Pe vremea copilăriei, când în casa bunicilor mai existau încă sobe de teracotă (ah, cât le iubeam!), în serile geroase de iarnă, cam totul se întâmpla în jurul lor. Puneam pe ele gutui şi mere la copt, ceainicul care trebuia să fie mereu cald, ne aduceam în apropiere fotolii şi balansoarul şi ne găseam ceva de făcut. Îl ascultam pe bunicul meu recitând poezii sau fredonând melodii vechi, jucam cu el ţintar, citeam sau desenam, în timp ce bunica cosea şi broda feţe de masă, şervete şi alte lucruri frumoase. Citeşte tot articolul