Bookaholic

Ce mai e de citit? Ce mai e nou? Întrebări pe care le punem prietenilor, scriitorilor, editorilor, cunoscuților care știm că stau cu nasul prin cărți. Am încercat să răspundem văzând ce mai zic editurile și a ieșit o listă de care sperăm să ne ținem cumva. Chiar dacă de multe ori abaterile de la listă sunt cele mai plăcute, interesante și uneori profitabile.

Apocalipsa Memoriilor, de Péter Nádas, pare the book în ce priveşte literatura contemporană. A apărut în 1986, iar scrierea ei a durat fix 11 ani, cu foarte mici întreruperi ale autorului maghiar, care din 1968 se retrage din presă într-un sat de pe malul Dunării şi se dedică scrisului. Este o scriere mare la propriu, 2 volume, considerată unul dintre cele mai importante romane ale ultimilor decenii.  În câteva cuvinte e rezumată aşa: enciclopedia sentimentalo-erotică a secolului XX.

Jurnalul unui Psihopat, de Venedikt Erofeev. Acest scriitor rus are o existenţă cel puţin controversată: dat afară din facultate şi din orice alt institut unde se înscrie din cauza convingerilor imorale (adică libere), ajunge un nomad cu tot felul de joburi de 2 lei prin oraşe din Rusia, Ucraina, Lituania, Belarus, Uzbekistan, Tadjikistan. Romanul ăsta înseamnă 5 caiete date celui mai bun prieten cu rugămintea de a nu fi publicate decât după moartea sa.

Operele alese ale lui T.S. Spivet, de Reif Larsen. Un roman scris la 28 de ani, care, spune Stephen King, “face imposibilul: îi combină pe Mark Twain, Thomas Pynchon şi pe Little Miss Sunshine”.   T.S. Spivet este un puşti de 12 ani pasionat de cartografie, care ajunge să primească un faimos premiu al Institutului Smithsonian. Nu are curajul să le spună vârsta lui reală și pornește cu trenul de marfă spre Washington pentru a-şi ridica premiul. Traversând America, tânărul talentat își dă seama că, cu toată rigoarea hărților lui, lumea din jur rămâne o necunoscută.

În cădere liberă, de Joseph E. Stiglitz. Citind Doctrina şocului, mi-am dat seama că asta e următoare carte pe care trebuie s-o citesc. Stiglitz apare ca unul dintre cei mai lucizi economişti, care au prevăzut căderea liberă şi au vorbit deschis despre cauzele ei. Dacă atunci nu a fost ascultat, măcar să recuperăm acum.

Jung, o biografie, de Deirdre Bair.  Recunosc că nu ştiu prea multe lucruri despre Jung, omul, și nici nu mi-am pus foarte serios problema cum ne influențează el percepția despre noi și lume. Lucrarea lui Deirdre Bair tocmai asta promite: să-l vedem pe Jung cum nu l-am mai văzut niciodată până acum și să clarifice impactul ideilor lui asupra gândirii noastre. Tentantă perspectivă!

Anvers, de Roberto Bolano. Un scriitor chilian care mă intrigă: se mută în Mexic, se întoarce în Chile, e arestat  în timpul regimului lui Pinochet, pleacă apoi din țară și duce viața unui vagabond, se stabilește din ’80 într-un orășel din Spania, unde muncește ce găsește ziua și scrie noaptea. Din acest roman se vor desprinde cărțile lui și mai cunoscute internațional: Literatura nazistă în America, Detectivii sălbatici și 2666. Pare genul scriitorului cu o existență haotică, care creează lumi nebune, lucide, dureroase.

Amara cunoaștere, Enis Batur. Despre Enis Batur se spune că, alături de Orhan Pamuk, a reușit să impună internațional literatura turcă și să o scape de arhaismul și folclorismul ei.  Amara cunoaștere e despre căutare, fugă, scris, viață, un fel de eseu asupra scriitorului și munca sa.

Hibiscus Purpuriu, de Chimamanda Ngozi Adichie. E vorba desre o scriitoare nigeriană pe care chiar trebuie să o citești. Și aici aș face următoarea paranteză: a scris Jumătate de soare galben (2006), un roman foarte apreciat și premiat. Hibiscus Purpuriu este, de fapt, primul ei roman, și, ca și Jumătate de soare galben, îți arată Nigeria altfel decât o vezi în documentare și știri: mai dramatică într-un sens mai uman și mai real. Va apărea în curând.