Pentru cine nu știe prea multe despre Ursula K. Le Guin, o să vă spun doar atât: are 85 de ani, ține un blog și are o minte mai lucidă decât mulți colegi de breaslă cu patru-cinci decenii mai tineri. Mie, și sunt convinsă că multor altora, Deposedații și Mâna stângă a întunericului mi-au schimbat felul de a gândi într-o măsură pe care nu multe alte cărți au reușit s-o facă. Mai multe despre ea, cât și câte ceva despre romanele de mai sus, o să vă las să citiți pe Bookaholic, aici și aici.

Mai important decât toate acestea este însă faptul că Ursulei K. Le Guin îi pasă, încă, la sfârșitul unei cariere uriașe, de soarta literaturii și a autorilor, suficient încât să încerce să îndrepte industria literară într-o direcție mai puțin mercantilă. În acest scop, câștigătoare a unui premiu pentru întreaga carieră la National Book Awards, autoarea americană a profitat de cele câteva minute pe podium pentru a împărți palme în stânga și în dreapta, cu nonșalanța omului care nu mai are nimic de pierdut, dar are încă o mulțime de lucruri de spus.

Dupe ce premiul i-a fost decernat de nimeni altul decât Neil Gaiman, Ursula Le Guin a urcat pe scenă, o bătrânică mică de statură, cu ochelari rotunzi și păr alb, și, după mulțumirile de rigoare, a început prin a aduce în discuție lupta continuă a autorilor de SF și Fantasy cu prejudecățile care le aruncă an de an cărțile pe rafturile de jos ale librăriilor și îi scot de pe listele cu nominalizări la diverse premii:

I rejoice in accepting it (the award, n.n.), and sharing it with all the writers who were excluded from literature for so long, my fellow authors of fantasy and science fiction, writers of the imagination, who, for the last fifty years, have watched the beautiful awards go to the so-called realists. 

(Râsete politicoase în sală. Haha.)

Faptul că Le Guin însăși a câștigat acest premiu e un semn că lucrurile sunt în schimbare. Faptul că autoarea a simțit totuși nevoia să atragă atenția asupra acestei vechi probleme înseamnă că schimbarea nu se produce, totuși, suficient de repede.

Restul discursului este, însă, dedicat eternei controverse artă versus profit, controversă care influențează, în ultimii ani, atât de mult felul în care se scrie și se publică literatura. Interesele financiare ale editurilor și a marilor selleri, precum Amazon, se bat cap în cap atât cu cu libertatea autorilor, cât uneori și între ele. Situația a cultimat, în ultima vreme, cu disputa Amazon-Hachette – adusă în discuție de mai mulți câștigători ai National Book Awards, dar pe care Ursula Le Guin a tranșat-o destul de simplu în restul celor șase minute pe care le-a petrecut pe podium:

Right now, I think we need writers who know the difference between production of a market commodity and the practice of an art. The profit motive is often in conflict with the aims of art. We live in capitalism. Its power seems inescapable; so did the divine right of kings. (…) The name of our beautiful reward is not profit. Its name is freedom.

Cine e familiar cu opera autoarei americane știe că doamna nu e tocmai o capitalistă înrăită, ba mai degrabă de un socialism moderat, pe care nu-l predică și îl pune sub semnul întrebării (în special în Deposedații, unde pune cele două sisteme în oglindă și ne dă posibilitatea de a decide singuri care e mai bun), dar îl prezintă într-o lumină mai bună decât alți autori ai genului. Dar, indepedent de opiniile ei pe acest subiect, discursul de la National Book Awards e unul doar de bun simț, chiar dacă e mai tranșant și s-ar putea să lezeze sensibilităție unei categorii largi de meseriași din industria literară.

Acestea fiind zise, vă las cu Ursula K. Le Guin acum, și vă invit să ne spuneți dacă voi sunteți de aceeași părere cu ea sau nu.

foto de aici

Ioana Epure

organizator de evenimente, fotograf, owner Uncle Jeb Photo& Events, fost redactor Metropotam.ro, colaborări în presa culturală: Dilema Veche


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *