Tag: taxi

Part-time printre oameni #9

*** Mă-ndrept spre casă, butonez pe fb, îmi îngheață mâna, n-are importanță, bag pe chat în continuare, o tipă îmi zice cât de nașpa e la ea la lucru, eu o dau pe glumițe, prind un smiley, hihi, ce bine, hai că-i mai zic una, una și-atât, să nu forțăm, totuși. Și-odată aud din spate o voce arțăgoasă: neșimcitu' dracului! Mă-ntorc, da, așa-i, e o babă. Alături de ea, un copil, hm, oare care-i faza? Împucitule, zbiară baba din nou. Înțepenesc, băi, asta la mine urlă, și cum mi-a zis, frate, împuțit, ce torpilă de cuvânt, mi s-a ridicat părul! Mă pomenesc că strig: eeu? Și iar, mai domol, un pic speriat c-am răcnit în halul ăla: eu? Nu tu, zice baba, ăla, și arată cu degetul undeva, în spatele meu. Privesc peste umăr. Wtf, nu e nimeni! Mă uit nedumerit la bătrână, habar n-am ce să fac, aș putea să-i zic să se ducă acasă, că e ok, ceva de genu’. Hai să mergem, buni, spune copilul. O prinde de mână și o trage încet după el. Bătrâna îl ascultă. Îi urmăresc o vreme, apoi mă reîntorc la tipa de pe fb, cea cu job nasol – na, să vezi fază, ai timp să-ți pove? Îmi răspunde imediat – scz, am intrat la oră. Citeşte tot articolul


Part-time printre oameni #8

*** În fiecare dimineață, rupe clanța-n două când intră în birou și face câteva mișcări a la Doroftei, de parc-ar vrea să-mi zboare maxilarul. Tresar, mă uit urât, bolborosesc un haibăcedracu', alteori mă revolt, măh, da' ți-am zis, ți-am fucking zis! El mai bagă vreo două upercuturi, hoa, hoa, apoi spune salut. Spune salut în șoaptă. După care ieșim la țigară. Discutăm despre vreme, prea cald, prea frig, nașpa, las' că-i fain, și încercăm să ne-mpărțim munca frățește. Uneori, rareori, facem, fiecare cum știe, ca Doroftei. Citeşte tot articolul

Taximetristul simpatic care citește și strânge cărți pentru Biblioteca pentru copii Taxiul cu Bomboane

Într-o dimineață, spre sfârșitul lui august, am primit pe Facebook o cerere de prietenie de la Roman Ion Cristian. La câteva secunde după ce am dat accept friend request, pentru că numele îmi suna destul de cunoscut, domnul Roman mi-a scris. Citise, nici acum nu știu cum de ajunsese la el, articolul cu taximetristul care citea Sven Hassel și îi plăcuse, îl făcuse să se simtă că nu e singurul, după spusele sale. Discuția a continuat firesc, mai întâi pe Facebook. Apoi, câteva săptămâni mai târziu, încântată și curioasă în legătură cu proiectul său, Biblioteca pentru copii Taxiul cu Bomboane, am stabilit o întâlnire. Citeşte tot articolul

Taximetristul care citea Sven Hassel

Era o dimineață de vară capricioasă: ba se întuneca din pricina norilor și începea să plouă, ba ieșea soarele și începea toropeala. Citisem și făcusem notițe toată noaptea, așa că aveam ochii cât cepele și energia aceea de după ce trece somnul. Îmi printasem întrebările pentru un interviu cu un scriitor tare fain. Aveam emoții, așa cum am de fiecare dată înaintea unui interviu (chiar dacă e luat prin e-mail, apropo :) ). Când să plec de acasă, am realizat că aveam toate șansele să întârzii. Singura soluție era să iau un taxi - și nici atunci nu știam dacă voi ajunge la timp.  Citeşte tot articolul