
Orice cititor pasionat știe cât de importantă este lumina. Când stai cu ochii lipiți cu orele de o carte, când scrii pe un caiet sau când studiezi, lumina este esențială. De aceea, ne-am gândit că v-ar plăcea veioza Toucan, oferită de prietenii noștri de la Outlet Design.
Câștigător: Diana Ciocan
Veioza are o formă haioasă, ce amintește de păsările toucan (colorate și cu ciocul lung-lung) și este produsă de Silly, un brand olandez care își propune să aducă zâmbetele pe fețele oamenilor prin obiectele lor.
Pentru a câștiga veioza, trebuie să ne răspundeți la o întrebare sau, mai precis, să ne spuneți o mică poveste. Vrem să știm despre nopțile voastre de lectură! Ce citiți noaptea, la lumina veiozei? Care sunt cărțile care nu vă lasă să adormiți?
Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți dintre cei care respectă cerința concursului. Vă rugăm să vă semnați cu numele complet, real și să folosiți o adresă de mail validă. Deadline: 5 aprilie. Succes!
Outlet Design este un magazin online unde găsiți mobilă și obiecte de design la prețuri de outlet (cu până la 60% prețul de magazin). Și sunt atâtea lucruri frumoase acolo! Aici aveți site-ul și, dacă vreți să fiți la curent cu noutățile, iată și Facebook-ul.


Cititul seara, dupa o zi lunga si poate de cele mai multe ori agitata, este modul cel mai placut sa pasesti intr-o alta lume, sa te reintalnesti cu prietenii tai din carti care cu siguranta pe timpul zilei ti-au simtit lipsa.
Cartea care nu ma lasa sa dorm e intotdeauna ultima pe care o citesc. Acum ”La rasarit de Eden” caci a venit randul ei.
Salutari tuturor!
De multe ori sunt cpativata de cartile pe care le citesc si uit ca a doua zia am scoala si ca trebuie sa mai si dorm. Cartea care nu ma lasa sa dorm este intotdeauna cea pe care o citesc la momentul actual. A fost Academia Vampirilor, a fost Tacere, iar acum este Sanctus 🙂 Noaptea e atat de liniste incat ma simt intr-adevar ca fiind un personaj al cartii, martor mut al intamplarilor povestite 🙂
De cele mai multe ori mi se intampla sa citesc noaptea pentru ca vreau sa stiu ce se intampla in cartea pe care am inceput-o in timpul zilei. Nu pot efectiv sa las cartea pana nu o termin sau, in cel mai rau caz pana nu ajung la sfarsitul unui capitol. Daca ar fi sa spun cateva dintre cele care nu m-au lasat, au fost : Indurarea aspra, de Sheldon Vanauken (am terminat-o cu o noapte inaintea unui examen :), Sa ucizi o pasare cantatoare, de Harper Lee, chiar si Padurea Spanzuratilor a lui Rebreanu, iar lista ar putea continua cu romanele lui Jane Austen… Imi place sa citesc noapte pentru ca e liniste liniste si pot sa savurez mai intens fiecare cuvant.
Numele meu complet este Musat Ramona Diana
Salut
Cartile care, momentan, nu ma lasa pe mine sa dorm noaptea sunt cele scrise de Gogol (Diary of a Madman, Taras Bulba etc). Simplul amuzament simtit in timpul lecturii ma face sa revin in fiecare seara si sa mai citesc inca o poveste scrisa de el.
Am fost mare cititoare de mica si de cele mai multe ori preferam cartile in locul iesitului la joaca. Copil fiind, la ora 22 se dadea neaparat stingerea in fiecare seara fiindca a doua zi aveam scoala…singura problema era ca eu trebuia sa termina povestea, cartea, sa aflu ce s-a intamplat. Asa ca furam din timp lanterna din bucatarie si o ascundeam sub pat ca sa pot citi la lumina ei sub plapuma:). Mai tarziu, cand au aparut telefoanele mobile cu ecranul mai “luminat” foloseam telefonul pe post de lampa de carte.
De cateva zile am inceput “The Night Circus” de Erin Morgenstern si asta ma tine treaza la lumina lampii de pe noptiera, desigur.
Noaptea citesc cel mai adesea. E o liniste complice, e un aer misterios, numai bun de miscat cu paginile cartii. Citesc la lumina unei veioze rosii, de birou, pe care sotul meu o are de cand era scolar.
Noaptea e preferata mea cand vine vorba de citit de pe vremea cand am descoperit placerea aceasta. Mama ma certa cand vedea lumina aprinsa in camera mea mult dupa miezul noptii, stiind ca a doua zi trebuia sa plec la liceu de dimineata. Apoi, in timpul facultatii, avand muuuuuult de citit, mi-am diversificat programul de lectura: ziua in salile bibliotecii, noaptea in camera de camin. Si acum citesc tot noaptea. Parca si creierul meu e mult mai pregatit sa evadeze, ochii se misca mai viu, simturile sunt mai ascutite.
Ultima carte citita noaptea a fost “Intamplari din irealitatea imediata” a fascinantului Max Blecher, o relectura extrem de captivanta.
Noaptea e cea mai buna poarta de intrat in irealitatea cartilor…
Cea mai frumoasă parte a concursului ăstuia sunt “recenziile” pe care le primesc pentru cărți pe care urmează să le descopăr! Sunt câteva titluri noi pentru urechile (ochii) subsemnatei.
Pe mine m-a ținut în priză “Papillon” a lui Henri Charrière, o carte de memorii ale unui ocnaș condamnat să-și petreacă restul vieții pe o insulă micuță din Guyana franceză, dar care după ani de tentative de evadare, își recapătă libertatea. În realitate, faptele lui Papillon reprezintă un colaj de tentative de evadare ale ocnaşilor Charles Brunier şi René Belbenoit. Cartea este structurată în douăsprezece caiete, scrise de personajul literar după ce şi-a obţinut libertatea.
Un weekend plin de suspans!
Apoi am visat cu ochii deschiși, m-am îndrăgostit, m-am căit, am dansat și-am zburat prin “Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov. Clasic.
M-am distrat teribil citind “Conjurația Imbecililor”, de John Kennedy Toole și am observat apoi trăsăturile subtile ale nevoilor de socializare la oamenii din jur, devenisem analitică.
Apoi m-a prins “Muzeul Britanic s-a dărâmat” de David Lodge. Mă apucasem de citit într-o cafenea, cartea nu era a mea, n-am putut s-o împrumut și am simțit că mă sufoc până a doua zi când se deschidea o librărie.
Mai sunt destule, de obicei “consum” cărțile destul de însetată, dar sunt, într-adevăr, câteva care pur și simplu nu mă lasă să dorm.
Spor la citit!
Serile sunt rezervate cartilor sci-fi, cartilor care ma poarta in lumi nemaivazute,in universuri pierdute, pe planete necunoscute acoperite de gheata sau populate de fiinte minunate sau chiar infricosatoare, seara este rezervata aventurilor in necunoscut ,parca ma deconectez mai usor asa si visez mai frumos.
Haruki Murakami e acela care ma tine treaza noptile, prin magia lumilor lui – simt ca am prea multe in comun cu realitatile descrise, ca risc sa ma pierd in ele si sa nu mai scap niciodata..lucru care poate n-ar fi asa de rau 🙂
Nopțile alături cărțile lui Hermann Hesse nu m-au lăsat să dorm. Mi-au zbuciumat trăirile, alungându-mi somnul. Am stat două nopți să pot înțelege Jocul cu mărgele de sticlă…fascinante nopți!