Părerea mea

Cărți cadou – de ce sunt darul perfect și la ce trebuie să ne gândim când le cumpărăm

De câțiva ani încoace vă tot recomandăm diverse cărți (și nu numai, e drept) pe care să le oferiți cadou cu diferite ocazii. Ei bine, Crăciunul este una dintre acele ocazii, momentul când, dăruind un cadou inspirat, vei fi răsplătit cu vârf și-ndesat :). Pentru că, nu-i așa, cu toții vrem să primim, mai ales în această perioadă, un dar frumos, care să ne provoace, să ne destindă, să ne surprindă pozitiv, să ne îmbarce într-o aventură, să ne destăinuie o nouă lume, să se plieze pe gusturile și personalitatea noastră, să ne învețe lucruri noi ș.a.m.d. Bookaholică fiind, găsesc că doar cărțile pot îndeplini toate aceste condiții și încă și mai multe. Citeşte tot articolul

2014: cărți și autori. O selecție personală – Alina Purcaru

Am senzaţia că anul ăsta parcă am citit mai puţin, sau poate că doar mi-am pierdut prea mult timp testînd cărţi care, pînă la urmă, nu mi-au spus mare lucru. Despre multe am scris deja, despre cele mai multe, dintre cele care m-au marcat, observ că nu am scris un rînd. Despre altele nu o să scriu, probabil, prea curînd. O să fac o listă, doar cu literatură – vechituri, recuperări, unele recitiri. Au stat lîngă mine în 2014, chiar dacă unele dintre ele au apărut, poate, cu mulţi ani în urmă. Citeşte tot articolul

Ce nu-mi place să găsesc într-o carte

Cărți - le împrumutăm, cumpărăm, descărcăm, pipăim, mirosim, dăm pagină cu pagină, ne entuziasmăm datorită lor sau le părăsim nemulțumiți, vorbim despre ele, le punem pe rafturi alese, le recomandăm, etc. Unii dintre noi citesc mai multe cărți de dragoste, alții mai multe SF-uri, unii se tratează cu poezie, alții cu piese de teatru, unii numai cu beletristică, alții și cu volume de non-ficțiune. Însă fiecare dintre noi, așa cum se întâmplă când avem o pasiune foarte mare pentru ceva, știm, din experiență, ce ne place și ce nu ne place.  Citeşte tot articolul

Ecranizare: Jocurile Foamei – Revolta, partea întâi

Anul trecut mă întorceam de la avanpremiera Jocurile Foamei povestindu-vă că Sfidarea era una dintre cele mai bune ecranizări pe care le-am văzut vreodată. Afirmam că partea a doua a trilogiei lui Suzanne Collins (publicată, în întregime, la Nemira) era mult mai bine redată pe ecran decât cea dintâi și că era, cu siguranță, un film de văzut - atât grație interpretărilor actorilor, cât și regizorului, care-și făcuse excelent treaba, scenariului, costumelor, efectelor speciale, coloanei sonore, etc. Acum consider că ceea ce scriam atunci rămâne în picioare mai mult ca niciodată. Și asta nu pentru că m-a dezamăgit în vreun fel prima parte a ecranizării celui de-al treilea volum din seria Hunger Games, ci pentru că cel de-al doilea volum mi se pare cel mai reușit dintre scrierile lui Suzanne Collins, iar filmul redă toată această forță literară pe ecran și chiar mult mai mult. Citeşte tot articolul

O zi din viata lui Bogdan Serban

Scene din viața lui Bogdan Șerban – ultimul spectacol din !MPRO sau despre importanța improvizației

Acum câțiva ani, nu știam mai nimic despre teatrul de improvizație, respectiv despre trupele de improvizație de la noi. Nu cunoșteam mai deloc fenomenul și n-aș fi știut să spun mare lucru despre asta (nu mai mult decât îi spune numele, oricum). Tind să cred că, într-un moment de inspirație, prin 2012, m-am înscris la un curs de improvizație, împreună cu sora mea. Mă simțeam blocată în ceea ce făceam atunci și aveam nevoie de ceva care să mă scoată din starea respectivă, să-mi „dezgroape” spontaneitatea și creativitatea, lucruri pe care le lăsasem cumva deoparte pentru a preda și a termina un master de antropologie. Întâmplător sau nu, povestea mea cu improvizația a început chiar cu trupa Improvisneyland, care există din 2008 în București și este formată din șapte actori profesioniști, absolut minunați: Axel Moustache, Monica Anastase, Pavel Bârsan, Rozana Radu, Radu Ciobănașu, Mădălin Mandin și Andreea Samson.  Citeşte tot articolul

Despre cuvinte – de la Sartre la Dalida

Cât de importante sunt cuvintele pentru bookaholici? Răspuns simplu și previzibil: extrem de importante, pentru că, tot din registrul evidenței, cuvintele sunt produsele și ingredientele din care se face mai apoi hrana cea de toate zilele a bookaholicilor :). De la persoană la persoană diferă doar  proporțiile și rețetele. Nu intenționez să fac acum și aici o pledoarie pentru limba română, deși abuzarea ei din ultima vreme este atât de flagrantă și de tristă încât ar necesita reacții imediate din partea noastră. Ceea ce vă propun este o călătorie în spațiul cuvintelor. Călătoria este una de relaxare, itinerarul este subiectiv, iar obiectivele turistice sunt surse aleatorii de informație despre cuvinte. Citeşte tot articolul

10 cărți românești cu începuturi faine

Începutul unei cărți este cu totul și cu totul aparte pentru mine, căci în primele paragrafe se dă lupta cea grea: captarea cititorului. Sunt de părere că, dacă ratezi un început, îți poți pierde rapid cititorii, oricât de bună este cartea apoi. Mai ales în secolul acesta nebun, al vitezei, al cititului pe fugă. Iar dacă ați încercat vreodată să scrieți ceva - orice, de la eseu pentru vreo temă școlară până la o prezentare, un reportaj, o lucrare de cercetare sau chiar literatură -, atunci știți, cu siguranță, cât de dificil e să scrii primele rânduri. Personal, mă cam obsedează începuturile, atât ca cititor, cât și ca om care scrie. Să vă dau două exemple: dacă deschid o carte în librărie, nu o pot face aleatoriu, ci întotdeauna merg la prima pagină și citesc primele paragrafe (două, maxim trei). Dacă scriu un material (precum acesta), ei bine, atunci îl rescriu de câteva ori până curge așa cum îmi doresc.  Citeşte tot articolul

FILIT 2014: Ultima zi de FILIT. Tragem linie

Ultima zi de FILIT a început mai greu având în vedere că sâmbătă participasem la Noaptea Albă a Poeziei, unde am degustat poemele a douăzeci de scriitori și versurile pe muzica celor de la Kumm. Prima oprire a zilei a fost la Salonul de Carte Bookfest din cadrul FILIT, în Sala Pașilor Pierduți de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Eram curioasă ce se întâmplă pe acolo, câți oameni sunt la ora 11 dimineața printre standurile editurilor prezente, ce cărți sunt la reducere și cât de mare este oferta editorială.  Citeşte tot articolul

6 cărți de poezie românească pentru începutul toamnei

Am un raft de bibliotecă de cărți de citit pe care îl împart, de cele mai multe ori, anost: romane din literatura română, romane din literatura străină, cărți de poezie, cărți de proză scurtă. Alteori, le îmbin și fac doar două grupe: cărți de citit urgent și cărți de citit când e vreme. Habar n-am de ce fac așa. Ar putea la fel de bine să stea toate în același teanc, însă eu trebuie să le știu organizate cumva. Citeşte tot articolul

10 autori români contemporani de proză scurtă pe care trebuie să-i citești

Se spune că proza scurtă este un fel de Cenușăreasă a literaturii: publicată mai rar (și nu pentru că n-ar fi scriitori de proză scurtă, dimpotrivă!), vândută mai puțin, necunoscută cititorilor sau puțin gustată în comparație cu romanul sau chiar poezia. Am generalizat, bineînțeles. Cu toate acestea, îmi place să cred (și am mai spus-o) că lucrurile se vor schimba în bine pentru proza scurtă.  Citeşte tot articolul

If I Stay/ Dacă aș rămâne – cartea și acum filmul, încă un blockbuster de Hollywood

Marți seară am fost la avanpremiera ecranizării If I Stay/ Dacă aș rămâne, care are la bază romanul omonim semnat de Gayle Forman, scriitoare americană de succes, tradus la noi de Manuela Bulat și publicat la Editura Rao în 2011 (ediția a doua, cu coperta afișului filmului, abia a ieșit pe piață). Înainte de vizionarea filmului, am asistat la un recital de violoncel susţinut de Duo Cello Jaya - format din tinerii muzicieni Ella Bokor şi Mircea Marian. Aceştia au interpretat Op. 42 de J.B. Gross, Transcripţie a duetelor pentru vioară de Béla Bartók şi Sonata în Sol major, pentru două violoncele, de J.B. Barrière. O idee fantastică de promovare a muzicii clasice - muzica este, de altfel, un element deosebit de important atât în cartea lui Forman, cât și în ecranizarea regizorului R.J. Cutler. Citeşte tot articolul

Leapșa cu cărți sau “aroganții” de pe Facebook

Până să-mi atragă o prietenă atenția, nu observasem că ar fi ceva "în neregulă" cu leapșa cu cărți care circulă pe Facebook. Am aflat atunci că sunt tot felul de păreri că ar fi o formă de aroganță, că cititul e o chestiune personală nu una cu care să te "dai mare", că se pune presiune pe cei care nu citesc atât de mult, că se minte la greu și altele cam la fel. Serios? Citeşte tot articolul

Zece cărți care ar merita ecranizate

Pentru că sunt în vogă zilele astea tot felul de liste sau topuri de cărți, m-am gândit să dau și eu drumul la o leapșă pe care o am în minte de ceva vreme. Care sunt cărțile pe care ați vrea să le vedeți ecranizate sau de ce nu, pe care v-ați gândit chiar voi să le ecranizați, așa ipotetic vorbind? Și ca să rămânem în registrul posibilului, nu vom ține cont de exemple precedente care au confirmat regula că niciodată filmul nu va bate cartea. Nu generez nicio pledoarie pentru carte în detrimentul filmului sau invers. Citeşte tot articolul

scoala literatura

Cum ar arăta, pentru mine, o oră ideală de literatură română la școală

În mai puțin de două săptămâni va începe un nou an școlar. În momentul acesta, probabil că toți elevii încearcă să profite de ultimele zile de vacanță sau să-și pregătească temele pe care le-au avut peste vară, iar profesorii își termină planificările de lecții și toată birocrația aferentă. Debutul anului școlar este greu de ambele părți ale baricadei, vă spun din proprie experiență :). Citeşte tot articolul

biblioteca

Mutatul dintr-o parte într-alta cu biblioteca după noi – cum să eficientizăm „mișcarea”?

Locuiesc în București de șapte ani și, în acest timp, m-am mutat de cinci ori. Moderat, aș zice: nici prea mult, nici prea puțin. Când am venit aici, am lăsat în apartamentul de bloc din orașul natal 95% din cărțile din biblioteca mea. Am luat cu mine o geantă de cărți și una de haine și alte lucruri necesare. A fost un proces dureros, aveam senzația că am lăsat acolo mare parte din ceea ce eram (și sunt). Și acum, când ajung acasă, unul dintre primele lucruri pe care le fac este să merg să mă uit prin bibliotecă, să scot cărți, să recitesc, să văd dacă sunt toate în ordine :), să le șterg de praf și așa mai departe. Poate de aceea, când m-am mai mutat dintr-un loc într-altul în București, nu am mai lăsat niciodată cărți în urmă (deși știam la ce mă înham, cât de greu de transportat sunt cărțile etc.).  Citeşte tot articolul