Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

La Mulţi Ani Vaclav Havel!

Nu puteam să nu-i spunem La Mulţi Ani când împlineşte 75 de ani, pentru că nu prea am mai auzit de preşedinţi care au scris piese de teatru, eseuri, au fost extrem de preocupaţi de drepturile omului şi au mai şi primit recent Premiul Franz Kafka (primit printre alţii de Philip Roth, Peter Nadas, Peter Handke, Haruki Murakami). Da, ne-ar plăcea să citim mai des astfel de poveşti care implică democraţia, schimbarea, cultura. Citeşte tot articolul

Ce mai e nou de citit?

Ca să nu ne uităm listele neupdatate, am dat o raită prin noutăţi. Ca de fiecare dată vrem multe, pentru că ezităm, ne mai gândim, ne entuziasmăm... Deocamdată lista noastră arată aşa, dar cum punem mare preţ pe tips-uri de ultim moment, daţi-ne de ştire dacă am scăpat ceva şi musai feedback în cazul în care deja aţi trecut pe la cele mai jos aliniate. Citeşte tot articolul

10 personaje literare masculine cu care am ieși la o bere

Nu e niciun secret ca suntem o redacție de fete. Articolul ăsta era, deci, inevitabil. Fie că vorbim de eroi cu mușchi și arme, fie că vorbim de baieți deștepți care ies din orice încurcătură folosindu-și numai talentele oratorice, există, pentru fiecare dintre noi, cel puțin un personaj principal masculin cu care am vrea să ieșim la o bere. Citeşte tot articolul

Cartea fetelor din China

M-am apucat să citesc Fetele din Shanghai impulsiv: era una din acele zile cînd singurul lucru pentru care simţeam o oareşce dispoziţie de lectură era o carte care să nu vrea nimic altceva decît să înşire episoade dintr-o poveste reconfortantă, ruptă total de orice mi-ar fi putut părea familiar. Nimic sofisticat, nimic cu pretenţii, nimic prea căutat. Voiam să simt gustul unui bestseller New York Times la fel cum, să spunem, într-o sîmbătă după-amiază, o dispoziţie foarte popcorn şi foarte light m-ar mîna către prima tarabă de hotdogi, într-un parc însorit. Citeşte tot articolul

O carte crudă: Menajeria lui Jamrach

Începe cu o explozie de imagini în care citeşti pitorescul, exoticul şi sordidul Londrei de secol XIX. Simţi riscul şi pericolul într-un aer în care aromele fructelor de peste mări se amestecă cu damful fetid al murdăriilor de toate felurile. Hărmălaia de oameni şi de glasuri te înhaţă fără să-ţi dai seama, cu tertipuri învăţate ca la carte de la Dickens şi de la alţi victorieni înnebuniţi să descrie tot. Prin tot acest zumzet şi în toată vria captată în primele pagini, se iveşte el, personajul care ne va rămîne ghid, tovarăş şi centru de interes pînă la final: Jaffy Brown. Citeşte tot articolul

Interviu – Roberto Quaglia: “Când scriu, cea mai mare obsesie a mea devine cartea pe care o scriu”

Pe scriitorul italian Roberto Quaglia l-am cunoscut în 2004, când i-am luat, ca și acum, un interviu, genul ăla de interviu care pornește de la un set de întrebări și se întinde până când nu mai ai spațiu sau baterie să înregistrezi, și nici măcar nu-ți dai seama de asta. Vorbește mult, scrie neconvențional și petrece mai mult timp în România decât te-ai aștepta. Citeşte tot articolul

Un italian pe drumuri – Călătorie nesfârşită de Magris

Despre Claudio Magris nu ştiam decît că, de ceva vreme, e propus pentru Nobel din partea Italiei. Mai ştiam că a scris o carte despre Dunăre, notaţii de călătorie şi observaţii sub formă de eseu, pornind de la ţările (şi culturile) udate de frumosul fluviu. Călătorie nesfârşită (trad. Afrodita Carmen Cionchin) e cartea prin care am făcut cunoştiinţă cu el. Acum am inclus-o între cele cu care îţi face bine să te plimbi, să stai pe gînduri, să călătoreşti şi să scrii. Citeşte tot articolul

Natură moartă cu Cif şi godemiche. Nordic

Hmm....romanele negre, cu crime care se petrec undeva foarte, foarte departe de noi, în îndepărtatul şi pînă la urmă curatul Nord. Tot felul de grozăvii se întîmplă, una mai scandaloasă decît alta, şi citim despre ele din cel puţin două motive: pentru că, în mare parte, au o problematică credibilă, în bună parte psiho-socială, cu un cotidian la care facem priză uşor, deşi (sau tocmai pentru că) violentează revoltător o lege despre care ne place să credem că ne apără; al doilea motiv ar fi că aceeaşi lege e repusă în spirit şi în literă prin intervenţia unor indivizi care par ceva mai reali şi mai asemănători cu oamenii din jur, decît detectivii de ultimă generaţie din thrillerele conspiraţioniste americane, (toate viitoare scenarii de film). Citeşte tot articolul

Ion Manolescu: benzile desenate şi literatura postmodernă

Când am auzit că în mai, la Bookfest, Ion Manolescu lansează Benzile desenate şi canonul postmodern, un fel de "schiţă imprevizibilă şi deseori fluctuantă a fenomenului literar autohton actual", am zis bun, un pic de sistematizare la zi nu strică, ba chiar se impune. După ce am deschis cartea, m-am cam dezumflat, pentru că "la zi" se opreşte undeva în 2005, cartea fiind reunirea articolelor semnate de Ion Manolescu din anii '90 până în anii 2000 în revistele culturale autohtone. Citeşte tot articolul