S-ar zice că s-au dus vremurile când a fi femeie şi, în acelaşi timp, scriitoare însemna un act ce contrazicea bunele moravuri şi că acum nu te mai împiedică nimeni să scrii ce vrei, când vrei, să publici cu ce pseudonim vrei, şi asta poate doar de amorul artei. Dar amorul artei nu a fost mereu atât de liber cum ne imaginăm şi multe femei au fost nevoite, de-a lungul timpului, să recurgă la artificiul pseudonimului masculin pentru a avea o şansă de a fi luate în serios. Ce trebuie semnalat e că „vremurile apuse” nu sunt chiar atât de îndepărtate – întâlnim şi astăzi cazuri de scriitoare care sunt nevoite să recurgă la compromisuri de acest gen, „sugerate” de edituri, cum ar fi să semneze cu iniţiale, care să dea cel puţin o notă neutră numelui. Citeşte tot articolul