Interviuri

interviu cu Lars Saabye Christensen si recenzie la cartea Frati pe jumatate

Lars Saabye Christensen: ”Dacă scrii un cuvânt în plus într-o scenă de sex, ea devine extrem de penibilă pentru toată lumea” – interviu

Lars Saabye Christensen este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori norvegieni contemporani. Chiar dacă a scris și cărți pentru copii, scenarii, piese de teatru, poezie, el este cunoscut mai ales ca romancier. A publicat peste douăzeci de romane, dintre care Beatles și Frați pe jumătate au fost vândute, împreună, în peste 500 000 de exemplare și au fost traduse în mai multe limbi. Pentru Frați pe jumătate Christensen a primit Marele Premiu pentru Literatură al Consiliului Nordic, cea mai importantă distincție a țărilor scandinave, premiu care se decernează anual de către Norvegia, Islanda, Finlanda, Suedia și Danemarca, pentru a promova literatura nordică. Scriitorul este, de asemenea, și membru al Academiei Norvegiene. Citeşte tot articolul

Interviu cu Mike Ormsby: ”A scrie un roman se aseamănă cu a fi într-o trupă sau într-un club sportiv: ai nevoie de o echipă bună”

Mike Ormsby este un scriitor britanic, fost jurnalist BBC, trainer BBC World Service și muzician. În decembrie 2013 a publicat primul său roman, Child Witch Kinshasa, care discută, prin intermediul ficțiunii, problema copiilor-vrăjitori din Kinshasa, Congo - în principal, prin ochii lui Frank Kean, un jurnalist care aterizează într-un loc ciudat, străin și încearcă să-i descopere ”secretele”, să înțeleagă o lume complet diferită (pentru sinopsis și fragmente din carte, intrați aici). În timp ce citeam acest roman, captivată, a apărut, la începutul lui martie, și volumul al doilea al seriei Child Witch, numit Child Witch London. Citeşte tot articolul

Luciat -Terorism de Cititoare: Ca orice plăcere, şi plăcerea cititului se dublează dacă o împarţi cu alţii (interviu)

S-a întors Terorista! Nici acum nu-mi pot stăpâni bucuria și entuziasmul că Luciat s-a hotărât să-și reia actele de terorism literar și să scrie din nou pe blogul care, până în 2009 și, de fapt, și după, era principalul punct de referință atunci când vorbeam de online-ul cultural.  Au trecut cinci ani și, iată, Luciat își reia blogul! Chiar era nevoie. Povestea o știm cu toții, la fel și motivele care au făcut-o atunci să renunțe la scrisul pe blog. Care sunt însă motivele care au făcut-o să revină, ce planuri are cu blogul, cum va fi colecția Globus pe care o coordonează la Univers sau dacă își păstrează sau nu anonimatul, aflați în interviul de mai jos. Citeşte tot articolul

„Această dragoste splendidă de care fiecare dintre noi ar putea fi în stare” – interviu cu poetul Bogdan O. Popescu

Poetul Bogdan O. Popescu (n. 1971) a debutat cu volumul La revedere, prinţesă, Editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar. A fost prezent în antologia colectivă Marfă (Salut, 1996), alături de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa. Printre volumele publicate se numără: Pisica neagră, pisica moartă (împreună cu Traian T. Coşovei), Editura Crater, 2001; Leul de după extravaganţe, Editura Cartea Românească, 2002; Maşinăria de uitare, Editura Naţional, 2004; Poeme în loc de tutun, Editura Brumar, 2007; Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010. În 2011, el a publicat şi un volum de proză scurtă, Viață de aruncat, la Editura Polirom. Citeşte tot articolul

Elena Vlădăreanu: „Habemus bebe este despre mine. Şi va fi un spectacol aşa cum sunt eu acum.“

Elena Vlădăreanu a dramatizat o experienţă esenţială pentru identitatea ei: cea de a fi şi artist şi mamă presată de urgenţe, sarcini, solicitări şi presiuni noi. Din ce a scris ar urma să iasă un spectacol de teatru care scutură, prin nişte întrebări tari, cîteva tabuuri legate de actul de a scrie, de transformările pe care le provoacă rolul de părinte şi de percepţiile înşelătoare pe care societatea ni le cam bagă pe gît. Citeşte tot articolul


„Este mult mai uşor să calomniezi o femeie, chiar şi în prezent” – interviu cu Sarah Dunant

Sarah Dunant – pe care am cunoscut-o în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură din Bucureşti (decembrie 2013) – este una dintre cele mai cunoscute scriitoare britanice ale momentului şi, deşi a debutat cu romane poliţiste, interesul ei s-a orientat apoi către istorie. Cel mai recent roman al ei, Sânge şi splendoare (2013, tradus de Carmen Săndulescu la Editura Humanitas Fiction) explorează perioada Renaşterii şi scandalul din jurul familiei Borgia, dintr-o perspectivă nouă, încercând să reabiliteze imaginea femeii în istorie, pornind de la imaginea demonizată a Lucreziei Borgia. La FILB am vorbit despre pasiunea ei pentru istorie, despre aspectele pozitive şi negative ale Renaşterii şi despre o perspectivă feminină/ feministă asupra istoriei, fără furie sau victimizare. Citeşte tot articolul

„Libertatea înseamnă să poţi să te bucuri de întreaga bogăţie a vieţii tale” – interviu cu Hanne Ørstavik

Hanne Ørstavik – invitată în Bucureşti pentru lansarea romanului Iubire, (apărut la Editura Univers, în 2012), pe 19 martie – se numără printre cei mai reprezentativi scriitori norvegieni contemporani. A scris nouă romane, cel care i-a adus celebritatea fiind Iubire, clasat pe locul şase în topul “Cele mai bune cărţi norvegiene din ultimii 25 de ani”, realizat de revista Dagbladetpe. Am stat de vorbă cu Hanne despre felul în care s-a structurat romanul ei, despre ce înseamnă să fii mamă singură şi, în acelaşi timp, să-ţi doreşti să reuşeşti în câmpul literar, şi despre cât de mult le ajută societatea norvegiană pe tinerele mame care sunt şi scriitoare. Citeşte tot articolul

Interviu cu George Onofrei la aniversarea de 10 ani ai ”Suplimentului de cultură”

George Onofrei este, printre altele, redactorul-șef al publicației săptămânale ieșene Suplimentul de cultură, publicație care aniversează, în 2014, zece ani de existență. Cum spuneam și săptămâna trecută, când lansam, în parteneriat cu Suplimentul, Editura Polirom și FILIT, un concurs pentru cititorii bookaholici care se trezesc în fiecare sâmbătă și-și iau doza de cultură și dintr-un supliment din Moldova, noi suntem tare bucuroși că primul magazin cultural din România a rezistat tuturor vitregiilor vremurilor post-comuniste și că, în cei zece ani, a devenit un reper în presa culturală națională. Citeşte tot articolul

„M-ar bucura gândul ca vreun cititor român să-şi amintească de romanul meu când îmi vizitează oraşul” – Interviu cu Care Santos

Cu o activitate literară intensă – scrie de la opt ani, a publicat volume de proză, poezie, dar şi cărţi pentru copii –, scriitoarea catalană Care Santos este pasionată de istoria Barcelonei, oraş pe care-l iubeşte şi căruia a reuşit să-i configureze o coordonată magică, aproape mitică, mai subtil şi mai poetic decât o face Carlos Ruiz Zafón, scriitorul cu care este adesea comparată. Un roman de atmosferă, dar şi de acţiune – extinzându-se de la sfârşitul secolului al XIX-lea până în plină modernitate a secolului XXI –, Habitaciones cerradas (2011), tradus la noi la Editura Humanitas fiction, cu titlul Încăperi ferecate, de Marin Mălaicu-Hondrari, spune, într-un stil postmodern, povestea mai multor generaţii, diferite ca mentalitate şi ca obiceiuri, dar asemănătoare în ceea ce priveşte nevoia de definire în raport cu trecutul. Pe Care Santos o puteţi întâlni marţi, 18 martie, la Librăria Humanitas Cişmigiu, şi miercuri, 19 martie, la Institutul Cervantes, pentru un dialog cu Mircea Cărtărescu. Citeşte tot articolul

Interviu cu Tatiana Niculescu Bran: ”Am scris capitole întregi de mai multe ori până am considerat că verbele „cântă” bine împreună”

Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut (editura Polirom, 2013) este cel mai recent roman semnat de Tatiana Niculescu Bran, autoarea primului roman non-ficțional din literatura română, Spovedanie la Tanacu, ecranizat de Cristian Mungiu cu titlul După Dealuri, și urmat de Cartea Judecătorilor, Nopțile Patriarhului și În Țara lui Dumnezeu. Cu o formă diferită și o poveste inedită despre Basarabia interbelică, România comunistă și post-comunistă, am fost curioși să vorbim cu Tatiana Niculescu Bran și să aflăm cum a scris cartea de față, ce provocări a întâmpinat, dacă au existat alte titluri, ce ”coloană sonoră” am putea folosi atunci când citim romanul (cuvinte-cheie: Pink Floyd și Dimitrie Cantemir), ce a presupus efortul de documentare pentru carte, dacă ar vedea volumul ecranizat și de către cine, cum sunt cozonacii basarabeni și multe altele. Ce a ieșit, vedeți în următoarele rânduri. Citeşte tot articolul

Iv cel Naiv (interviu) – Am atâtea gânduri în cap încât n-ajung niciodată la fundul sacului

După Versez și Uibesc, Iv, poetul naiv și anonim, a ajuns la a treia carte - Nesfârșesc. Însoțite de ilustrațiile lui Vali Petridean, poeziile lui Iv își păstrează candoarea și frumosul care le-au făcut atât de iubite de cititori. Nesfârșesc a fost votată pe Bookaholic drept cea mai bună carte de poezie iar numărul cititorilor lui Iv e, cum spune și el, în creștere. Pentru Iv, anonimatul înseamnă o relație mai corectă și mai sinceră cu cititorii, care nu se raportează la cine e el, ci la ce scrie. Citeşte tot articolul

Julien Britnic – “În mixul meu, cartea devine o operă căreia îți vine să-i dai Like”

Îi place la nebunie Mircea Horia Simionescu, îi aduce în același loc pe Florin Salam și Marina Abramovic, Silogismele Amărăciunii îi sună ca mieunăturile lui Grumpy Cat iar Răscoala o face cu fetele de la Pussy Riot în timp ce-și ia o șaorma "atât de fragedă" de la Dristor iar din Olimp îi zâmbește candid legendarul Arnold. Pe Facebook, mixurile sale pop culturale de DJ conceptual rup norma la Like-uri și tocmai lansează o serie de tricouri cu designerul Lana. Julien Britnic, Iulian Fecioru cum îl știu buletinul și site-urile de advertising, șterge praful din biblioteca pentru toți, remixează copertele cărților clasice, apropie cu un umor nebun literatura de pop cult-ul contemporan și, mai ales, o face fără prejudecăți. În mix-ul lui Britnic stau firesc lucruri, oameni și concepte din zone pe care le percepem ca fiind diferite care, puse împreună, prin contrast, produc surpriză, râsete și pauze de gândire. Citeşte tot articolul

7 scriitori români și poveștile lor de dragoste preferate din cărți și filme

Ziua Îndrăgostiților este un pretext bun pentru a ”sărbători”, într-un fel sau altul, iubirea. Pe Bookaholic, o celebrăm, cum altfel, cu dragoste și pasiune pentru cărți și scriitori. ”Care sunt poveștile voastre de dragoste preferate?” a fost întrebarea, iar la ea ne-au răspuns fain scriitorii Ana Maria Sandu, Radu Aldulescu, Dora Pavel, Doru Pop, Lavinia Braniște, Bogdan Suceavă și Andra Rotaru. Cărți clasice și cărți moderne, povești de dragoste fericite și, mai ales, neîmplinite, povești scrise de autori celebri sau mai puțin cunoscuți, răspunsuri căutate în memoria lecturilor, dar și a vizionărilor de filme, cu drag puse în pagină pentru noi, cititorii.  Citeşte tot articolul

Adrian Teleșpan: “Nimeni nu trebuie să citească de două ori o frază ca să înțeleagă ce am vrut eu să spun”

Teleșpan face senzație prin librării și pe net cu al său Cimitirul. Publicul a votat Cimitirul drept "Cea mai bună carte românească din 2013", a născut controverse și polemici. Părerea noastră despre carte o știți - cronica aici.  "Adrian Teleșpan a scris în cîteva luni o carte care ți se lipește de mâini și care curge, cu care poți să te cerți în capul tău sau să o critici, îndoindu-i colțurile, dar care are viață și energie, un flux puternic de impresii, opinii și întîmplări care s-au cerut spuse." De unde vine succesul lui? Cine e Adrian Teleșpan, ce înseamnă o carte de erotică gay în România, cum e cu libertățile de limbaj, cum a primit criticile și multe altele găsiți mai jos, într-un dialog simpatic și entertaining cu autorul Cimitirului.  Citeşte tot articolul

Simona Tache și Mihai Radu – de ce vin femeile de pe Venus și bărbații de la băut?

Nu știu despre voi, dar eu îmi încep de mult timp lectura Cațavencilor cu rubrica Simonei Tache și a lui Mihai Radu, "Bătăi în dialog". Și mă opresc greu din râs la textele lor spumoase, despre eterna "luptă" și "diferență" dintre femei și bărbați. Acum le găsiți pe toate frumos împachetate într-o carte, Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut, numai bună de folosit în disputele conjugale (nu, nu să arunci cu cartea după partener, ci să-i dai citate din ea :) ). Pe Simona o găsiți, știți bine, și pe blogul ei.  Citeşte tot articolul