Bookaholic

După un târg de carte e întotdeauna greu să faci o selecție de titluri, iar la Bookfest 2018 mi s-a părut că am avut de unde să alegem.

Avem din ce în ce mai repede traduceri în română ale romanelor de seamă de pe piața internațională (Lincoln între vieți, de George Saunders, care, în toamna lui 2017, a primit Man Booker Prize), recuperări esențiale (Jurnalul necenzurat al lui Vaslav Nijinski, cel mai mare dansator al tuturor timpurilor, romanul de debut al Elenei Ferrante, dar și un roman semnat de un scriitor american important, necunoscut la noi, Camera lui Giovanni, de James Baldwin) și multe, multe cărți de non-ficțiune (Holocaustul, de Timothy Snyder, unul dintre cei mai de seamă istorici americani, De ce nu fac zebrele ulcer, de Robert M. Sapolsky, un titlu de referință apărut cu ceva vreme în urmă, Ascensiunea omului, de Jacob Bronowski, încă un volum despre originea și evoluția naturii umane, de urmărit și în serialul BBC omonim, Istoria lumii, de J.M. Roberts, genul de carte de istorie la care te întorci mereu, Furtuna din ceașca de ceai, de Helen Czerski, un volum despre legăturile uimitoare dintre lucrurile mărunte și fenomenele globale, explicate științific, Jurnalul unui medic militar, de Raul Dona, jurnalul de front al unui medic din timpul Primului Război Mondial). Și asta e o selecție făcută la sânge, pentru că multe titluri nu au încăput în această listă de 10 pe care încerc (cu greu) să o respect. Va urma și lista de pe iulie, unde câteva vor fi recuperate. Până atunci, vă las cu prezentările acestor 10 cărți foarte interesante, să vă alegeți ce vi se potrivește mai bine.

Spor la citit!

Jurnal necenzurat, de Vaslav Nijinski (trad. Raluca Rădulescu)

Acesta este jurnalul integral al celui mai mare dansator din toate timpurile. Scrise în iarna 1918–1919, când Vaslav Nijinski se afla în Elveția, împreună cu soția și fiica sa, caietele sale se constituie în mărturia bulversantă a unei vieți dedicate creației. În plină tinerețe și glorie, artistul e pe punctul de a ceda în fața nebuniei. Arta și viața cotidiană palpită în pagini care vorbesc mai ales despre suferință și căutare repetitiv, obsesiv, incoerent, violent.
„Eu sunt Nijinski. Eu sunt un om simplu. Eu am obiceiuri mizerabile, dar vreau să le îndrept. Eu vreau că oamenii să îmi arate unde greșesc, căci vreau să-și facă griji pentru mine. Eu îmi voi face griji pentru alții, dar și pentru mine își vor face griji toți. Eu vreau o grijă din dragoste, nu din răutate. Eu nu vreau favoruri. Eu nu sunt iertare. Eu sunt iubire. Eu vreau să vorbesc despre iubire. Eu voi vorbi despre iubire.” (Vaslav Nijinski) (© Editura Nemira)

Pământul negru. Holocaustul ca istorie și avertisment, de Timothy Snyder (trad. Adina Avramescu)

Un concept pretins științific – rasa. O viziune asupra lumii în care totul se reduce la o luptă „naturală“ pentru resurse. Denunțarea universalismului umanist drept instrument de pervertire și subminare a acestei așa-zise ordini firești. Aceste câteva idei au dezlănțuit o campanie de ucidere în masă fără precedent și un război cu peste 60 de milioane de victime. Când ne gândim la atrocitățile naziste, „cum a fost posibil?“ pare a fi întrebarea în continuare deschisă, pentru că astăzi considerăm că știm ce a fost Holocaustul.
Într-o sinteză impresionantă prin volumul documentării și profunzimea analizei, Timothy Snyder demontează stereotipuri și reformulează convingător avertismentul perpetuu cuprins în istoria acestei tragedii. La originea nebuniei genocidare a unei națiuni subjugate de un conducător malefic s-au aflat anxietăți și aspirații comune: teama de penurie, dorința de confort. Naționalismul și frustrările germanilor au fost exploatate de Hitler și puse în slujba unui proiect anarhic-zoologic. Camerele de gazare au apărut abia după ce milioane de evrei pieriseră în Europa Centrală și de Est, de cele mai multe ori împușcați la marginea unor gropi comune.
Nu e întâmplător că Holocaustul a început în zonele invadate de Germania după ce fuseseră ocupate de sovietici. Pe urmele investigației din Tărâmul morţii, Timothy Snyder arată că „soluția finală“ a fost mai ușor de aplicat acolo unde statele fuseseră distruse deja de primul ocupant. În pofida a ce se crede îndeobște, mecanismele birocratice au fost mai curând o piedică în calea crimei, iar șansele de supraviețuire au fost mai mari acolo unde structurile statale au rămas în picioare. Zguduitoare prin istoria pe care o spune, provocatoare prin interpretările propuse și relevând conexiuni neliniștitoare cu lumea de azi și cu cea de mâine, Pământul negru evocă deopotrivă poveștile dramatice ale victimelor și figurile dătătoare de speranță ale eroilor salvatori. (© Editura Humanitas)

Lincoln între vieţi, de George Saunders (trad. Radu Paraschivescu)

Încununat cu prestigiosul Man Booker Prize în 2017, romanul de față e publicat în peste 30 de țări.
Cu un sâmbure de adevăr istoric și sprijinindu-se pe o imaginație luxuriantă, George Saunders construiește o poveste în care fantasticul se îmbină cu veridicul. O poveste despre iubire și pierdere, despre vinovăție și asumare, despre șovăirile omului sub vremi și sub istorie.
Dacă acțiunea din Ulise se petrece într-o singură zi din 1904, cea din Lincoln între vieți se desfășoară într-o singură noapte din 1862. Și într-un singur loc: cimitirul din Georgetown, unde este adus Willie, fiul de 11 ani al președintelui american Abraham Lincoln. America are aproape un an de război civil, cu alaiul lui de drame, nemulțumiri, sacrificii, suferințe și aspirații înecate în sânge. Dar de fapt sunt mai multe Americi în romanul lui Saunders. Cea a recepțiilor sofisticate de la Casa Albă, care sfidează năprasna războiului, cea a relatărilor din presa și literatura vremii și cea din cimitirul din Georgetown, unde în jurul lui Willie Lincoln se învârt personaje de toate felurile: soldați fanfaroni, prostituate arțăgoase, reverenzi sfioși, soți priapici, negri cu statut umil și filfizoni ceremonioși. Într-o rapsodie polifonică fără egal în literatura de azi, ei spun cu toții povestea unei țări al cărei destin se află la răscruce. Și a unui spațiu plasat între vieți, unde revoltații refuză să-și admită sfârșitul și se cred simpli suferinzi în așteptarea vindecării. Lincoln între vieți, primul roman al lui George Saunders, este proba de măiestrie a unui virtuoz care poate mânui o sută de sfori într-o armonie absolută. (© Editura Humanitas Fiction)

De ce nu fac zebrele ulcer? Ce este stresul, cum ne îmbolnăvește și cum îl putem combate, de Robert M. Sapolsky (trad. Dan Crăciun)

Ajunsă acum la cea de-a treia ediție, cartea de mare succes a lui Robert M. Sapolsky De ce nu fac zebrele ulcer?, tipărită în peste 225 000 de exemplare, prezintă noi capitole despre modul în care stresul afectează somnul și dependența, precum și idei penetrante privind anxietatea, tulburările de personalitate și impactul spiritualității asupra formelor de management al stresului.
După cum explică Sapolsky, cei mai mulți dintre noi rămânem treji în timpul nopții, nu din cauză că ne frământă răspunsul la întrebarea dacă avem lepră sau malarie. În schimb, bolile de care ne temem – și cele de care suferim în prezent – sunt boli provocate de acumularea lentă a unor vătămări, precum bolile de inimă și cancerul. Când suntem îngrijorați sau afectați de stres, corpul nostru declanșează aceleași reacții fiziologice întâlnite și la animale, dar noi nu rezolvăm conflictul în aceeași modalitate – luptând sau rupând-o la fugă. Cu timpul, această activare a unei reacții la stres ne îmbolnăvește literalmente.
Combinând cercetări dintre cele mai avansate cu o doză sănătoasă de umor agreabil și cu sfaturi practice, De ce nu fac zebrele ulcer? explică modul în care stresul prelungit provoacă sau intensifică o varietate de calamități, printre care depresia, ulcerele, colita, bolile de inimă și altele. În plus, ne oferă o îndrumare esențială în ceea ce privește controlul reacțiilor noastre la stres. Această ediție nouă promite să fie cea mai cuprinzătoare și mai captivantă de până acum. (© Editura Publica)

Camera lui Giovanni, de James Baldwin (trad. Elena Marcu)

Publicat în 1956 și abordând subiecte-tabu la acea vreme, romanul Camera lui Giovanni a declanșat numeroase controverse. Nominalizată la National Book Award în 1957, a devenit în scurt timp o carte-cult, un manifest încă relevant al literaturii LGBTQ+. Plasată în Paris, topos emblematic al libertății individuale, Camera lui Giovanni vorbește despre vină și despre rușine, despre limitele autoimpuse și încercarea de a le conștientiza și depăși.
Poate fi considerată un antidot pentru frică și rușine, pentru limitările autoimpuse care ne blochează capacitatea de a iubi. Baldwin explorează transparențele și opacitățile intimității cu o finețe extraordinară. Camera lui Giovanni nu este doar o carte-cult, stilistic și tematic, ci și un manifest acronic al curajului.
„Complexitatea personajelor sale, forța prozei și importanța atemporală a temelor pe care le abordează fac din Baldwin un scriitor pe care să-l confrunți și pe care să-l admiri deopotrivă. Romanele sale explorează acele părți ale sinelui pe care majoritatea dintre noi încercăm să le ascundem.” (The Guardian) (© Editura Black Button Books)

Iubire amară, de Elena Ferrante (trad. Cerasela Barbone)

Plasat în Napoli, romanul de debut al Elenei Ferrante spune o poveste despre mame şi fiice şi despre mănunchiul complicat de minciuni, emoții şi amintiri care le leagă.
În urma morții premature şi misterioase a mamei sale, Delia porneşte într-o călătorie inițiatică pe străzile întortocheate şi sufocante din Napoli, oraşul ei natal, cu dorința de a afla adevărul despre familia sa. Câteva telefoane stranii o conduc către descoperiri tulburătoare şi neaşteptate despre ultimele zile ale mamei sale.
Iubire amară este o explorare inedită a obsesiilor şi preocupărilor care ne frământă pe mulți dintre noi şi ale căror răspunsuri milioane de cititori din întreaga lume le regăsesc în cărțile extraordinare ale Elenei Ferrante.
„Un tur de forță. Iubire amară face o analiză necruțătoare a psihicului feminin aflat sub asediu şi confirmă reputația Elenei Ferrante drept una dintre cele mai bune romanciere italiene contemporane.” (Seattle Times)
„Într-o poveste alertă şi plină de suspans, Delia examinează relația cu mama ei, scoțând la iveală amintiri şi secrete îngropate adânc în copilărie şi împăcându-se cu un trecut impregnat de gelozie şi violență… Iubire amară este un roman autentic şi zguduitor.” (Library Journal) (© Editura Pandora M)

Ascensiunea omului, de Jacob Bronowski (trad. Dan Nicolae Popescu)

Ascensiunea omului urmărește, într-un stil unic, dezvoltarea societății umane prin prisma înțelegerii științei. Cartea lui Jacob Bronowski, ce însoțește renumitul documentar omonim BBC produs și prezentat de autor, a devenit un titlu de referință datorită perspectivei cuprinzătoare asupra omului și datorită felului în care elucidează contextul socioistoric al dezvoltării științei ca întreprindere pur umană. Discutând inventivitatea umană de la uneltele de piatră la geometrie, de la agricultură la genetică și de la alchimie la teoria relativității, Bronowski arată în ce fel reprezintă acestea abilitatea noastră de a înțelege și a controla natura.
„Cine în afară de Bronowski mai poate îmbina fără cusur gândirea științifică cu o cunoaștere profundă a istoriei, artei, antropologiei culturale, literaturii și filozofiei? Dar el o face cu dezinvoltură, fără sforțări, fără să dea vreodată dovadă de cea mai mică urmă de afectare. Bronowski se folosește de limba engleză – care nu este limba lui maternă, fapt cu atât mai remarcabil – la fel cum un pictor se folosește de pensulă, arătându-și măiestria atât pe pânza în ansamblu, cât și în neîntrecutele detalii miniaturale.“ (Richard Dawkins) (© Editura Humanitas)

Istoria lumii. Din preistorie până în prezent, de J.M. Roberts , Odd Arne Westad (trad. Cătălin Drăcşineanu)

Bestseller internaţional ajuns la a şasea ediţie, Istoria lumii urmăreşte evoluţia omenirii de la apariţia primilor hominizi în savana africană până la Războiul Rece şi atacul terorist din 11 septembrie 2001. Pe lângă marile civilizaţii şi figuri istorice sînt analizate perioadele de transformare, transferurile de influenţă şi putere şi progresele care au modelat lumea aşa cum o cunoaştem astăzi: apariţia scrisului şi a agriculturii, arta şi revoluţiile ştiinţifice. Rezultatul este o lucrare remarcabilă prin puterea de sinteză, o cronică universală a vieţii oamenilor obişnuiţi, dar şi a celor aflaţi la putere, care surprinde într-o manieră originală diversitatea existenţei umane. (© Editura Polirom)

Furtuna din ceașca de ceai. Fizica vieții de zi cu zi, de Helen Czerski (trad. Louis Rinaldo Ulrich)

Helen Czerski ne demonstrează cum lucrurile banale – petele de cafea, de pildă, sau sticlele de ketchup – ne pot ajuta să înţelegem furtunile din Antarctica, analizele medicale și viitoarele noastre nevoi energetice.
Știaţi că acea infimă cantitate de apă dintr un bob de porumb este cea care, odată încălzită, îl face să explodeze, transformându-l în popcorn? Sau că același fenomen explică și ce se întâmplă cu plămânii unei balene, un dop de șampanie care sare și un avion supersonic?
Știinţa care explică mecanismele corpului uman, ale Terrei sau ale civilizaţiei stă ascunsă în obiectele obișnuite. Și odată ce înţelegi ce se întâmplă când fierbi un ou, lipești un magnet pe frigider sau sari într-o piscină, piesele unui puzzle mult mai amplu se așază la locul lor.
„Într-un stil prietenos, cu anecdote din viaţa sa personală și profesională, Czerski reușește aproape imposibilul: să facă o pată de cafea fascinantă, creșterea unui arbore uluitoare, iar telecomunicaţiile – ceva ce înţelegem intuitiv.” (Physics World) (© Editura Trei)

Jurnalul unui medic militar, 1917-1918. Cu acuarele și desene de Niculina Delavrancea-Dona, de Raul Dona

Ediţie îngrijită de Iulia Vladimirov şi Viorica Milicescu
„Miră-te! Cine vei fi, care mă vei citi vreodată, deși nu pentru altul am scris, ci pentru mine, astăzi, sculat de pe boală, slăbit ca un mort și scârbit de ce îndurăm de atâta vreme, simţind adânc tot ce ne doare și, durându-ne deodată în atâtea locuri, împunși și de aia, și de aia, și de aia, de nemâncare de luni de zile, de lipsă de confort, de serviciu, de murdărie, de mizerie, de descurajare faţă de nenorocirea soartei ce am avut și faţă de evenimentele nenorocoase ce ne tot vin, și cu perspectiva de a ne veni din ce în ce mai rele… e posibil să nu te doară toate veștile triste care-ţi vin peste suferinţa fizică?”
Jurnalul inedit al doctorului Raul Dona, care începe la 29 ianuarie 1917, cu prilejul aniversării fiicei sale în vârstă de trei luni, și se încheie la 12 noiembrie 1918, într-un București devastat de război, dar totodată martor al retragerii grăbite și violente a germanilor, ne poartă, alături de autor, în vremea pribegiei din Moldova. Graţie acestor pagini, ajungem să-i cunoaștem pe membrii familiei sale, pe prieteni și apropiaţi sau pe cei care-i erau potrivnici, zugrăviţi în luminile și umbrele inerente unui demers atât de personal, pe fondul desfășurării celor mai dramatice momente pe care le-a traversat România în timpul Marelui Război. Însemnările lui Raul Dona sunt un veritabil tablou de epocă, în care viaţa personală absoarbe ecourile conflagraţiei ce cuprinsese lumea. (© Editura Humanitas)

Cumpără cărțile (click pe titluri și/sau coperte) din librăria online Cărturești! Ai un discount special Bookaholic – 15% reducere dacă introduci codul 0ADYT44K atunci când faci comanda, la check out.