Nu prea citesc cărţi de self-developing, dar Amazon mi-a recomandat cartea asta prin toate metodele, aşa că până la urmă am cedat şi am luat-o. Şi mă bucur foarte tare. Ca să nu vă sperie prea tare limbajul din titlu, să ştiţi că, imediat ce-am terminat-o, am recomandat-o fetelor mele (sunt mari, au mai auzit cuvinte de patru litere, nici o grijă). Şi aş vrea să fi citit şi eu cartea asta la vârsta lor. Citeşte tot articolul
Încă de la volumul de debut, Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas, 2010), Cătălin Pavel atrăgea atenția și se distingea de marea majoritate a scriitorilor. Traseul unui călător care se apropie de trecutul său prin continua încercare de evitare a staționărilor, sihăstria sa din lunga călătorie cu trenul pe o rută fără sfârșit aduceau în prim plan elemente psihologice și fobii totale. Cu fiecare nou volum, autorul deschide perspective noi, ne duce „către acest port enigmatic al unei sensibilități fabulatorii, al unei interiorități inefabile”, așa cum scrie Angelo Mitchievici despre Nicio clipă Portasar. Romanul Trecerea, apărut la Cartea Românească în 2016, ne poartă într-o lume în care „oamenii erau plămădiți din multe lucruri care fermentau laolaltă”. Am dialogat cu autorul pentru a descoperi câte ceva din pluri-dimensionalitatea acestui roman.
