Tag: film

”Mecanica inimii” în artă – literatură, teatru, film și muzică

Ați mai citit, pe la noi, câte o referință la Mecanica inimii - cum ar fi în materialul despre poveștile de adormit adulți. Și sunt sigură că titlul acestei cărți nu vă este străin, având în vedere că vorbim despre un volum nu tocmai nou, apărut în limba română în 2009, în traducerea Mihaelei Toma Udriște, la Editura Nemira. Sau poate că vă sună mai cunoscut numele scriitorului: Mathias Malzieu, solistul formației franceze Dionysos (care a luat ființă în 1993) - ce-i drept, lumea îl descrie mai întâi ca muzician și apoi ca autor (deși, pe lângă Mecanica inimii, a mai scris cinci cărți). Oricum ar fi, astăzi vreau să călătorim în lumea fantastică din Edinburgh și Granada din Mecanica inimii și să vedem ce ecouri provoacă aceasta în arte. Citeşte tot articolul

Revolutionay Road, cartea şi filmul – despre moartea pasiunii, la propriu

Mi-e imposibil să vă spun că Revolutionary Road mi-a plăcut, deşi e o carte bună. De altfel, cred că e genul de carte despre care chiar nu ai cum să spui că ţi-a plăcut. E o experienţă dureroasă, o lectură care te lasă cu un gust amar, complet îngrozit de perspectiva unei relaţii pe termen lung şi care, în general, îţi dărâmă toate iluziile pe care ţi le-ai făcut vreodată cum că voi doi o să trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Citeşte tot articolul

Învață să scrii scenarii de film cu Cecilia Ștefănescu și Cristi Puiu

Acum 3 zile, într-o dimineață răcoroasă, am fost luați iar prin surprindere de către Revista de Povestiri, care, în timpul sărbătorilor pascale, nu a copt un cozonac, ci un atelier. Nu, nu vorbim despre atelierul de scriere creativă (acela a început în martie și se va încheia săptămâna viitoare). V-am trezit curiozitatea? :) Este vorba despre atelierul de scenaristică, coordonat de Cecilia Ștefănescu și de Cristi Puiu. Citeşte tot articolul

Visul unei zile de primăvară, cu William Shakespeare

Ziua de azi este celebrată în lume ca ziua William Shakespeare, având în vedere că data de 23 aprilie a fost considerată atât ziua naşterii sale, în 1564 (deşi se pare că adevărata dată a naşterii lui rămâne un mister), cât şi cea a morţii survenite în 1616. Nu cred că Shakespeare ar mai avea nevoie de vreo prezentare: e studiat în şcolile de pretutindeni şi a devenit cunoscut pe tot cuprinsul globului. Acest lucru a fost posibil graţie traducerilor multiple pe care scrierile sale le-au cunoscut, precum şi a reprezentaţiilor de teatru, căci piesele sale au fost puse în scenă de-a lungul timpului mai mult ca ale oricărui alt dramaturg. Una dintre cele mai frumoase caracterizări ale sale aparţine unui mare actor, Sir Laurence Olivier, care a spus despre Shakespeare că ar fi "the nearest thing in incarnation to the eye of God". Citeşte tot articolul

Yasutaka Tsutsui, Fata care sărea prin timp – cartea și filmul

Yasutaka Tsutsui, unul dintre cei mai venerați autori de SF si weird fiction din Japonia, a fost tradus puțin - prea puțin - în limba engleză. Am vorbit deja despre el când v-am povestit Salmonella Men on Planet Porno, dar am auzit prima dată despre Tsutsui în contextul unui anime, The Girl Who Leapt Through Time, Fata care sărea prin timp, o adaptare a nuvelei omonime, Toki o Kakeru Shōjo, publicată de Yasutaka în 1967 și tradusă în limba engleză abia în 2011. Citeşte tot articolul

Trei ţări, aceeaşi limbă: un blog de urmărit

Foarte bună idee e blogul cu scriitori pe care-l găzduieşte Institutul Goethe! Le e dedicat autorilor de limbă germană care vor veni în vara asta în România la Salonul de Carte Bookfest, unde nu va mai fi ca în alţi ani, cînd invitată de onoare era o ţară. De data asta se întîmplă ceva original (de fapt, foarte firesc) şi vin scriitori care au în comun nu cetăţenia, ci faptul că folosesc aceeaşi limbă,  în acest caz germana. Citeşte tot articolul

Serial: Once Upon A Time, poveștile care încă nu s-au spus

A fost odată ca niciodată o Albă ca Zăpada cu apucături de Robin Hood, care hălăduia călare prin pădure și fura bijuteriile logodnicei lui Făt Frumos, care era la fel de frumos (dar nu și la fel de integru) ca fratele său geamăn. A fost odată o bunicuță care conducea noaptea potere anti-lup, purtând pe umăr o ditamai arbaleta. Au fost odată opt pitici, care cât pe ce să rămână șapte atunci când Visătorul dă să fugă în lume cu o zânișoară. nereușind, Visătorul devine Morocănos. A fost odată o fată frumoasă numită Belle, care se îndrăgostește de monstrul care o ține prizonieră, monstru care nu se numește bestia, ci Rumplestiltskin. Citeşte tot articolul

O deschizătoare de drumuri: Anna Karenina (filmul)

Fără să știe una de alta, Silvia și Evelina au scris separat despre filmul Anna Karenina. Evelina îl laudă, Silvia îl critică. Ne-am gândit: de ce să nu publicăm ambele opinii? Voi ce credeți? Am auzit multe comentarii despre noul film al lui Joe Wright, Anna Karenina, înainte de a merge să-l văd și pot spune că mi-au setat un orizont de așteptări destul de nepotrivit. Că sunt interesante doar primele zece minute din film, că Keira Knightley supralicitează, că povestea alunecă adeseori spre melodramă. După ce am văzut filmul pot spune că, deși are hibele lui, nu e deloc de neglijat. Citeşte tot articolul

Montaigne, filozoful prieten

Ce ştim despre Michel de Montaigne? Am impresia că mai nimic şi convingerea că e mare păcat. Azi se împlinesc 480 de ani de cînd s-a născut şi cred că e o ocazie nimerită să aruncăm un ochi măcar peste biografia lui, dacă nu direct peste eseuri. De ce am face asta? Pentru că a fost un filozof mult mai prietenos cu defectele omului decît mulţi alţii, pentru că a avut o mare preţuire pentru fratele nostru, porcul, pentru că a adus şi corpul în discuţiile filozofice şi da, pentru că adora să doarmă. Atît de mult încît la el la castel, lîngă Bordeaux, punea să se tragă clopotele la miezul nopţii doar ca să aibă plăcerea să se culcuşească la loc. Citeşte tot articolul

Film: Les Misérables, toată lumea plânge, cântă și dansează*

Publicul român este handicapat... de o mare lipsă: mergem să vedem filmul Les Misérables (2012) fără a cunoaște lucrarea pe care este bazat. Și nu este vorba de romanul omonim al lui Hugo, ci de musical-ul lui Claude-Michel Schönber, care se joacă pe diverse scene de operetă ale lumii de 30 de ani încoace. (Acum vreo doi ani Opereta de la București anunța intenția de a pune în scenă spectacolul, dar, din cunoștințele mele, nu s-a concretizat). Motiv pentru care percepția noastră a oricărei versiuni muzicale va fi deformată. Citeşte tot articolul