna aceasta, 25, respectiv 20 de ani de existență și despre multe altele, pe care vă invit să le descoperiți în cele ce urmează.  Citeşte tot articolul