Tag: padurea norvegiana

Haruki Murakami, nu doar pentru ochi curioși ci și pentru urechi fine

Aminteam ceva mai demult (aici și aici) despre preferințele muzicale ale lui Haruki Murakami la care acesta face referire în aproape toate cărțile lui. Cei care cunosc romanele scriitorului japonez știu cât de des amintește de muzica clasică și muzica rock, de jazz și de folk, genuri muzicale care-i sunt pe plac și pe care le ascultă mai tot timpul, chiar și atunci când scrie (se pare că Murakami are acasă mai mult de șase mii de înregistrări). Citeşte tot articolul

Murakami despre Murakami/Felii de autobiografie în cărțile lui

Îmi plac cărțile lui Haruki Murakami nu doar pentru mult apreciatul mixt de realism cu fantezie – despre care chiar și autorul vorbește, în “1Q84”, prin vocea unui personaj ce descrie un manuscris: “Povestea în sine este fantezie însă detaliile descriptive sunt incredibil de reale” - ci și pentru modul simplu și direct în care povestește despre lucruri firești și tabuuri și, nu în ultimul rând, despre sine. Citeşte tot articolul

Moarte şi eros, Beatles şi literatură – „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

Stilul lui Haruki Murakami îl recunoşti imediat prin cel puţin două note distincte: titluri ce trimit la o serie de melodii celebre (şi nu aici se opreşte influenţa muzicii în scrierile lui Murakami) şi abordarea unui tip inedit de fantastic, amplasat într-un spaţiu hipermodernizat şi totuşi fără să fie împins înspre o formă de SF rece, distopic, ci mai degrabă înspre unul... poetic, filosofic. În ultimele sale romane, mai ales în IQ84, a explorat din plin această direcţie a fantasticului, dar în câteva proze de la începutul carierei sale, descoperim un alt Murakami, care abordează un realism pe care nu îl vom mai întâlni apoi. Romanul care l-a consacrat, Pădurea norvegiană (1987), care a şi fost ecranizat în 2010, construieşte o poveste despre pierdere şi regăsire, despre cât de mult din trecut putem recupera şi despre alegerea noastră de a lăsa fantoma acestui trecut să creeze un viitor atât de incert, încât nici un reper nu mai este identificabil. Citeşte tot articolul

Muzica lui Haruki Murakami

Oare cât ne-ar lua să facem o lista cu motivele pentru care citim? Foarte mult, evident, mai ales că fiecare dintre noi are propriile impulsuri subiective. Ba chiar uneori ne-ar fi greu să spunem pe bune de ce citim. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi trece materia literara prin propriul filtru al conştiinţei, ceea ce conferă unei cărţi multiplele interpretări. Dar muzica? Cum rămâne cu muzica din cărți? Citeşte tot articolul