Tag: rock

Neil Young

Un album ca o scrisoare: A Letter Home – Neil Young

De la sfârșitul anilor ’60, când a început practic cariera lui solo, Neil Youg nu s-a oprit din scris și compus muzică, din înregistrat și cântat pe scenă. În această continuă conexiune cu tot ce înseamnă muzică, a căutat noi și noi teritorii de explorare: de la rock, country-rock, folk, și până la blues și muzică electronică. Unul dintre cei mai influenți cântăreți/compozitori/chitariști din generația lui, canadianul Neil Youg propune, prin ultimul său material discografic (al 35-lea album de studio), o întoarcerea la acea epocă în care muzica nu ținea atât de producție, cât de a crea muzică și de a trezi emoție. Citeşte tot articolul


Patti Smith – Pe când eram doar niște puști (fragment în premieră)

Citește recenzia cărții Pe când eram doar niște puști de Patti Smith. "Pe când eram doar niște puști" (2010), autobiografia lui Patti Smith, surprinde cu onestitate și sensibilitate viața clocotitoare din New Yorkul anilor ’60-’70. Totul se petrece în ecourile dorinței de pace și li­bertate socială și sexuală din epocă, ale protestelor împotriva războiului din Vietnam. În vreme ce formații celebre ca The Rolling Stones sau The Doors își țin concertele și legende ale rockului precum Jimi Hendrix sau Janis Joplin își împart faima cu tabloidele ce scriu despre crimele cu­tremurătoare ale lui Charles Manson, scriitoarea trece prin peripețiile tinereții și prin strădaniile de-a face ceva semnificativ cu viața ei. Cititorul are astfel prilejul să pătrundă în lumea artiștilor excentrici de la faimosul Chelsea Hotel și în universul magic al relației de iubire și prietenie cu fotograful Robert Mapplethorpe. Cartea a fost distinsă chiar în anul apariției cu National Book Award for Nonfiction, ajungînd în scurt timp un bestseller internațional. Cartea "Pe când eram doar niște puști" este în curs de apariție la editura Polirom. Traducere din limba engleză și note de Casiana Ioniță. Citeşte tot articolul

Haruki Murakami, nu doar pentru ochi curioși ci și pentru urechi fine

Aminteam ceva mai demult (aici și aici) despre preferințele muzicale ale lui Haruki Murakami la care acesta face referire în aproape toate cărțile lui. Cei care cunosc romanele scriitorului japonez știu cât de des amintește de muzica clasică și muzica rock, de jazz și de folk, genuri muzicale care-i sunt pe plac și pe care le ascultă mai tot timpul, chiar și atunci când scrie (se pare că Murakami are acasă mai mult de șase mii de înregistrări). Citeşte tot articolul

Cutia cu fantome / Heart-Shaped Box, Joe Hill

Nu se întâmplă foarte des ca fiul să calce cu uşurinţă pe urmele tatălui, în ceea ce priveşte talentele literare. Cu atât mai mult cu cât urmele respective aparţin unui uriaş al genului horror, Stephen King. Poate trebuia să las detaliul ăsta la final, poate nu trebuia să vi-l spun deloc, ca să nu vă construiţi aşteptări prea mari. Adevarul e că deşi îl citesc pe Joe Hill de vreo 4 ani, am aflat despre asta azi dimineaţă, când m-am apucat să citesc un pic de biografie înainte să scriu rândurile astea, şi trebuie să recunosc că deşi asocierea paternă e un detaliu care va interesa şi incita pe mulţi, nu e cazul să vă bateţi capul prea mult cu amănuntul ăsta, ci cu faptul că Joe Hill (Joseph Hillstrom King) scrie bine horror. Sau deocamdată mild horror. Citeşte tot articolul

În al nouălea cer se citește Pink Floyd în Roșu

Este clar că, de la un punct încolo, prea multe cluburi de lectură şi cenacluri literare ne aglomerează agenda, în aşa fel încât ajungi la un moment dat să nu mai ştii la care să mergi şi pe cine să mai auzi citind, cu atât mai mult cu cât par mai multe evenimente literare organizate decât sunt scriitori pe piaţă. Citeşte tot articolul