Părerea mea

Taximetristul care citea Sven Hassel

Era o dimineață de vară capricioasă: ba se întuneca din pricina norilor și începea să plouă, ba ieșea soarele și începea toropeala. Citisem și făcusem notițe toată noaptea, așa că aveam ochii cât cepele și energia aceea de după ce trece somnul. Îmi printasem întrebările pentru un interviu cu un scriitor tare fain. Aveam emoții, așa cum am de fiecare dată înaintea unui interviu (chiar dacă e luat prin e-mail, apropo :) ). Când să plec de acasă, am realizat că aveam toate șansele să întârzii. Singura soluție era să iau un taxi - și nici atunci nu știam dacă voi ajunge la timp.  Citeşte tot articolul

Cînd adulții citesc cărțile puștilor

Am făcut zilele astea o listă cu eroii puștilor, cu noii eroi care răspund fantasmelor (pre)adolescenților de acum. Am citit cîteva cărți foarte populare din genul Young Adult (YA), plus ceva fantasy, strict cît să-mi fac direct o idee despre  categoria asta de literatură care seduce în masă și apoi devine film. Și apoi seduce din nou, tiraj după tiraj, cu copertă nouă, pe care  apare, la scurt timp, afișul filmului! Și care, dincolo de nunațe, poleială, lacrimi și entuziasme de școala generală, e o afacere cu multe, printre cele mai multe cifre de pe piață. Citeşte tot articolul

Lecturile de vacanță obligatorii pentru școală – o sabie cu două tăișuri + cum am devenit cititoare

Parcă a trecut un secol de când primeam, la sfârșitul lui iunie, foi cu lecturile de vacanță obligatorii pentru școală. Acum sigur că mi-aduc aminte de ele cu drag, dar atunci erau realmente un chin - și nu neapărat titlurile, cărțile pe care le aveam de citit propriu-zis, ci caietul de lecturi care trebuia predat în prima săptămână de școală, caiet verificat la sânge de domnii și doamnele profesoare de română, și pe care primeam, de cele mai multe ori, prima notă la limba și literatura română pe anul școlar în curs. Așa că ultimele săptămâni de vară erau mereu cele care mă torturau: nu conta cât de frumoasă fusese vacanță căci, cu puțin timp înainte de a se termina, trebuia să mă apuc să fac povestiri ale cărților pe care le avusesem de citit, caracterizări de personaje, eseuri peste eseuri, să scot citatele preferate din lecturile respective (asta era cea mai ușoară și plăcută îndeletnicire, o făceam oricum, pentru mine) ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

Penny Dreadful: un serial horror de excepție cu o mulțime de personaje literare

În urmă cu o lună și jumătate descopeream, din întâmplare - așa cum se întâmplă cu toate lucrurile bune -, trailer-ul unui nou serial produs de o televiziune americană, Showtime (sigur vă sună cunoscută dacă sunteți amatori de seriale căci, printre altele, a produs Dexter, Californication, The Borgias, The Tudors, Homeland - doar pentru a numi câteva dintre cele foarte cunoscute). Penny Dreadful nu-mi spunea atunci nimic - habar n-aveam că-și trăgea titlul din publicațiile tipărite în foileton în Anglia secolului al XIX-lea, care conțineau povești scrise într-un stil literar senzaționalist, majoritatea capitole de proze scurte horror, tipărite în episoade (citiți mai multe despre acest gen de ficțiune comercială aici). Dacă aș fi știut toate acestea înainte să încep să urmăresc serialul, aș fi știut, a priori, cu ce voi avea de-a face.  Citeşte tot articolul

Șapte cărți care m-au torturat – din copilărie până în prezent

Torturat în sensul peiorativ, adică volume care m-au chinuit, într-un fel sau altul - fie că le-am înghițit cu greu, fie că le-am abandonat și asta mă obsedează și acum, că le-am citit prea devreme sau prea târziu, că nu voiam să le citesc, dar a trebuit s-o fac, că m-au dezamăgit sau mi-au creat anumite neplăceri. În ”meseria” de cititor nu cred să existe cineva care să nu fi fost bântuit, ros de remușcări, căruia să nu-i fie rușine că n-a citit vreo capodoperă sau a citit-o din două în două pagini, care să nu regrete vreo carte sau vreun autor pe care l-a ratat etc.  Citeşte tot articolul

Cum arată Bucureștiul văzut de Małgorzata Rejmer, o scriitoare poloneză

Despre parcursul profesional al Małgorzatei Rejmer, cât și despre întâlnirea cu scriitoarea poloneză, v-am povestit, pe larg, aici. Nu mai reiau decât faptul că volumul lui Rejmer, București. Praf și sânge, a apărut anul trecut în Polonia, fiind considerat una dintre cele mai importante apariții editoriale ale anului 2013, câștigând deja trei premii, fiind nominalizat la altele și cumpărat de aproximativ 10.000 de polonezi (ceea ce se poate numi un bestseller). Și la noi a fost tradus foarte repede (și excelent de Luiza Săvescu, apărut la Editura Polirom, în colecția ”Ego-grafii”, chiar la Bookfest 2014), la numai nouă luni de la lansarea în Polonia. Mi-am permis să sistematizez aceste informații pentru a avea o imagine de ansamblu asupra receptării acestui volum a priori rândurilor de mai jos. Citeşte tot articolul

lista de carti romanesti foarte faine

Șapte cărți românești cu care am făcut nopți albe în ultimele luni

Ar fi frumos și tentant să mă las pradă amintirilor din copilărie, să încep să vă povestesc despre cum am făcut eu nopți aproape albe (doar eram mică, iar două ore de citit peste ora de somn era o aventură) cu Cireșarii, Tom Sawyer, Inimă de copil, Căpitan la 15 ani, Cei trei mușchetari, Robinson Crusoe ș.a.m.d. Sau să vă spun despre momentele din timpul liceului, când ronțăiam pe bandă rulantă, cu o lanternă pe sub pătură cărți românești, Romanul adolescentului miop, Juventus și alte poeme, Patul lui Procust, Cartea amăgirilor, Orbitor, Dicționarul onomastic, Despre îngeri (din care acum sunt convinsă că n-am înțeles nimic), Muzici și faze etc., dar și seria Harry Potter sau De ce iubim femeile, Alchimistul, Veronika se hotărăște să moară, Codul lui da Vinci ș.a. Citeşte tot articolul

Recenzie Frati pe jumatate de Lars Saabye Christensen

O carte imensă: Frați pe jumătate de Lars Saabye Christensen

Lars Saabye Christensen trebuie să fi făcut un pact cu diavolul pentru a scoate cartea asta, Frați pe jumătate - sau, mă rog, o înțelegere cu vreo zeitate, vreo instanță divină de dincolo de noi, oamenii obișnuiți. Căci Doamne, ce i-a ieșit e... ceva de zile mari (grozav, minunat sau orice alte adjective pălesc, zău că pălesc în fața cărții ăsteia)! Realmente mă simt un cititor norocos că am ajuns la volumul lui Christensen - și asta o datorez venirii lui în România, la invitația Editurii Univers (cea care-i publică la noi cărțile), în martie anul acesta, când și-a lansat o altă carte, Vizionare (pe care mi-e cam frică s-o citesc de teamă că nu se va ridica la nivelul precedentei). Atunci am și avut oportunitatea de a purta un dialog foarte interesant cu scriitorul norvegian în cauză, pe care mi-ar plăcea să-l citiți, dacă aveți timp și n-ați făcut-o până acum. Citeşte tot articolul

zece motive pentru care trebuie sa citesti ”Sebastian, ceilalti si-un ciine” de Mihai Radu

Zece motive pentru care trebuie să citești Sebastian, ceilalți și-un cîine de Mihai Radu

De Mihai Radu este puțin probabil să nu fi auzit, dar haide totuși să-i fac o prezentare sumară, pentru orice eventualitate: se spune că este absolvent de filosofie (Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași), că are 36 de ani și că este jurnalist la Cațavencii (și nu numai), că a publicat, împreună cu Simona Tache, volumul Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut (dacă tot ești aici, poți citi și-un interviu simpatic cu cei doi) - un mix din rubrica Bătăi în dialog - și, individual, o carte subțirică de proză scurtă - Hobby și alte povestiri, Editura Vremea, 2009 (pe care eu una n-am citit-o încă dar, grație romanului Sebastian, ceilalți și-un cîine, sigur merg la ea și-o descos puțin). Așadar, personajul în cauză se ocupă intens cu scrisul (și gânditul). Citeşte tot articolul

gabriel garcia marquez

Cu cele mai frumoase gânduri – din online către Gabriel Garcia Marquez

Mi-am pus capul pe pernă aseară cu greu, întristată de vestea morții lui Gabriel Garcia Marquez, la numai două zile după Nina Cassian. Când am aflat, am avut un impuls de a merge la bibliotecă și a scoate cărțile lui. Habar n-am de ce. Nu e de parcă aș fi demonstrat ceva cuiva. Poate a fost un impuls menit să mă convingă că, deși scriitorul columbian a murit, cărțile lui nu au dispărut odată cu el. Cred c-am adormit așa, gândindu-mă la Marquez, și, oricât de previzibil ar fi, m-am trezit gândindu-mă la el, venindu-mi în minte secvențe, pasaje pe care le-am iubit în cărțile lui - fac o mică paranteză: oare există un omagiu mai fain pentru un scriitor decât acesta, să monopolizeze gândurile unui om mic, necunoscut, de oriunde, la mult timp după ce i-a citit cărțile?  Citeşte tot articolul

Despre scrisori cu Șișkin, Tabucchi și Cortazar

Dragi bookaholici, aș vrea să vă întreb ceva: când ați scris ultima scrisoare? Și nu mă refer la mailuri-scrisori, ci la una dintr-acelea autentice care implică un alt fel de asumare, precum și pregătirea conștiincioasă, ritualică de dinainte, cu coli albe, stilou și ordine pe birou? Până îmi veți răspunde voi, o să încerc să vă spun de ce cred eu că scrisorile sunt fascinante. Iată doar câteva exemple de argumente care îmi vin acum în minte. Citeşte tot articolul

10 motive pentru care (câteodată) “nu-mi place” că sunt o cititoare avidă

Totul a început acum ceva timp, când citeam Bookriot și, la sfârșitul unui articol, am zărit altul care se numea What I Hate About Being a Reader. M-a intrigat. M-a șocat puțin alăturarea verbului ”a urî” cu substantivul ”cititor”. Am dat click și l-am citit pe nerăsuflate. Pe scurt, redactorul respectiv dădea câteva motive din pricina cărora se simțea frustrat că este un cititor ”serios”.  Citeşte tot articolul

Poirot-ul din vis

De obicei îmi amintesc multe din ceea ce visez peste noapte. Ceea ce-mi provoacă de altfel multă neliniște în timpul zilei. Pe de-o parte, pentru că aproape toate frânturile de vise sunt tulburătoare; mereu se întămplă ceva în ele care mă dă peste cap. Fie că sunt eu protagonistul visului, fie că e altcineva, nu contează, eu sunt în miezul acțiunilor, iau parte la urmăriri în forță, în jurul meu explodează lumea, oameni care îmi vor răul mă pândesc la fiecare pas, salvez de la moarte personaje bizare sau sunt salvată. (De cele mai multe ori în visele mele e noapte sau plouă). Pe de altă parte, neliniștea mea e sporită și de faptul că nu-mi amintesc continuarea acestor vise; e de fapt mai mult frustrarea că ceva a rămas nedescoperit, neexplicat. Citeşte tot articolul