Literatură română

Bookaholic.ro susține literatura română!

Haideți să descoperim împreună literatura română și să cunoaștem cât mai mulți scriitori, să le citim cărțile și să îi ascultăm ce spun! Literatura română este un domeniu fascinant dar, din păcate, este prea puțin cunoscută și susținută și ne dorim să scoatem în față cărțile care merită citite.

Recenzii literatură română

Scriem recenzii de literatură română nouă sau veche, îi citim cu atenție pe autorii români și căutăm cele mai interesante lucruri în cărțile românești. Literatura română este plină de surprize minunate pe care vrem să le descoperim împreună. Tocmai de aceea, găsiți aici atâtea cronici și recomandări de cărți românești.

Interviuri cu scriitori români

Stăm de vorbă cu scriitori cunoscuți sau debutanți și ne bucurăm să ascultăm ce au ei de spus despre cărțile și viața lor. Interviurile ne aduc întotdeauna o privire de adâncime asupra universului interior al unui scriitor roman.

Noutăți

Ne place să fim mereu la curent cu tot ce e nou în literatura română, să descoperim scriitori români interesanți și să mergem la evenimente culturale, de la lansări de carte la discuții despre autori clasici.

Viaţa „ca o carte bine scrisă” – mica dietetică de Alex Leo Șerban

Criticul de film Alex. Leo Şerban sau a.l.ş. (1959-2011) a fost o figură aparte, şi rară, în peisajul nostru cultural: poet, prozator şi eseist, traducător, critic de film şi artist vizual, el a fost, probabil, printre ultimii noştri dandy (nu foarte mulţi). Un personaj rafinat care – asemenea celebrelor personaje-dandy din secolul al XIX-lea, Des Esseintes (din romanul À rebours de Huysmans) şi Dorian Gray (personajul lui Oscar Wilde, el însuşi un dandy fin de siècle) – şi-a făcut din viaţă o operă de artă şi a practicat deliberat – în mod „dietetic” în cazul lui a.l.ş – un cult al plăcerii. Un hedonism postmodern light la a.l.ş., pe care el îl defineşte, în cartea sa din 2006, Dietetica lui Robinson (Editura Curtea Veche), chiar aşa, o „dietetică”, o cale de ajungere la „fericire şi înţelepciune” prin simplificare, prin minimalism, căci autorul e adeptul unor dictoane de genul: less is more şi small is beautiful (ultimul e chiar mottoul cărţii despre care e vorba aici, mica dietetică, Editura Art, 2011). Citeşte tot articolul

Regele unui autor estet – Zilele Regelui de Filip Florian

Sunt puține romane în literatura română în care autorii exersează scriitura artistică, cercetată în detaliu, atentă la sonoritatea fiecărui cuvânt în parte. Vocea lui Filip Florian este realmente autentică. Fiecare dintre romanele sale degajează o atmosferă aparte tocmai din pricina grijii cu care autorul alege cuvintele. Este un roman de atmosferă, în care narațiunea ocupă abia cel de-al doilea loc. Citeşte tot articolul

O biografie a lui M. Blecher

M. Blecher (1909-1938), scriitorul român de origine evreiască dispărut la 29 de ani, după o lungă suferinţă (o tuberculoză osoasă pentru care nu exista tratament în epocă), este unul dintre marii noştri scriitori moderni – şi nu e exagerat să spunem că e unul de talie europeană. Mai mult sau mai puţin ignorat în epocă de criticii en titre (Călinescu, Lovinescu) el a fost recitit, redescoperit şi reevaluat mai târziu, prin anii ’80, de către generaţia tânără atunci, aşa-numiţii scriitori optzecişti. Unul dintre criticii optzecişti importanţi, Radu G. Ţeposu, i-a dedicat un mic volum, în 1996, Suferinţele tânărului Blecher (o parafrază postmodernă după Suferinţele tânărului Werther al lui Goethe) – volum care a reprezentat „totuşi, cea mai completă tratare a autorului nostru până acum”, aşa cum notează Doris Mironescu, recentul exeget-biograf al lui M. Blecher. Citeşte tot articolul

Miresele postmodernismului poartă șosete roșii

Adela Greceanu este una dintre vocile poetice puternice ale postmodernismului românesc. Debutând în 1997 cu volumul Titlul poemului meu, care mă preocupă atât de mult, Adela Greceanu a mai publicat, de-a lungul timpului, alte două volume de poezie, Domnișoara Cvasi și Înțelegerea drept în inimă, și un volum de proză, Mireasa cu șosete roșii. Fiindcă avem de-a face cu o poetă remarcabilă, nu trebuie să ne mire faptul că și romanul său este de o poezie rar întânită. Citeşte tot articolul

Urmuz revizitat

În vremuri de criză, Editura Tracus Arte a inaugurat o colecţie nouă şi foarte interesantă, „Biblioteca avangardei”, coordonată de un specialist în materie, profesorul universitar clujean Ion Pop. Ea conţine deja patru titluri de mare importanţă pentru istoria avangardei: Manifestele avangardei ruse, antologie, prefaţă, traducere şi note de Leo Butnaru, Epistolar avangardist (corespondenţa primită de Geo Bogza de la Stephan Roll, Saşa Pană, Mary-Ange Pană, Victor Brauner, Ilarie Voronca, Colomba Voronca, grupul „Alge”), ediţie întocmită şi postfaţă de Mădălina Lascu, cuvînt înainte de Ion Pop, Prezentări de Saşa Pană, volum îngrijit de Vladimir Pană şi Ion Pop (cu un cuvînt înainte de Ion Pop), Urmuz, Schiţe şi nuvele aproape... futuriste. Mă opresc aici asupra ediţiei Urmuz, o ediţie critică, migălos adnotată – îngrijită, cu un studiu introductiv şi note de Ion Pop; cu un cuvânt de încheiere de Domenico Jacono şi ilustraţii de Jules Perahim. „Ediţia de faţă – precizează Ion Pop în „Notă asupra ediţiei” – cuprinde toate textele lui Urmuz (Demetru Demetrescu-Buzău – 1883-1923), publicate de către Saşa Pană în anul 1930, sub titlul Urmuz. Opera completă şi, într-un alt tiraj, sub cel al schiţei Algazy & Grummer, precum şi altele câteva, incluse în ediţia Pagini bizare, îngrijită tot de Saşa Pană în 1970”. Ion Pop optează, însă, pentru titlul Schiţe şi nuvele aproape... futuriste, care e, de fapt, titlul dat de scriitorul însuşi unuia dintre caietele sale ce părea să fie pregătit pentru tipar. Citeşte tot articolul

Obsedanta libertate. Paul Goma, „Ostinato”

În muzică, ostinato este o tehnică prin care se revine, la anumite intervale, la acelaşi motiv melodic. Ostinato-ul lui Goma este libertatea – obsedanta idee de libertate, într-o periodă în care puteai să ţi-o pierzi fără să ştii măcar ce rău ai comis. Romanul Ostinato a stârnit o controversă intensă în ţară atunci când Goma a publicat în RFG varianta sa necenzurată, în 1971, scandal care l-a transformat rapid într-o persona non grata. Citeşte tot articolul

De la autoficţiune la proza pulp

Poetul douămiist Dan Sociu, convertit în ultimii ani la proză – a se vedea Urbancolia şi Nevoi speciale (apărute la Polirom, 2008) – a publicat recent, la Editura Casa de pariuri literare, un al treilea volum de proză, un mic roman de fapt, intitulat Combinaţia. Roman realist şi în acelaşi timp roman trucat, roman senzaţionalist şi roman argotic, „de cartier” – cum se vede şi din titlul cărţii –, Combinaţia se vrea un soi de proză pulp (termenul apare ca atare şi în carte, la un moment dat) şi de pulp fiction à la Tarantino, plin de gaguri, de „combinaţii” conduse, de altfel, cu pricepere şi precizie în spaţiul concentrat al celor 100 de pagini. Autorul e hârşit şi textul său nu e inocent, el îşi conţine şi punerea în abis, face cu ochiul cititorului avizat etc., continuând în acelaşi timp să-l prindă şi pe cititorul inocent, avid de poveste, de senzaţional. Citeşte tot articolul

Versuri pline de umor despre mârlănie

În 2007, Editura Humanitas Educațional a publicat un volum care cred că i-a îngrozit și continuă să le dea fiori părinților de pretutindeni. Volumul lui Florin Bican, Cântice mârlănești, care conține 27 de texte în versuri, nu pare a se potrivi în niciun fel cu ideea de educațional. Și sunt de acord cu acest lucru dacă ne referim la copii cu vârste mici pentru care sadismul versurilor lui Florin Bican nu este potrivit. Însă ar fi greșit să credem că doar aceștia au nevoie de educație. Adolescenții și tinerii, dar nu numai, ci și adulții sunt destinatarii reali ai unei astfel de cărți. Citeşte tot articolul

Caragiale – varianta comică şi varianta tragică, la FNT 2012

„Bucureştii lui Caragiale”, un amplu festival care a acoperit întreaga vară, s-a terminat în septembrie, dar Caragiale nu mai are mult de aşteptat pînă să fie din nou prezent pe scenele teatrelor din Bucureşti, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, care a dedicat o secţiune montărilor din dramaturgia şi proza acestuia. „Al matale, Caragiale” propune, pentru ediţia a XXII-a a FNT-ului, patru spectacole după Caragiale, festivalul deschizându-se chiar pe scena teatrului care-i poartă numele şi, evident, cu o montare ce aduce la viaţă, în cheia teatrului coregrafic specific lui Gigi Căciuleanu, lumea caragialiană: D’ale noastre. Citeşte tot articolul

Infinitul poate fi mic și poate fi ocolit pornind de la nimic

Ceea ce-mi place cel mai mult la copii este că ei au cu toții, într-o proporție mai mare sau mai mică, dar mereu prezentă, darul de a fi eidetici. Adică le place într-atât de mult lumea, încât au puterea de a o reproduce în cele mai mici detalii până când ajung în stadiul de a vedea cu limpezimea tridimensionalității obiecte care nu sunt în sfera lor vizuală. E o calitate pe care o pierd când devin adulți, acestora fiindu-le mult mai greu să-și imagineze universul înconjurător. Tocmai datorită acestei însușiri, copiii sunt capabili să înțeleagă și să-și imagineze cu ușurință cuvintele abstracte, dându-le acestora formă și reușind, în acest mod, să povestească minunățiile care-i fascinează pe adulți. Există totuși și oameni care nu-și pierd această însușire nici după ce cresc, iar lor li se spune fie autori, fie lunatici.

Citeşte tot articolul


Poezia ca „o lamă de fierăstrău” – Laura Dan

Poeta Laura Dan debutează, la Editura Tracus Arte, cu volumul Începe să doară puţin – un debut dintre cele mai bune din ultima vreme. Laura Dan scrie o poezie concentrată şi de impact, o poezie care mizează pe puterea imaginilor; cuvintele sunt simple, grave, încărcate de toată greutatea sensului lor. Începe să doară puţin e un volum aşa-zicând intimist, familial, al cărui spaţiu e dominat de figurile tatălui (absenţă-prezenţă mutilantă) şi mamei. Citeşte tot articolul

„În India mi-am reamintit să zâmbesc, să comunic firesc, să privesc oamenii în ochi şi în suflet, să nu mă grăbesc, să am răbdare” Interviu cu Chris SIMION

A scris trei romane (Spovedania unui condamnat, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la mine, Ce ne spunem când nu ne vorbim) şi mai multe cărţi de aforisme, exerciţii stilistice şi monologuri, a debutat la vârsta de 16 ani şi a absolvit două facultăţi, Teatrologie şi Regie Teatru. Mergea la cenaclul Facultăţii la Litere încă din liceu şi la 16 ani a primit o bursă de un an la Sanskriti Kendra în New Delhi, experienţă pe care o consideră cea mai importantă de până acum. A înfiinţat, alături de Pascal Bruckner, compania de teatru D’AYA, în 1999, şi spectacolele ei (Dragostea durează trei ani, Te iubesc! Te iubesc?, Hell, Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, Omul-pescăruş etc.) arată că mişcarea teatrală independentă capătă un contur tot mai închegat. Un must see sunt şi montările ei în colaborare cu Teatrul Bulandra – Maitreyi (cu Maia Morgenstern, Aylin Cadîr, Vlad Zamfirescu etc.) şi Oscar şi Tanti Roz, după Eric Emmanuel Schmitt (cu Marius Manole, Oana Pellea etc.). Chris Simion, un om cu un CV cât pentru zece, consideră că mai are încă multe răspunsuri de aflat. Dar la câteva întrebări a găsit răspunsuri şi merită să vedeţi care sunt acestea. Un dialog despre teatru şi literatură, despre călătoria în India pe urmele lui Eliade, despre dilemele existenţiale de la o vârstă fragedă, despre Dumnezeu şi creştinism, despre misticism şi artă. Citeşte tot articolul

„Asasinul din inima pădurii” – Pământul oamenilor liberi de Liliana Lazăr

Liliana Lazăr (n. 1972) trăieşte în prezent în Franţa, unde a publicat în 2009 romanul Terre des affranchis (Gaïa Éditions, Actes Sud), carte tradusă anul acesta la Editura Trei (Pământul oamenilor liberi, traducere din franceză de Doru Mareş). Cartea a fost bine primită în Franţa, obţinând mai multe premii, printre care „Premiul celor cinci continente”, acordat de Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Romanul conţine, de altfel, toate ingredientele care continuă să suscite interesul occidentalilor pentru ţările estice, foste comuniste: pitorescul local, reprezentat de superstiţiile populare (moroi, locurile blestemate, cum e aici lacul Groapa cu lei, numit la început Groapa cu turci, fiindcă în el îşi găsiseră moartea turcii, încercuiţi de oştile lui Ştefan cel Mare), opresiunile regimului comunist (aici cazul preoţilor persecutaţi de regim), la care se adaugă povestea senzaţională a personajului principal, Victor Luca, un criminal în serie fără voia lui – un caz patologic –, care supravieţuieşte douăzeci de ani ascuns în podul casei părinteşti (pentru a scăpa de pedeapsă pentru cea de-a doua crimă înfăptuită, uciderea prin strangulare a Aniţei, fata din sat de care era îndrăgostit) şi încearcă să-şi găsească mântuirea copiind cărţile sfinte (la îndemnul preotului). Citeşte tot articolul

Interviu cu Ioana Nicolaie – “Sunt o autoare care „aleargă” în mai multe genuri deodată”

Ne-am bucurat să putem vorbi cu Ioana Nicolae, o scriitoare care ne place foarte tare, autoare atât a unor volume de proză, cât și a mai multor cărți de poezie, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Am vorbit cu Ioana Nicolae despre cărțile sale, despre copilărie și literatura pentru copii dar și despre clișeele legate de literatura scrisă de femei și despre cum e receptată ea.  Citeşte tot articolul