Bookaholic

Viețile scriitorilor au reprezentat întotdeauna un punct de interes pentru fanii lor. De la picanterii sexuale la cum scriu, cum arată pe plajă, ce recomandări de lecturi ne fac, ce au în dormitoarele lor, cum au murit și multe altele, suntem, vrem-nu vrem, curioși.

Deși subiectul de astăzi vă poate părea cam întunecat, trebuie să recunoașteți că ultimele cuvinte rostite de scriitori înainte de moarte sunt extrem de relevante fie pentru opera lor, fie pentru personalitatea acestora. Și, cum moartea este o temă recurentă și una dintre fricile, obsesiile cele mai mari ale artiștilor, respectiv scriitorilor, nu puteam să o ignorăm, fiind atât de încărcată de sens.

Am ales numai frazele care au fost spuse de scriitori înainte de a muri sau cele pe care ei înșiși au vrut să le stea pe mormânt (excluzând, de exemplu, epitafurile inscripționate de către soți sau soții, copii sau prieteni din operele autorilor).

Făcând o paranteză, este posibil să fi fost influențată și de vestea că minunatul scriitor român, din păcate prea puțin cunoscut, Alexandru Mușina a decedat săptămâna aceasta. Neapărat să îi citiți poeziile dar și studiile teoretice!

Se pare că lui William Shakespeare (26 aprilie 1564 – 23 aprilie 1616) îi era teamă să nu-i fie mormântul exhumat, astfel încât a ținut să aibă un epitaf în care să-i binecuvânteze pe cei care nu-i vor muta oasele și să-i blesteme pe cei care nu au ținut cont de dorința sa.

Good Friend, for Jesus’ sake forbear
To dig the dust enclosed here:
Blessed be the man that spares these stones,
And curst be he that moves my bones.

Lord Byron (22 ianuarie 1788 – 19 aprilie 1824) ar fi spus:

Now I shall go to sleep. Good night.

Charles Dickens (7 februarie 1812 – 9 iunie 1870) a rostit aceste cuvinte (”On the ground”) atunci când a avut un atac cerebral în apropierea casei sale și a rugat să fie așezat pe pământ.

Ernest Hemingway (21 iulie 1899 – 2 iulie 1961), înainte de a se împușca, i-a spus soției sale ”Good night, my kitten”.

Voltaire (21 noiembrie 1694 – 30 mai 1778), întrebat de preot pe patul de moarte dacă se poate lepăda de Satana, a răspuns:

Now, now, my good man, this is no time for making enemies.

Ultimele gânduri ale lui Dylan Thomas (27 octombrie 1914 – 9 noiembrie 1953) au fost legate tot de alcool:

I had eighteen straight whiskies… I think that’s a record. After thirty-nine years, this is all I have done.

George Bernard Shaw (26 iulie 1856 – 2 noiembrie 1950) ar fi spus ”Dying is easy, comedy is hard”.

Charles Bukowski (16 august 1920 – 9 martie 1994) are scris pe mormântul său ”Don’t try”, propoziție pe care i-a explicat-o lui John William Corrington într-o scrisoare din 1963, referindu-se la faptul că un scriitor nu trebuie să încerce să scrie, ci să aștepte ca inspirația să-i vină.

John Keats (31 octombrie 1795 – 23 februarie 1821) nu vroia să aibă numele sau data inscripționată pe piatra de mormânt, însă prietenilor lui, Joseph Severn și Charles Armitage Brown li s-a părut nedrept, așa că au decis să scrie următoarele lucruri:

This Grave
contains all that was Mortal,
of a
Young English Poet,
Who,
on his Death Bed, in the Bitterness of his Heart,
at the Malicious Power of his Enemies,
Desired
these Words to be engraven on his Tomb Stone:
Here lies One
Whose Name was writ in Water.

James Joyce (2 februarie 1882 – 13 ianuarie 1941) spunea, în urmă cu aproximativ 70 de ani, ultimele cuvinte: ”Does nobody understand?”.

Scriitorul francez Jean Cocteau (5 iulie 1889 – 11 octombrie 1963) a fost extrem de prudent și inspirat cu ultima declarație în legătură cu moartea:

Încă din ziua în care m-am născut, moartea și-a început plimbarea. Merge către mine, fără să se grăbească.

(cuvinte găsite în engleză: ”Since the day of my birth, my death began its walk. It is walking toward me, without hurrying.”)

Pe epitaf: ”Mă odihnesc cu voi”.

Epitaful de pe mormântul lui Emily Dickinson este ”Called back”. Se bănuiește a fi fost ultima scrisoare pe care a scris-o înainte de a muri verișorilor ei, Louise și Frances Norcross – ”Little Cousins, Called Back, Emily”.

Conform unei alte surse însă, ultimele cuvinte rostite ale poetei ar fi fost ”The fog is rising” (Ceața se ridică).

Jane Austen (16 decembrie 1775 – 18 iulie 1817) spunea “I want nothing but death” – ca răspuns la întrebarea surorii sale, Cassandra, dacă avea nevoie de ceva.

Lev Tolstoi (1828 – 1910) se pare că ar fi rostit în ultimele clipe:

But the peasants … how do the peasants die?

Ultimele cuvinte pe care le-a spus Mark Twain (30 noiembrie 1835 – 21 aprilie 1910) au fost adresate fiicei sale, Clara.

Good bye. If we meet …

Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 – 7 octombrie 1849) a fost imprevizibil (cel puțin pentru mine) cu ultimele sale cuvinte:

Lord help my poor soul.

Henrik Ibsen (20 martie 1828 – 23 mai 1906) a fost prins pe picior greșit din punctul meu de vedere – ultima replică pe care a dat-o a fost ca răspuns la remarca asistentei sale de a se simți mai bine: ”On the contrary!”.

Alfred Jarry (8 septembrie 1873 – 1 noiembrie 1907) și-a păstrat ludicul, zic eu, și în ultimul ceas: ”I am dying. Please … bring me a toothpick ”.

Hunter S. Thompson (18 iulie 1937 – 20 februarie 2005)

”Relax – this won’t hurt” – ultimul rând scris în scrisoarea pe care a lăsat-o înainte de a se sinucide (s-a împușcat). Thompson a vrut să fie incinerat și să i se răspândească cenușa prin intermediul unei arme uriașe, pe care el însuși a proiectat-o.

Și D.H. Lawrence (11 septembrie 1885 – 2 martie 1930) a fost incinerat, iar resturile de cenușă au fost amestecate cu ciment – folosit pentru a i se ridica un altar în New Mexico. Ultima lui dorință a fost ca pe piatra aceasta să fie scris ”Unconquered”.

Surse: blog.enotes.com, buzzfeed.com, flavorwire.com, ”Secret lives of Great Authors”, charles-dickens-london.com,

poetsgraves.co.uk, commons.wikimedia.org, panoramio.com, findagrave.com