Bookaholic

„Am scris această carte deoarece sunt de părere că povestea lui Jake e reprezentativă pentru toţi copiii”, mărturiseşte Kristine Barnett, o americancă dintr-o suburbie muncitorească din Indiana, care a reuşit să depăşească o mulţime de preconcepţii şi de informaţii eronate despre una dintre bolile secolului nostru – autismul – şi să găsească, în dorinţa ei îndârjită de a explora potenţialul ascuns al copiilor ei, o modalitate de a sparge bariera dintre lumea exterioară şi universul incredibil de bogat care, în multe cazuri, e imperceptibil.

Jake, copilul diagnosticat cu autism de la trei ani şi căruia nu i se dădeau mari şanse nici să reuşească să-şi lege singur şireturile, este acum considerat un copil-minune, şi asta datorită mamei sale, care nu s-a lăsat descurajată de diagnosticul pus de medici şi nu s-a temut să-şi asculte instinctul şi să aibă o abordare neconvenţională, prin care să-i permită copilului ei să-şi urmeze înclinaţiile.

Secretul ei a fost că nu şi-a forţat fiul să înveţe lucrurile de bază, care să-i permită să aibă o oarecare libertate de mişcare, ci l-a stimulat în a-şi dezvolta pasiunea pentru matematică. În loc să-şi petreacă ore întregi pe zi învăţându-l gesturi automate, prin care, teoretic, să poată să se descurce în lume, l-a stimulat să exploreze, cu bucurie, singurul domeniu de care era interesat. L-a dus la cursuri universitare de fizică atunci când nu avea nici măcar vârsta de liceu (avea doar opt ani), pentru că deja se plictisise de nivelul la care matematica era predată celor de-o seamă cu el. La facultate, i-a uimit pe toţi colegii, inclusiv pe profesorii lui, ei înşişi simţindu-se depăşiţi de acest fenomen. Ca dovadă, la numai doisprezece ani, Jake a fost angajat ca cercetător la universitatea din Indiana, în departamentul de fizică, după ce a sărit şapte clase şi a devenit cel mai tânăr student.

„Povestea lui pune în evidenţă posibilitatea pe care o avem cu toţii de a realiza ce este extraordinar în noi înşine şi poate chiar de a demonstra că «geniul» se poate să nu fie o însuşire chiar atât de rară. Nu vreau să spun că fiecare copil autist – sau fiecare copil normal – este un geniu. Dar, dacă aprinzi scânteia înnăscută a unui copil, îţi va arăta întotdeauna drumul spre înălţimi mai mari decât ţi-ai fi putut imagina vreodată.”

Dar aptitudinile sale deosebite – de pildă, datorită memoriei lui extraordinare, a învăţat pe de rost, la patru ani, un atlas rutier al Statelor Unite – nu îl ajutau să se integreze în sistemul educaţional clasic întrucât, la grădiniţele normale, „aptitudinile sociale sunt mai importante decât cunoştinţele”.

Acesta a fost momentul care a determinat-o pe Kristine să ia o hotărâre care a schimbat radical nu numai viaţa lui Jake, ci şi a altor sute de copii autişti, ai căror părinţi erau, de asemenea, descurajaţi de sistemul existent. La asociaţia „Luminiţa” pe care a înfiinţat-o Kristine după ce l-a retras pe Jake din sistemul de stat, în ciuda neîncrederii cu care a fost întâmpinată, inclusiv de către soţul ei, a adoptat o strategie care s-a dovedit salvatoare pentru toţi copiii care au ajuns acolo: accentul era pus pe pasiunea fiecăruia dintre ei. Secretul era că, atunci când făceau ceea ce le plăcea, copiii îşi dezvoltau şi celelalte aptitudini. De asemenea, îi încuraja pe părinţi să arate interes pentru pasiunea copilului, pentru ca acesta să capete încredere în ei şi, treptat-treptat, să se deschidă către ei. Problema e că, de multe ori, ceea ce îi interesează pe copiii autişti nu este observat sau luat în serios de adulţi, care sunt concentraţi pe dezvoltarea altor aptitudini în copiii lor.

 „Fiecare dintre copiii de la Luminiţa cărora li se pusese eticheta «cauză pierdută» avea un domeniu (adesea mai multe!) care îl pasiona. Trebuia doar să găsesc abordarea potrivită pentru a-l pune în evidenţă, exact cum făcusem cu copiii de la centrul de zi. Acest concept a fost inspiraţia pentru numele asociaţiei. Aveam să găsesc luminiţa din fiecare dintre aceşti copii şi urma să o facem să strălucească.”

Una dintre cele mai mari realizări ale centrului Luminiţa a fost programul Sport pentru Tineretul Autist, care a şi câştigat premiul GasAmerica Hometown Hero. Programul s-a năcut din ideea lui Kristine că joaca, acea joacă deplină a copilăriei, poate să aibă efecte tămăduitoare neaşteptate. Sportul îi aducea pe copii la acelaşi nivel cu orice alt copil obişnuit de pe lume. În lumea sportului, ei nu mai erau nişte copii cu probleme, ci pur şi simplu copii, care interacţionează, iar familia redescoperă şi ea plăcerea de a fi împreună.

Scrisă cu pasiune şi sinceritate, cartea lui Kristine Barnett este un must read nu numai pentru cei interesaţi direct de autism, ci şi pentru cei care vor un exemplu reuşit de „think outside the box”, de depăşire a ceea ce, deocamdată, pare imposibil.

„Vi s-a întâmplat vreodată la o petrecere să fiţi prinşi la înghesuială într-o discuţie cu cineva care vorbeşte despre lucruri care nu vă prea interesează – de pildă, despre sport sau politică sau maşini celebre? Cred că aşa este o mare parte din viaţa unui autist. Pur şi simplu nu se gândeşte la lucrurile la care vrem noi să se gândească.”

Jake Barnett, după cum a declarat unul dintre profesorii săi de la Indiana University, „poate să facă orice” – Jake lucrează acum la o nouă perspectivă asupra teoriei relativităţii, despre care se crede că ar putea chiar să-i aducă Nobelul. În plus, are un canal pe YouTube în care explică probleme de fizică şi matematică şi chiar ţine lecţii online pentru copiii care văd în ştiinţele exacte un obstacol. Dar, mai important decât orice, Jake este un exemplu revelatoriu pentru o altă teorie a lui Einstein:  nu trebuie să judeci niciodată un peşte în funcţie de abilitatea sa de a se urca într-un copac.

 Familia Barnett (foto: mirror.co.uk)

Pe Tedxteen.com puteţi viziona o conferinţă a lui Jake care are aproape trei milioane de vizualizări.

Kristine Barnett, Scânteia: povestea unei mame care a crescut un geniu, traducere de Paul Slayer Grigoriu, Editura Publica, 2014