Tag: gen

Umbrele socio-psihologice ale lui Orlando. Androginie versus acceptare de sine

Textul de față analizează felul în care ființa umană are capacitatea de a rezona lăuntric atât cu psihologia feminină, cât și cu psihologia masculină. Doresc să arăt, în cele din urmă, importanța acceptării atât interpersonale, cât și intrapersonale a acestei dualități, pornind de la romanul Orlando al Virginiei Woolf, care este o biografie autoficțională bazată pe relația pe care autoarea a avut-o cu aristocrata Vita Sackville-West între 1925 și 1928.

Eseu de Bogdan-Constantin Negrei Citeşte tot articolul

Tiparul femeii flapper și spargerea lui prin intermediul nebuniei în romanele „Blândețea nopții” și „Acordă-mi acest vals”

Dacă până la începutul Primului Război Mondial, idealul feminin l-a reprezentat the Gibson Girl (fata Gibson), cu talia ei în formă de clepsidră, modelată de corset, și părul buclat, strâns într-un coc (1), războiul și, apoi, perioada postbelică au creat condițiile socio-economice și culturale favorabile unui nou model feminin, ilustrat de imaginea femeii flapper. Potrivit lui Kelly Boyer Sagert, care redă această trecere de la Gibson Girl la Flapper prin intermediul modificărilor tendințelor în modă, noua femeie a secolului XX nu mai poartă corset, ci rochii cu topul asemănător cămășilor bărbătești, care oferă o mai mare mobilitate, sunt mai confortabile pentru noile munci ale femeilor și a căror lungime se tot scurtează, până când, în 1928, ajung să expună genunchii. Totodată, cârlionții prinși în coc sunt înlocuiți de bobul asortat cu o pălărie cloș, care e asortată la rândul ei cu un lung șirag de perle. (2) Cu înfățișarea sa de tomboy, noua femeie frecventează cluburi de noapte, dansează, consumă alcool și fumează (gesturi care până în secolul XX erau masculine par excellence), iar comportamentul ei nu se mai încadrează în tiparul eleganței și supunerii față de bărbat din perioada premodernă. (3) Toate aceste modificări vin pe fondul mobilizării bărbaților la război, care a făcut loc femeilor în sfera forței de muncă, foarte multe dintre ele ajungând să ocupe meserii în spații văzute până atunci ca exclusiv masculine, precum biroul, fabrica, magazinul sau agenția guvernamentală. (4) Citeşte tot articolul

Culoarea purpurie, un roman-cult despre libertate

Mi-am dorit de multă vreme să citesc Culoarea purpurie (Editura Art), o carte-cult pentru o întreagă generație, un roman puternic, care a schimbat enorm şi care a adus în discuţie probleme care ardeau America în anii ’80: rasism, clasism, sexism, libertăți şi prejudecăți de toate felurile, identități şi inegalități de gen, excluziune socială, toate etalate sub semnul contestării unor vechi scheme de putere, internalizate, adeseori, de victimele însele şi perpetuate ca atare. Numesc doar cîteva teme importante ale cărţii ‒ şi în special pe cele care sînt, de regulă, teme pentru dezbateri politice ‒ pentru faptul că Alice Walker le-a adus, la acel moment, în literatură, aşezîndu-le alături de altele care erau deja ale literaturii (iubirea, credinţa, incestul, poveştile Sudului etc.), într-un fel care a făcut istorie. Citeşte tot articolul

Interviu cu Immanuel Mifsud: „Sunt mereu stânjenit să spun cum am devenit scriitor”

Immanuel Mifsud este un scriitor maltez foarte cunoscut. Mai mult decât atât, este considerat a fi cel mai important reprezentant al Generației X de scriitori maltezi. A început să scrie la vârsta de șaisprezece ani, atât proză, cât și poezie. Câteva dintre operele sale au fost traduse și publicate într-un număr de țări europene și în Statele Unite ale Americii. De asemenea, el a lucrat cu grupuri de teatru experimental, regizând propriile piese de teatru, dar și texte de Cehov, Dario Fo, Max Frisch, Federico Garcia Lorca, Harold Pinter, etc. Citeşte tot articolul

Aurora Liiceanu şi neajunsurile femeilor

Am citit cîteva dintre cărţile Aurorei Liiceanu, mai ales dintre cele publicate mai de curînd şi am continuat să le citesc din cel puţin două motive: pentru bizareria poveştilor de viaţă despre care scrie şi pentru că m-a interesat parcursul femeile cărora le face cîte un mini-portret, de regulă centrat pe o trăsătură dominantă de caracter. Citeşte tot articolul