Tag: povestiri

Cartea de nisip sau cartea infinită

Poţi spune asta doar deschizând cărticica lui Borges la povestea Cartea de nisip. Sau o poţi spune după ce îţi dai seama că, deşi ai închis cartea, povestea nu s-a terminat. Ce ai citit îţi va reveni ca acele vise perfect clare, de care îţi aminteşti la o anumită mişcare a mâinii, un anumit cuvânt spus într-un anumit fel, o anumită lumină care face o anumită umbră. Poveştile din Cartea de Nisip sunt nişte clipe visate, pe care le vei mai trăi. Citeşte tot articolul

Roberto Bolaño: Convorbiri telefonice

Îmi place să spun că atunci când te apropii de un scriitor mare e bine să nu te arunci în cea mai "cea mai" operă a sa, ci s-o iei treptat la descoperit, să începi cu ce-ţi sună şi să continui cu ce-ţi propui: să-ţi însemnezi propriile scurtături şi trasee pe harta lui, care se abat de la strada principală. Citeşte tot articolul

Nocturne: cinci povești despre muzică și amurg

Ați avut vreodată, impresia, după ce ați ieșit din amorțeala zilei și începe să se lase seara, că lucrurile abia urmează să se întâmple? Sentimentul ăla de "stă să plouă", ca în piesa care încă se mai joacă lunea, în Green Hours :) . Așa că îți suni câțiva prieteni, dar toată lumea e cam ocupată sau fără chef, ajungi până la urmă acasă și-ți dai seama că și tu ești, de fapt, cam plictisit, și după câteva încercări cam aleatorii de a te apuca de ceva, nici n-ai observat când e noapte de-a binelea și mai bine te-ai culca. Cam așa am avut impresia, după ce am terminat de citit „Nocturne: cinci povești despre muzică și amurg”, ultima carte publicată de Kazuo Ishiguro. Citeşte tot articolul

Interviu: Florin Iaru

Cum ştiţi, ne-a plăcut foarte mult Fraier de Bucureşti, ne-a bucurat apariţia ei după o perioadă cam tăcută a poetului acum prozatorului Florin Iaru. Tocmai de aceea, l-am luat la întrebări despre carte, despre poveştile din spatele poveştilor, despre Bucureşti şi despre multe alte lucruri. Citeşte tot articolul

Florin Iaru e Fraier de Bucureşti

Bine ai revenit, domnule poet! :) Pentru că Iaru e poet în esenţă şi încă de esenţă tare, care transformă aici fragmente de viaţă în povestioare aparent simpatice, cu multe, foarte multe straturi de profunzime. Pastilele astea sunt în sine poeme. E acelaşi ritm nebun din poeziile optzeciste ale lui Iaru, aceleaşi răsturnări spectaculoase de frază şi de sens, acelaşi entuziasm lingvistic si aceeaşi energie. Citeşte tot articolul

Infamiile mărunte dintr-un sat grecesc

Am luat romanul lui Panos Karnezis pentru că mi-a plăcut ideea de a citi un scriitor contemporan grec, asemănat cu Borges şi Marquez, ale cărui povestiri dintr-un sat grecesc nenumit stau sub titlul Infamii Mărunte. Şi, ca un făcut, până şi coperta îmi plăcea, cu greci toropiţi aşteptând la umbra unei prăvălioare să se întâmple ceva... sau nu. Ce mai, trebuia să-l iau! Citeşte tot articolul