Ros Rixon este una dintre artistele mele preferate când vine vorba de cărţi tăiate. Pentru că plecând de la forma cărţii investighează cât de mult poate fi despărţită de mesaj. Iar întrebarea ei, extrem de simplă, este una la care până acum nu m-am gândit niciodată serios: de ce preţuim o carte, de ce nu ne-am atinge de ea în sensul distructiv? E datorită imaginii prea puternice pe care o avem despre ea pe raft sau de teamă de a nu-i distruge mesajul pe care-l poartă? Citeşte tot articolul