Părerea mea

Cărțile mele: recomandatele miraculoase şi miraculoasele inopinate

Pentru unii dintre noi, cărţile sunt mai importante decât orice altceva în viaţă. Ce miraculos este faptul că, pe aceste mici dale de hârtie, plate şi rigide, se desfăşoară lumi după lumi, lumi care îţi cântă, care te mângâie, îţi aduc pacea lăuntrică sau, dimpotrivă, te înaripează. Cărţile ne ajută să înţelegem cine suntem şi cum trebuie să ne purtăm. Ne arată ce înseamnă viaţa între semenii noştri şi prietenia, ne învaţă cum să trăim şi cum să murim. Citeşte tot articolul

Bătălia cărți versus filme continuă – infografic și dileme book/movieaholice

Eternele discuții pornind de la întrebările Cartea sau filmul? Care versiune este mai bună? mă obosesc, de cele mai multe ori. Și asta pentru că, cel puțin teoretic, știm cu toții două lucruri: unu, că vorbim despre două discursuri complet diferite (cel literar și cel cinematografic) și doi, că niciodată imaginația nu va putea fi concurată de concret (altfel spus, cartea primează întotdeaua, tocmai pentru că ce-ți imaginezi tu nu-și imaginează cel de lângă tine, iar amândurora vi se pare că versiunea personală e mai bună, așa că un regizor nu va putea să redea pe ecran ambele variante).  Citeşte tot articolul

Jocurile Foamei: Sfidarea – ecranizarea fantastică a celei de-a doua cărți din trilogie

Acum două zile, într-o sală de cinema IMAX, am fost la avanpremiera ecranizării celui de-al doilea volum din seria Jocurile Foamei, Sfidarea, trilogie scrisă de Suzanne Collins (tradusă la Editura Nemira, care a relansat-o de curând). Lume multă, forfotă, nerăbdare. Cu ceva întârziere și cu un discurs neașteptat al Andreei Esca (prezentă la eveniment deoarece revista al cărei director editorial este susținea promovarea filmului) - cuvântare, de altfel, scurtă și la obiect, îndemnându-ne să fim atenți și la costumele actorilor (puțin ironic pentru cei care știu despre ce este vorba în film) - a început vizionarea. Ce vă pot spune din start și fără ocolișuri este că mi-a rămas în minte. Și că vreau să-l revăd. Probabil că este una dintre cele mai bune continuări a unei serii pe care am văzut-o. Citeşte tot articolul

Ce am căutat la Gaudeamus

Văd tot felul de topuri şi recomandari apropo de Gaudeamus, aşa că o să povestesc şi eu una alta de prin tîrg. O să amestec două, trei recomandări de cărţi cu două vorbe despre ce am adus în traistă, sperînd că va fi bun, plus un chilipir, acolo, că încă se mai găsesc. Citeşte tot articolul

Film: ”Domnișoara Christina” – adaptare cinematografică după nuvela lui Mircea Eliade

Nu am avut niciun fel de așteptare atunci când am mers cuminte la cinematograf să văd cea mai recentă ecranizare a uneia dintre nuvelele lui Mircea Eliade, Domnișoara Christina (prezentată ca roman pe site-ul editurii Humanitas). Spun cea mai recentă pentru că se pare că a mai existat o adaptare cinematografică a aceleiași nuvele în 1992, în regia lui Viorel Sergovici, pe care nu am reușit însă să o văd. Însă pe mine m-a surprins pozitiv ce am văzut în acest film deja atât de blamat în presa românească. Și voi expune, printre rândurile ce urmează, argumentele mele. Citeşte tot articolul

Ce cărți citesc atunci când nu citesc

Ni se întâmplă tuturor să ne gândim, într-un fel sau altul, la cărțile pe care le-am citit. Mie îmi apar în minte, de regulă, acelea care mi-au plăcut cu adevărat - rareori îmi amintesc vreun detaliu din cărți care nu m-au captivat - iar asta se întâmplă în momente dintre cele mai diverse și fără vreo aparentă legătură cu acele lecturi: când mă plimb, când port o conversație, când spăl vasele sau când fac o ciorbă.  Citeşte tot articolul

A cincea și ultima zi la FILIT – scrisoare din miez de noapte

Dragă bookaholicule, Îți scriu din autocar, noaptea târziu (sau dimineața devreme, cum preferi), în drum spre București. Aproape toată lumea doarme. Șoferul aleargă asfaltul. Pe cer e o semilună superbă, pe care nu o pot prinde în fotografii. Drept să-ți spun, când autocarul a plecat din fața Casei FILIT, am avut un gol în stomac. Pentru prima dată, mi-am dat seama cât de repede au trecut cele cinci zile de festival, în ciuda faptului că, uneori, nu am mai deosebit zilele de nopți. Citeşte tot articolul

Salvează poezia lumea? Despre momentele poeziei

Ridic o sprânceană supărată de fiecare dacă când aud pe cineva spunând senin că nu-i place poezia. De cele mai multe ori, poezia asta care nu-i place lui se rezumă la cea învățată la școală cu noduri în gât, probabil de la profesori de română cărora nici lor nu le plăcea poezia. Citeşte tot articolul


Cel mai enervant narator: ”Garsoniera din pădurea de macarale” de Dan Chișu

Garsoniera din pădurea de macarale,  carte apărută în colecția Strada Ficțiunii la Editura ALL, a doua ediție (prima fiind apărută în 2007, la editura DaKino), este unul dintre romanele lansate la Bookfest 2013 și semnate de omul de televiziune și film, Dan Chișu. Acesta din urmă a mai scris o carte, Singur sub duș, un volum autobiografic lansat în 2005.

Cartea de față are atât plusuri, cât și minusuri, nu mă pot decide dacă să o recomand sau nu - o să vă hotărâți voi după ce lecturați rândurile următoare.  Citeşte tot articolul


O scurtă istorie a tabletei. Începerea anului școlar, electronicele și nostalgiile personale

În ultimul timp, dau numai peste sondaje și grafice în lecturile mele pe internet. După cum probabil v-ați dat seama, în majoritatea nu prea am încredere. Însă mi se par interesante pentru a ne ridica niște întrebări și a ne pune pe gânduri, venind fiecare cu răspunsul propriu. Pe linia aceasta, am găsit un grafic simpatic ce face o scurtă istorie a tabletei, aducând în prim plan avantajele utilizării acesteia. În completare, cum astăzi este prima zi de școală, voi lua în discuție și un sondaj din Statele Unite ale Americii care spune că există o creștere a intenției părinților de a cumpăra ca rechizite pentru copiii lor electronice. E de bine? E de rău? Nu pot să exprim decât punctul meu de vedere. Citeşte tot articolul

Moartea pasiunii și literatura ca tabloid – ”Mămica la două albăstrele” de Doina Ruști

Mămica la două albăstrele scrisă de Doina Ruști și apărută la Editura Polirom în colecția ”Ego.Proză” anul acesta, prin primăvară, este un exemplu clar de ”așa nu”. Voi discuta exclusiv despre carte, argumentând de ce nu mi-a plăcut, și vreau să se înțeleagă acest lucru de la început - știu că doamna Doina Ruști este foarte prezentă în spațiul public, știu că are volume foarte traduse și multe premii literare la activ, că merge frecvent pe la târguri și festivaluri literare reprezentând scriitorii români contemporani. Prin urmare, cunosc notorietatea autoarei. Citeşte tot articolul


Cu degetul arătător spre Toni Morrison sau despre cenzura cărților

Acum ceva timp vă spuneam despre îngrijorarea personală a propos de o posibilă cenzură a cărții lui Toni Morrison, The Bluest Eye. Atunci era vorba despre un grup de părinți ai copiilor de la liceul Adams 12 Five Star School District (Colorado, America) care înaintaseră o petiție pentru a scoate din bibliografiile obligatorii cărțile pe care ei le consideră neadecvate pentru studiu. Deloc surprinzător, singura carte menționată atunci ca exemplu era cea a scriitoarei afro-americane. Decizia consiliului de conducere a școlii respective urma să fie făcută publică în luna august. Colac peste pupăză, am aflat din presa de peste hotare că un senator din statul Alabama s-a ”alăturat” propunerii cenzurării cărții în cauză, odată cu Asociația Familiei Americane. Acesta este punctul în care americanii mă calcă pe nervi. Citeşte tot articolul