Ioana Epure

Ioana Epure

organizator de evenimente, fotograf, owner Uncle Jeb Photo& Events, fost redactor Metropotam.ro, colaborări în presa culturală: Dilema Veche


O piatră pe cer sau cum m-a învățat Asimov să citesc science fiction

When it’s time to die, and that will come to all of us, there will be a certain pleasure in thinking that you had utilised your life well, that you had learned as much as you could, gathered in as much as possible of the Universe and enjoyed it! I mean, there’s only this one Universe and this one lifetime to try to grasp it. (…) What a tragedy to just pass through and get nothing out of it! (Isaac Asimov, 1988, de aici) Dacă mă întrebați ce mai țin minte din O piatră pe cer, o să vă răspund sincer: aproape nimic concret - și accentul cade pe concret, pentru că sunt lucruri din cartea aia pe care n-o să le uit niciodată, fără să știu exact cum mi-au rămas în cap sau ce rol au jucat de fapt în poveste. Citeşte tot articolul

On the road – filmul, cartea și talentele ascunse ale lui Kristen Stewart

Să ne înțelegem de la început: n-am fost niciodată atasata prea mult de cultura beat. Să zicem, nu mai mult decât te poți atașa de o insectă interesantă pe care îți place s-o studiezi. Înțeleg perfect ce anume i-a transformat în simboluri, cum stilul lor de viață a dărâmat prejudecăți și canoane, cum au încercat să găsească autenticitatea într-o lume din ce în ce mai studiată, bla bla. Cred, însă, că beatnicii, așa cum îi vedem noi, jumătate de secol mai târziu, sunt exact genul de curent care arată bine de departe, dar pe care, dacă te-ai putea apropia, l-ai vedea fragmentat într-o mie de detalii sordide. Și așa ar arăta el cu adevărat. Citeşte tot articolul

Mary Gaitskill, Don’t Cry

Cum am ajuns la Mary Gaitskill? Așa cum bănuiește probabil toată lumea: mi-a plăcut filmul Secretary și am vrut s-o citesc pe autoarea nuvelei pe baza căreia a fost scris scenariul. S-a nimerit să găsesc întâi Don't Cry, o colecție de povestiri relativ recentă (2009), lansată la aproape de douăzeci de ani de la Bad Behaviour (1988), pe care o căutam de fapt. Am decis să o citesc totuși, pentru a putea face o comparație între felul în care Gaitskill scria în tinerețe și felul în care scrie acum. Citeşte tot articolul

Despre plăceri (mai mult sau mai puțin) vinovate

Ei bine, am terminat. După aproape 6 luni, am reușit în sfârșit să dau ultima pagină a ultimului volum din seria Vampirilor Sudului de Charlaine Harris. De altfel, vă și povesteam câte ceva despre ea atunci când am terminat primul volum – până la 12, însă, mai era cale lungă. Am crezut, sincer, că o să mă plictisesc la un moment dat. Și nu pot să spun că toate volumele mi-au plăcut la fel de mult sau că nu-mi doresc ca Harris să se fi oprit pe la jumate în loc să populeze scena din Bon Temps cu la fel de multe personaje supranaturale ca într-un volum de frații Grimm, sau să nu-i fi transformat, pe rând, pe Bill și pe Eric în doi douchebags pentru care chiar ți-ar plăcea să existe un iStake app cu care să-i trimiți odată pentru totdeauna înapoi la tata Bram pentru o dietă șoc cu usturoi. Citeşte tot articolul

Programul Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti, pe zile

Pentru că azi începe cea de-a cincea ediție a FILB, așa cum vă anunțam deja mai demult, și pentru că sigur deja vă gândiți să treceți pe la Muzeul Țăranului diseară, ne-am gândit că v-ar ajuta o descriere ceva mai detaliată a ce urmează să se întâmple acolo. Mai multe detalii despre autorii invitați găsiți pe site-ul oficial al festivalului, iar dacă vreți să știți cum a fost anul trecut, citiți aici, aici și aici. Citeşte tot articolul

Bookaholic e peste tot!

Ne citești? Îți place ce scriem? Atunci nu te mira dacă o să dai de noi și pe alte site-uri pe care le vizitezi. Așa, ca să nu uiți să mai intri din când în când pe Bookaholic, și să rămâi la curent cu ce am mai scris :) Citeşte tot articolul

La poveşti despre lumea lui Tolkien

Faptul că există Societatea Tolkien din România ne bucură nespus. Faptul că Societatea este activă şi organizeaza evenimente, şi mai mult. Spre exemplu vineri, 23 noiembrie, între 10 şi 17, suntem invitaţi la conferinţa Lumea lui Tolkien. Imagini şi simboluri în literatura fantasy, care are drept principală temă de discuţie influenţele istorice, mitologice şi teologice din operele scriitorului britanic J.R.R. Tolkien. Citeşte tot articolul

Cu cărțile pe plajă: Sookie Stackhouse și vampirii din Louisiana

Recunosc. Sunt un mare fan True Blood. Și nu, n-o să vă spun acum o poveste despre cum am dat drumul la televizor chiar când era nuștiuce fază din nuștiuce episod și mi s-a părut tare, doamne ferește să mă fi uitat la așa ceva din proprie voință. Nu. M-am uitat pentru că m-am așteptat, ca de la orice serial HBO, exact la ceea ce este atât de potrivit sintetizat in tagline-ul pentru ultimul sezon: vampires for grown-ups. Citeşte tot articolul

Phillip K. Dick, ubique

I am Ubik. Before the universe was, I am. I made the suns. I made the worlds. I created the lives and the places they inhabit; I move them here, I put them there. They go as I say, they do as I tell them. I am the word and my name is never spoken, the name which no one knows. I am called Ubik, but that is not my name. I am. I shall always be. M-a fascinat întotdeauna felul în care se naște un autor-cult. Mai ales în science fiction, mi se pare cel puțin interesant faptul că procesul nu depinde nici de talent, nici de viziune, ci doar de capacitatea de a produce o carte despre care oamenii să vrea să povestească, într-un fel sau altul. Citeşte tot articolul

Cele mai citite cărți pe care nu le-a citit de fapt nimeni

Ne scuzați, dar nu ne-am putut abține. Chiar dacă avem și noi propriile noastre secrete vinovate :) Dacă mă întrebați pe mine, marele clasic Dostoievski are o problemă mare: scrie cărți grele, dar pe care nimeni nu se poate abține să nu le citească. Câteodată am senzația că prima carte pe care au citit-o câte unii n-a fost Povești Nemuritoare, a fost Idiotul. Într-o lume în care cititul e din ce în ce mai mult o raritate, ai senzația că bătrânul rus s-a contectat direct la creierele fragile ale generației noastre. Poți să nu fi pus mâna în viața ta pe altceva în afară de Coelho și Dan Brown, dar, la naiba, trebuie să fi citit Crimă și pedeapsă. De fapt, se prea poate ca Dostoievski să fie unul dintre cei mai citiți scriitori ai zilelor  noastre. Și la ce tomuri a scris, să mai ciripească ceva teoreticienii ăia care zic că rasa umană se duce dracului! Citeşte tot articolul

Două cu cu William Burroughs

Adică un interviu luat de autoarea Kathy Acker, în 1988, despre religie, scientologie și da - călătoria în spațiu, și o selecție de poze demențiale cu el și diferiți autori și artiști contemporani, printre care Jimmy Page, Madonna sau Jack Kerouac. Citeşte tot articolul

Manic Pixie Dream Girls – din cărți

The Manic Pixie Dream Girl exists solely in the fevered imaginations of sensitive writer-directors to teach broodingly soulful young men to embrace life and its infinite mysteries and adventures. (de la cronicarul de film care a și lansat conceptul) Adică, un personaj extrem de des întâlnit în comediile romantice (și nu numai), pe care sunt convinsă că o să-l recunoașteți: e tânără, frumoasă, dar destul de excentrică. Are o poftă nebună de viață. Iubeşte muzica (formaţii underground pentru versiunile moderne). Și unicul ei în structura narativă a filmului este să-l învețe pe un el deprimat, timid, timorat şi în general trist dintr-un motiv sau altul, să trăiască de-adevăratelea. Ca să vă edificați (şi pentru câteva exemple), mai puteți studia niște material didactic aici: Citeşte tot articolul