Tag: Rabih Alameddine

10 cărți despre multiplele fațete ale iubirii

Trebuie să recunosc, pe mine nu mă atrag în mod deosebit poveștile romanțioase, iar dacă ar fi să adun toate cărțile de acest gen pe care le-am citit, ar ieși o listă destul de scurtă. Pe măsură ce se apropie Valentine’s Day și suntem asaltați pe toate căile de nevoia imperioasă de a sărbători iubirea, încep să dezvolt o adevărată alergie față de acest subiect. Totuși, dragostea nu se rezumă la partenerul de viață - iată de unde a pornit ideea unei liste cu cărți care ne vorbesc despre multiplele fațete ale iubirii. Citeşte tot articolul

2015. Traducerile de pe raftul din față – Dana Jenaru

Iar mă uit în urmă la anul isprăvit și, ca de fiecare dată când mă întreb ce aș reciti, mă simt cu musca pe căciulă că n-am mistuit decât o parte din ce mi-ar fi plăcut, ca să nu zic din ce ar fi „trebuit”. Cum majoritatea cărților despre care am scris în 2015 au fost traduceri (în ciuda faptului că la fiecare început de an îmi propun să schimb proporțiile), mă voi limita și aici să amintesc traducerile preferate din 2015, cele care s-au așezat aproape de la sine pe raftul din față. Citeşte tot articolul

2015 literar, un bilanț personal al cărților – Laura Câlțea

2015 mi s-a părut un an bun din punct de vedere al lecturilor și al aparițiilor editoriale. Nu am citit cât aș fi vrut (de altfel, nu știu dacă o să mi se pară vreodată că am citit destul), însă am reușit să citesc mai multe noutăți (mai ales ficțiune) și mai multă literatură română. Dacă ar fi să am vreo dorință („rezoluție” în noul jargon ronglez), pe lângă multele liste de lectură pe care deja mi le-am făcut, cred că ar fi să mai citesc din când în când și clasici. Și să citesc și să recitesc. Valul noutăților mătură totul în jur, toată lumea vorbește doar despre ultimele cărți apărute, fiecare carte e vedetă timp de câteva zile-o săptămână și apoi lasă locul altora. Citeşte tot articolul

Ce e nou în lumea cărții din România: discuțiile privind timbrul cultural și multe apariții editoriale

Săptămâna ce tocmai a trecut a fost sub semnul timbrului cultural. Ambele tabere (atât cea care a propus proiectul de lege respectiv, cât și cea care i se împotrivește - mult mai numeroasă) au discutat, de cele mai multe ori aprins, în contradictoriu, legea timbrului cultural care ar urma să majoreze prețurile cărților, ale biletelor la teatru sau la concerte, al intrării la o expoziție ș.a.m.d. Pot înțelege, de exemplu, de ce Uniunea Scriitorilor din România vrea mai mulți bani, dar nu pot fi de acord cu lipsa de transparență a utilizării lor și, de fapt, nici măcar cu faptul că noi, consumatorii de produse culturale, trebuie să scoatem din buzunar mai mulți bani pentru asta. Mă rog, nu intru într-o polemică acum și aici, nu este cazul.  Citeşte tot articolul