Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Istoria, poveste a femeilor. Purificare.

„Cheia pentru înțelegerea istoriei femeilor constă în acceptarea –oricât de dureroasă ar fi- a faptului că este una și aceeași cu istoria majorității rasei umane.” Gerda Lerner

PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.

Citeşte tot articolul

30 de scriitori celebri vorbind despre Dumnezeu (montaj video)

Criticii religioși descriu intelectualii ca oameni predispuşi la instabilitate mentală, marşând pe ideea că ar exista o legătură strânsă, în cazul lor, între geniu şi nebunie; aceştia s-ar deosebi de oamenii obişnuiţi prin ateismul lor asumat şi prin indecenţă, având în vedere obiceiurile lor sexuale, promiscuitatea sau celibatul. (sursa) Citeşte tot articolul


Gustul sâmburilor de măr

Deşi am mai zis că nu sunt pentru cititul-evadare, trebuie să-mi recunosc plăcerea vinovată: Gustul sâmburilor de măr a fost ca o insulă verde, răcoroasă şi parfumată unde m-am refugiat înainte ca iarna cea mizerabilă să apuce să dispară cu totul din oraş. Când mugurii de-abia încep să crape şi pământul încă pare sterp şi imposibil, şi simţi că nu mai ai răbdare şi că te-ai săturat să te strecori printre betoane şi fier şi bălţi murdare, nimic nu merge mai bine la suflet decât o poveste care se petrece pe alei cu tei, în livezi cu meri, în case răcoroase cu miros de piatră şi de trandafiri căţărători, în grădini de zarzavat, printre coacăzi şi hortensii.

Citeşte tot articolul


Ruşii care nu trebuie rataţi

E un subiect la care m-am gândit mai demult, de când Alex începuse să scrie despre Sorokin şi Dovlatov. De fapt, asta e lista pe care el ar trebui să o facă, dar pe care am ajuns să o pun eu cap la cap. De ce? Pentru că, cum necum, ruşii ăştia incită mereu, la ei e altceva: e Putin, e Voina, e Kremlin, sunt republici, proteste, marşuri, crime. Nu mai vorbim de momentul actual, când ochii aţintiţi asupra Moscovei - Putin din nou preşedinte, Voina au fost la noi - ne fac şi mai surescitaţi, curioşi. Citeşte tot articolul

Cel de-al zecelea cerc al infernului – amintirile

„Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva”, la Teatrul Odeon „Iartă-mă, dar te urăsc!” Scurt, tăios, dureros şi, în acelaşi timp, sincer. Au fost cu siguranţă ocazii când am fi vrut să rostim aceste vorbe. Uneori, poate chiar cuiva cu care suntem înrudiţi şi care ne-a făcut viaţa un iad. Dar un asemenea sentiment e păstrat sub cheie, căci cum să acceptăm, până şi faţă de noi, că putem să simţim ceva atât de puternic negativ pentru cineva de acelaşi sânge cu noi? Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc intră din nou pe un teritoriu delicat (aşa cum nu se sfiesc să o facă nici în „Grădinile groazei”, montat tot la Odeon) şi pun în scenă drama unei femei, Agnes (Diana Gheorghian), a cărei viaţă este anulată, indirect, chiar de sora sa, Viola (Oana Ştefănescu). Citeşte tot articolul

10 melodii + un album inspirate de George Orwell

George Orwell nu este adus pentru prima oară în discuţie pe Bookaholic. Nu demult am făcut chiar o comparaţie între romanul O mie nouă sute optzeci şi patru şi filmul realizat în 1984 după scriitura englezului, amintind și de Pink Floyd, care, în opinia noastră, constituie "gradinița" dinainte de "școala" Orwell. Cele mai influente romane scrise de acesta au rămas de-a lungul secolului XX O mie nouă sute optzeci şi patru (1948) şi Ferma animalelor (1945), care actualmente sunt lecturi universale obligatorii prin licee şi facultăţi, iar azi am ales să abordăm o altă perspectivă asupra acestor două texte, pentru a le face mai mult plăcute decât obligatorii. :) Citeşte tot articolul


Scriitori suferinzi de dislexie&co.

De foarte multe ori, a citi şi a scrie sunt două drepturi pe care le căpătăm prin învăţare, iar majoritatea considerăm că ni se cuvin. Ce se întâmplă însă când nu eşti psihic capabil să citeşti, să scrii sau să memorezi şi, pe deasupra, devii scriitor? Cel mai adesea ne gândim la dislexie când vorbim de astfel de incapacitaţi, dar mai există dispraxia, disgrafia, ADHD ș.a., care ar fi putut uşor împiedica mulţi scriitori să facă performanţă în literatură. Majoritatea tulburărilor de gen sunt descoperiri ale secolului XX şi, cu toate acestea, sunt autori care au trăit înainte de această perioadă şi au fost asociaţi cu probleme de învăţare, concetrare, citit sau scris. Astăzi ne-am propus să facem o trecere în revistă a câtorva din cele mai cunoscute nume, care, într-o formă sau alta, au avut un deficit. Citeşte tot articolul


O reîntâlnire postmodernă cu personajele copilăriei noastre

Au fost odată ca niciodată… nişte pitici şi o fată frumoasă cu părul ca abanosul, un tânăr fermecător care o salvează de la somnul la care o condamnase o regina cea rea, a existat o fetiţă într-o pelerină roşie care trebuia, în drum spre bunica sa, să scape de lupul cel rău, au mai fost şi doi copii, ce au ajuns captivi în casa din turtă dulce a vrăjitoarei care voia să-i mănînce… personaje cu care ne-am petrecut copilăria (noi, cei din "generaţia cu cheia la gât"). Poate că am uitat de mult poveştile cu Făt-Frumos şi Albă ca Zăpada şi cei Şapte Pitici, cu Scufiţa Roşie sau Rumpelstilskin, poate că le considerăm personaje ce nu-şi au rostul decât pentru o anume vârstă şi cu care acum ne mai întâlnim eventual doar prin bancuri. Dar iată că ABC le aduce la viaţă într-o versiune să-i spunem postmodernă (deşi nu avem de-a face cu vreo deconstrucţie sau vreo recitire ironică, ci doar de o plasare într-un context inedit, estetic vizual, într-o regie ce dozează ideal suspansul şi întreţeserea de planuri care aduc elemente în plus poveştii originale) – în serialul Once Upon a Time. Citeşte tot articolul


Sfârşitul erei Britannice

În cazul în care nu ştiaţi încotro se îndreaptă revoluţia digitală, am aflat că destul încât să zguduie un brand de peste 200 de ani. Oficial, Encyclopedia Britannica va fi scoasă din print. Multele volume cu care ne-am obişnuit prin librării nu vor mai fi scoase pe piaţă, pentru prima dată în 244 de ani, miza rămânând, conform preşedintelui Britannicii, Jorge Cauz, să se concentreze exclusiv asupra enciclopediei digitale şi instrumentelor educaţionale. Citeşte tot articolul


Golem sau despre fantoma dublului

„Cine este atunci acest eu?“ Cu această întrebare, articulată chinuit de un bărbat aflat într-o stare de neputincioasă reverie, între vis şi trezie, începe aventură bizară a unei conştiinţe care-şi întîlneşte dublul. Citeşte tot articolul

Autorii și mass-media: câteva nume peste care nu ai cum să nu dai

Urmărind de ceva vreme ce se întâmplă prin lumea literară din .com și .co.uk, n-am putut să nu observ că există nume care se repetă. Normal, există autori și autori. Unora le place să iasă la rampă, să dea interviuri, să stea pe Twitter, și, în general, să-și dea cu părerea despre diverse. Altora, nu - când a apărut contul fals de Twitter al lui Cormac Mccarthy, au vuit toate ziarele. Nimănui nu-i venea să creadă că un autor atât de retras precum McCarthy (care încă scrie la mașina de scris!) ar putea să facă un asemenea salt tehnologic. Citeşte tot articolul

Dramă, dans și erotism – Primăvara la Roma a doamnei Stone la Teatrul Mic

Tennessee Williams este poate cel mai montat dramaturg al secolului trecut, însă ce nu se prea ştie despre el este că a scris şi două romane, Primăvara la Roma a doamnei Stone şi "Moise and the World of Reason". Cel mai cunoscut dintre cele două este primul, mai mult datorită a două dramatizări care au făcut furori la vremea lor, prima în 1961, cu Vivien Liegh şi Warren Beatty, iar a doua în 2003, cu Helen Mirren şi Olivier Martinez. Aseară am avut ocazia să mai vedem o montare a romanului lui Williams, la Teatrul Mic, în regia Lianei Ceterchi, cu Dana Dembinski-Medealeanu şi Ştefan Lupu în rolurile principale, montare adaptată după scenariul filmului turnat în 2003. Citeşte tot articolul


Despre femeie, fără mitizări şi sentimentalisme

Când eram mici, la şcoală, de 8 martie făceam felicitări personalizate, pentru a le oferi cadou mamelor noastre. Mai târziu, când am mai crescut, nu am mai făcut felicitări şi am început să oferim alte cadouri, flori, parfumuri etc. Dar, indiferent de ceea ce oferim, în fiecare an de 8 martie ne gândim mai mult decât în alte zile la mamă, la bunică, poate la prietena noastră cea mai bună. La ceea ce înseamnă femeile din viaţa noastră. Şi tocmai pentru că 8 martie aduce în discuţie mai pregnant decât alte ocazii ideea de femeie (mamă), o să vorbesc şi eu despre femeie – despre femeile din cărţi –, dar nu din perspectiva romanţios-sensibilă prin care aceasta este încă, în mare parte, privită. Iar pentru că literatura este şi ea saturată de imagini „suave” ale femeii, o să trec în revistă 8 titluri de cărţi ce dezvăluie o altă latură, întunecată şi dură, dar realistă a raportării femeii la societate şi la diferite mentalităţi. Citeşte tot articolul