Chiar dacă sintagma „cărți de luat la plajă” poate părea puțin depășită, eu chiar am grijă ca vara să am o astfel de listă pregătită. Pentru că, concediu sau nu, câteva zile de plajă tot reușesc să fur – sau măcar de stat în parc întinsă pe o pătură. Și atunci chiar prefer să nu iau după mine cărți esențiale, fundamentale, cărți care „te pun pe gânduri” și care „îți vor schimba viața”. Vreau doar povești frumos scrise care să mă scoată puțin din lumea mea și să mă transporte (ficțional) în altele.
Pentru articolul de față, am decis să fac două liste, una cu recomandările mele pentru lecturile de plajă, adică cu cărți pe care deja le-am citit și care mi-au plăcut ca lectură lejeră, de vară, și una cu cărțile pe care mi-am propus să le citesc eu vara asta ca lectură de relaxare.
Cărți de luat la plajă – Recomandări
• Șarpele din Essex, de Sarah Perry (trad. Ioana Văcărescu)
Eu am citit cu mare plăcere Șarpele din Essex, nu știu dacă pentru că sunt eu într-o fază „darwinistă”, dar chiar a fost o lectură în care am simțit că mă pierd și mă afund doar pentru simpla plăcere a cititului. Mi-a plăcut stilul poetic și ușor misterios al scriiturii, mi-au plăcut personajele și atmosfera, mi-au plăcut suspansul și construcția narațiunii. Mi-a adus puțin aminte de o altă carte ale cărei personaje erau femei pasionate de fosile în epoca victoriană, Făpturi uluitoare, de Tracy Chevalier (unul dintre cele mai bune romane ale ei). Așadar, mister, puțină atmosferă gotic-victoriană, știință și prejudecată, iubire, feminitate, prietenie, totul într-o scriitură lejeră și alertă, pe scurt, o lectură în care să te pierzi, vara, la soare.
Din prezentarea cărții: După moartea soțului ei, Cora Seaborne începe o viață nouă în Colchester, un sătuc englez, în care se zvonește că miticul Șarpe din Essex, care odinioară stătea în ținutul mlăștinos, s-ar fi întors în parohia Aldwinter. Amatoare de științe ale naturii, Cora este convinsă că ceea ce localnicii iau drept o creatură magică poate fi un exemplar dintr-o specie nedescoperită. William Ransome, vicarul parohiei locale, pe de altă parte, consideră că zvonurile sunt doar rodul lipsei de credința adevărată. O legătură strânsă se creează între Cora și Will în ciuda diferențelor dintre ei, pe măsură ce amândoi încearcă să deslușească misterul Șarpelui din Essex. O poveste spusă cu multă grație și inteligență, Șarpele din Essex este, înainte de toate, o carte despre dragoste și multele forme pe care ea le poate lua. (© Editura Nemira)
• Casa de la marginea nopții, de Catherine Banner (trad. Irina Negrea)
Apărut prin februarie la noi, romanul ăsta mi s-a părut încă de atunci cartea perfectă pentru vacanță sau pentru când ai nevoie să regăsești atmosfera de vacanță. Saga unei familii ce trăiește pe o insulă (imaginară) din apropierea Siciliei, Casa de la marginea nopții e un roman cu de toate: iubire, prietenie, zile lungi sub soarele arzător al Mediteranei sau la umbra arborilor de bougainvillea, intrigă, speranță și dezamăgire, legende și frânturi din evenimentele tumultuoase pe care le trăiește restul lumii. Practic, este o istorie a secolului XX spusă din perspectiva unui loc de refugiu. Pentru că asta e această insulă imaginară, Castellamare – un refugiu. Povestea e bine scrisă, se citește ușor și cu plăcere.
Din prezentarea cărții: Cuprinzând aproape un secol de istorie, împletind mistere ale insulei și taine ale locuitorilor ei, încercări și sacrificii, Casa de la Marginea Nopții urmărește destinele membrilor familiei Esposito și ale celorlalți locuitori care trăiesc, iubesc și mor pe insula Castellamare: un conte retrograd, o contesă provocatoare, un preot neconvențional, o bătrână moașă oarbă, o pescăriță neînfricată, un poet deținut politic, o fetiță plăpândă care se transformă în chip nebănuit și un soldat englez care iese din apele mării pentru a-și întâlni destinul. (© Editura Humanitas Fiction)
• Unde-ai dispărut, Bernadette?, de Maria Semple (trad. Mihaela Buruiană)
M-a amuzat tare mult excentrica Bernadette și nonconformismul ei. Unde-ai dispărut, Bernadette? e un roman ușurel, amuzant, cu o scriitură lejeră și care te lasă cu un zâmbet în colțul gurii la final. Dacă e ceva ce i se poate reproșa, ar fi faptul că, deși e scris din mai multe perspective, practic, vocile narative nu se deosebesc deloc între ele, stilul personajelor e destul de unitar și, la un moment dat, îți cam dai seama că scriiitoarea se folosește de privilegiile sale de demiurg pentru lumea pe care a creat-o și cam leagă ițele în așa fel încât să-i iasă ei socotelile. Dar, per total, pentru o carte de relaxare, Unde-ai dispărut, Bernadette? e foarte potrivită. Și, până la urmă, cred că nici nu-și dorește mai mult decât să ofere cititorului o experiență de lectură plăcută și amuzantă, așa că poți trece ușor peste micile scăpări, mai ales că-ți oferă o grămadă de subiecte la care să te gândești: de la parenting-ul modern și isteriile „părinților-elicopter”, la modul corporatist de viață, până la cum ar fi să trăiești efectiv în condițiile extreme din Antarctica (mărturisesc că nu mă gândisem niciodată, dar acum am un punct de pornire cu privire la această experiență, mulțumită lui Bernadette).
Din prezentarea cărții: Când Bee, fiica de cincisprezece ani a lui Bernadette, îi cere mamei sale să plece în excursia cu familia, pe care i-a promis-o dacă obține rezultate bune la școală, aceasta din urmă începe să facă pregătiri frenetice pentru călătorie. Agorafobă și extenuată de viața în Seattle, pe care nu și-a dorit-o niciodată, Bernadette este în pragul unei crize de nervi până când, într-o bună zi, dispare de acasă. Iar lui Bee nu-i rămâne decât să pună cap la cap e-mailuri, documente oficiale și scrisori pentru a dezvălui trecutul secret pe care Bernadette l-a ascuns timp de zeci de ani… (© Editura Litera)
• Puterea, de Naomi Alderman (trad. Miruna Voiculescu)
Extrem de lăudată anul trecut (după cum scrie și pe coperta 4, „una dintre lecturile preferate ale președintelui Obama în 2017”) și cu un tagline de Margaret Atwood pe coperta 1 mai mult decât laudativ („Electrizantă! Șocantă! O să vă facă părul măciucă! După care o să vă facă să vă revizuiți atitudinea în legătură cu tot”), Puterea e o lectură, aș zice, interesantă, dar nu tocmai pe măsura așteptărilor. Asta e problema cu cărțile mult-prea-lăudate: îți creează așteptări prea mari pe care nu e ușor să le și satisfacă apoi. Ideea cărții e chiar interesantă și provocatoare (o lume în care e de la sine înțeles că femeile au puterea, iar bărbații sunt sexul slab), însă scriitura și narațiunea sunt mai degrabă plictisitoare. La un moment dat, mi s-a părut că narațiunea trenează așa de mult că-mi venea s-o abandonez. Însă, ca idee de distopie cred că merită citită și, mai ales în acest context al mișcării #metoo, Puterea e o lectură care vorbește chiar despre lumea în care trăim. Mie mi-ar fi plăcut să fie ceva mai profundă, să aibă mai multă substanță, dar, tocmai pentru că nu are, am decis s-o pun pe lista cărților „de vară”, pentru că, cum ziceam, ideea care stă la bază merită atenție.
Din prezentarea cărții: Ce s-ar întâmpla dacă femeile ar căpăta brusc o putere nimicitoare și nemaivăzută? În Puterea, lumea e un loc familiar: băiatul nigerian bogat care lenevește pe marginea piscinei părinților; copilul aflat în plasament, ai cărui părinți adoptivi își ascund adevărata fire în spatele religiei; politicianul american ambițios; fata dură de pe străzile Londrei, care provine dintr-o familie atipică. Din senin apare însă o forță nouă, vitală, care se răspândește cu viteză și care face ca destinele personajelor să se împletească cu consecințe devastatoare. Adolescentele își descoperă o putere fizică uriașă – pot provoca o durere atroce și chiar moartea. Astfel, printr-o mică întorsătură a naturii, lumea este repornită de la zero. (© Editura Storia Books)
• Cină cu ficat și inimă, de Mihaela Apetrei
Nu mai citisem demult un policier românesc și romanul Mihaelei Apetrei chiar m-a „prins”. Mi-au plăcut personajele (originale, credibile), mi s-a părut că scriitoarei i-au ieșit de minune dialogurile și narațiunea și, mai ales, îmbinarea între dialog și narațiune (de multe ori, în romanele românești, dialogurile pică fix ca nuca-n perete în desfășurarea narațiunii, nu vi se pare?) și, mai ales, mi-au plăcut referințele livrești din carte. Mi-ar fi plăcut însă să nu fie chiar toate explicate, la un moment dat era obositoare treaba asta și un pic deranjantă (e greu de presupus că un cititor român are nevoie de o notă de subsol prin care să-i fie explicat cine este Doamna T.). Ca roman polițist, sincer, Cină cu ficat și inimă e cusut cu ață albă și are locuri în care cusătura chiar se și destramă. Ca roman (și, mai ales, ca roman de debut) e foarte bun, însă. Vă recomand să-l citiți doar pentru plăcerea de a citi o carte bună, nu un roman polițist bun.
Din prezentarea cărții: Invitațiile la cină sunt pentru obezul Murki un fel de tactică de supraviețuire. Numai că aceste invitații declanșează un șir de morți misterioase, din care lipsesc mobilul și arma crimei. Doar câțiva oameni dețin amănuntele care pot dezlega enigma. Și, în final, cu toții trebuie să răspundă la o întrebare: oare este o crimă să-ți dorești să fii fericit? (© Editura Trei)
• Transformarea, de Justin Cronin (trad. Cristina Ghidoveanu, Andreea Florescu, Ștefan Ghidoveanu)
Transformarea e o apariție ceva mai veche (a apărut anul trecut), dar mie mi-a picat în mână zilele astea și de atunci parcă mi s-a lipit de mână și alta nu! Nu aveam nicio așteptare când am început-o, voiam doar o carte plină de suspans, care să mă țină „în priză”, să mă facă să nu mă gândesc la altceva. Și, ghici ce? Se pare că am găsit-o. Deși după Fata cu toate darurile, de M.R. Carey (foarte bună, recomand), mi-am zis că nu-mi mai trebuie distopii cu zombi pentru că n-are cum să se scrie ceva mai bun, după câteva sute de pagini din Transformarea m-am trezit fix într-un univers postapocaliptic cu… zombi. Bine, nu sunt zombi ăia din World War Z sau The Walking Dead, ăștia sunt mai mult un fel de strigoi (chiar se hrănesc cu sângele oamenilor), dar sunt la fel de lipsiți de conștiință și ucid nediferențiat orice ființă cu sânge cald. Mărturisesc că mi-a cam pierit cheful când m-am trezit în apocalipsa zombi, dar, pe de altă parte, Justin Cronin scrie așa de bine, că nu m-a lăsat inima să abandonez cartea. Știu că genul SF e destul de evitat de alți cititori în afară de cei care citesc numai SF, însă eu am avut ocazia de multe ori să descopăr în cărțile SF povești foarte interesante și, mai ales, foarte frumos scrise. Așa că, dacă aveți chef de o schimbare de stil literar sau de o carte pe care să n-o mai lăsați din mână, puteți încerca și Transformarea (prima parte are două volume, adică vreo mie de pagini și, lucru pe care nu-l știam când am început, este o serie, așa că urmează cel puțin alte două părți).
Din prezentarea cărții: Proiectul NOE, un experiment secret, o ia razna în clipa în care se răspândește din greșeală un virus care transformă ființele umane în altceva – ceva ucigător, ceva indestructibil. Amy, o fetiță de șase ani, supusă și ea experimentului, e salvată de un agent FBI, împreună cu care fuge în munți, departe de lume și de urmările dezastruoase ale Proiectului NOE. Transformarea imaginează o lume credibilă, dominată de frică și de nevoia de supraviețuire. E foarte posibil ca soarta omenirii să fie în mâinile unei fetițe. Mizând pe o viziune ambițioasă și pe un stil puternic, romanul lui Justin Cronin spune o poveste tulburătoare despre catastrofă și supraviețuire, despre sacrificiu și speranță. (© Editura Nemira)
Cărți de luat la plajă – Ce mi-am propus să citesc vara asta
• Origini, de Dan Brown (trad. Adriana Bădescu)
Daaa, știu, e bleah!, roman comercial, bleah!, Dan Brown etc. Dar dacă nu citim vara la plajă și romane comerciale, atunci când? În plus, mă interesează tema asta a originilor omului, tot citesc de ani de zile (de dinainte să apară Sapiens) și chiar sunt curioasă cum a „împachetat-o” Dan Brown într-un roman mainstream. Și, da, l-am mai citit pe domnu’; acum câțiva ani, am citit Codul lui da Vinci, dar nu mai știu dacă doar p-ăsta sau și Simbolul pierdut. Deh, romane comerciale…
Din prezentarea cărții: De unde venim? Unde ne ducem? De această dată, profesorul Robert Langdon este invitat la Muzeul Guggenheim din Bilbao pentru a lua parte la ceremonia de dezvăluire a unei invenții care „va schimba fața științei pentru totdeauna”. Gazda este milionarul Edmond Kirsch, fostul student al profesorului, ale cărui realizări high-tech l-au făcut celebru în toată lumea. El va prezenta pentru prima dată descoperirea care răspunde la două dintre întrebările fundamentale ale omenirii. Seara meticulos pregătită degenerează însă în haos, prețioasa descoperire a lui Kirsch riscă să fie pierdută pentru totdeauna, iar Langdon, însoțit de eleganta directoare a muzeului, Ambra Vidal, este nevoit să zboare la Barcelona pentru a localiza parola de decriptare a descoperirii lui Kirsch. Străbătând coridoarele întunecate ale istoriei secrete și extremismului religios, cei doi trebuie să facă față unui inamic periculos, al cărui singur scop este să îl reducă la tăcere pe Edmond Kirsch. Într-o cursă contracronometru marcată de simboluri enigmatice și indicii oferite de arta modernă, Langdon și Vidal identifică, în cele din urmă, șocanta descoperire a lui Kirsch și adevărul extraordinar pe care ea îl conține.(© Editura RAO)
• Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani şi ¼, de Hendrik Groen (trad. Gheorghe Nicolaescu)
Am înțeles că e o carte în stilul Un bărbat pe nume Ove, pe care am citit-o vara trecută și care, pentru o carte citită în câteva ore, a fost destul de amuzantă și relaxantă. Tema bătrâneții nu pare tocmai un subiect deosebit de amuzant, însă se pare că în nordul Europei lumea o duce mai bine. Nu doar la bătrânețe. Așadar, vara asta sper ca Hendrik Groen să fie noul Ove.
Din prezentarea cărții: Hendrik Groen are 83 de ani, locuiește într-un cămin din Amsterdam și nu poate să sufere bătrânii. Mai exact, detestă smiorcăielile și văicărelile, nelipsitele discuții despre boli și beteșuguri și veșnicele povești despre vremurile de odinioară cu care vin aceștia la pachet. Slavă Domnului, nu toată lumea din cămin e atât de plictisitoare! E suficient să se mai găsească câțiva bătrânei cu un spirit la fel de tânăr ca al lui Hendrik pentru ca clubul Badanumo („Bătrân, dar nu mort”) să ia naștere. Împreună, membrii clubului organizează diverse ieșiri (de la campionate de petancă la ateliere de gătit), perseverează în lupta lor împotriva conducerii căminului, se străduiesc să nu piardă contactul cu „lumea civilizată“ din afara căminului, formează un front comun în fața pesimismului și-a suflului morții care îi înconjoară și încearcă, pe cât se poate, să se bucure de viață.
Dincolo de situațiile comice și comentariile sarcastice se întrezăresc multe amintiri dureroase și răni necicatrizate. Însă, cu luciditate și demnitate, într-un stil lejer și printr-o scriitură simplă, Hendrik Groen ne livrează o înduioșătoare lecție de optimism adresată generațiilor de orice vârstă. (© Editura Art)
• Fiul, de Jo Nesbø (trad. Ciprian Șiulea)
Jo Nesbø e unul dintre cei mai talentați scriitori de romane polițiste (Nordic Noir). Am mai citit un singur roman de el, Omul de zăpadă, și, pentru un thriller polițist, a fost chiar bun. Anul ăsta, Nesbø a participat și la un proiect literar drag mie, Hogarth Shakespeare, și a rescris Macbeth de William Shakespeare. Cartea abia a apărut în engleză, se cheamă tot Macbeth și sper să o avem anul ăsta și în română. Nu am ales cartea pentru prezentare, ci pentru că e pur și simplu semnată de Jo Nesbø. Halal criteriu, știu, dar am impresia că nu o să fiu dezamăgită.
Din prezentarea cărții: Sonny se află într-o cursă pe viață și pe moarte. Sonny Lofthus și-a petrecut aproape jumătate din viață la închisoare, ispășind pedepse pentru o serie de crime pe care nu le-a comis. În schimb, i se furnizează constant heroină, iar prin celula lui se perindă întruna prizonieri care-l roagă să-i absolve de păcate. Dar mărturisirea unui deținut schimbă totul. Știe ceva despre tatăl lui Sonny, un polițist acuzat de corupție, despre care se crede că s-a sinucis. Sonny înțelege că a fost mințit toată viața. Acum vrea să se răzbune. Concepe un plan strălucit de evadare și începe să-i vâneze pe vinovați. Îi va face să plătească pentru crimele lor. Cu orice preț! (© Editura Trei)
• Femeia de la fereastră, de A.J. Finn (trad. Alina Simuț)
În ultimul an, tot felul de femei și fete și-au găsit locul în titlurile cărților de succes (Fata din tren, Fata dispărută, Fata care citea în metrou, Fata cu fragi, Femeia inventată, Povești de seară pentru fete rebele etc.). Ai putea face un articol numai pe tema asta. Cel mai nou astfel de titlu este Femeia de la fereastră, un roman al cărei protagonistă este o femeie care, spre deosebire de „fata din tren” (care vedea totul din mișcare, pe fereastra trenului) își schimbă locul de observație, privind dinăuntru în afară. Adică din casă, către lumea exterioară. E un roman de suspans, multe dintre extrasele din presă puse la începutul romanului vorbesc chiar despre o carte asemănătoare unui film noir și mi se par interesante de urmărit și aceste metamorfoze ale femeilor în romanul contemporan. Interesant e și că pe coperta 1 este un tagline al lui Gillian Flynn, autoarea Fetei dispărute: „Uluitoare. Senzațională. Extraordinară”. De asemenea, tot de remarcat mi se pare și faptul că traducerea în română a cărții a apărut în același an cu ediția originală – cartea a apărut în luna ianuarie a acestui an în engleză. Și, tot ca Fata dispărută și Fata din tren, și această carte va fi ecranizată. Pe scurt, un bestseller de citit pe fast-forward, numai bun de o lectură pe plajă.
Din prezentarea cărții: Nu e paranoia dacă se întâmplă cu adevărat… Au trecut zece luni de când Anna Fox a ieșit ultima dată din casă. Zece luni în care a bântuit ca o fantomă prin camerele vechii sale locuințe din New York, pierdută în amintiri, prea înspăimântată ca să-și părăsească siguranța propriului cămin. Singura punte de legătură a Annei cu lumea reală este fereastra camerei sale, unde stă zi de zi, urmărindu-și vecinii. Când familia Russell se mută peste drum, Anna este imediat atrasă de aceasta. O familie perfectă cu trei membri, un ecou al vieții pe care și ea a dus-o cândva. Dar într-o seară, un țipăt teribil rupe tăcerea, iar Anna este martora a ceva ce nimeni nu trebuia să vadă. Acum trebuie să facă tot ce poate pentru a descoperi adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în realitate. Dar chiar dacă îl va afla, o va crede cineva? Și poate să aibă încredere în ea însăși? (© Editura Litera)
• Labirintul spiritelor, de Carlos Ruiz Zafón (trad. Marin Mălaicu-Hondrari)
Am citit toate cărțile din seria Cimitirul Cărţilor Uitate, de Carlos Ruiz Zafón. Nu mi-au plăcut toate la fel de mult, prima carte, Umbra vântului, e, deocamdată, de departe cea mai bună, dar sunt curioasă să intru din nou în universul gotic-livresc al lui Zafón. E un mister și o atracție acolo cărora îți e foarte greu să le reziști ca cititor, iar fascinația Cimitirului Cărților Uitate e irezistibilă. Fiecare carte e o evadare și un refugiu în sine. Și sper din toată inima să regăsesc atmosfera din primul volum, nu pe cea din celelalte două din mijloc.
Din prezentarea cărții: În Barcelona de la sfârşitul anilor 1950 un mister cu iz de conspiraţie, declanşat de dispariţia ministrului Mauricio Valls, o aduce în scenă pe strania, frumoasa şi impenetrabila Alicia Gris. Alicia, agent secret aparent imbatabil, e, în acelaşi timp, o fiinţă rănită fizic şi sufleteşte de războiul civil din urmă cu douăzeci de ani. Pornită în căutarea ministrului dispărut, alături de căpitanul de poliţie Vargas, ea va descoperi secretele cumplite ale unei elite corupte, orori ale trecutului care fac încă victime – iar tânăra Alicia riscă să devină una dintre ele. Totuşi, într-o lume în care e aproape imposibil să distingi prietenii de duşmani, iar moartea pândeşte la fiecare pas, ea îşi urmăreşte cu obstinaţie misiunea. Într-o cascadă de dezvăluiri şi aventuri ce ţin cititorul cu sufletul la gură, prozatorul spaniol îl readuce în scenă pe Daniel Sempere, al cărui destin se intersectează cu cel al Aliciei. Daniel, obsedat de moartea prematură a mamei sale, Isabella, ar face orice ca să dezlege misterul acelei morţi. Iar Alicia e exact persoana care poate să-l ajute. Numai că adevărul are un preţ teribil pentru cei doi eroi. Labirintul spiritelor, ultimul volum al tetralogiei Cimitirul Cărţilor Uitate, reface şi completează traseul unor personaje din volumele anterioare, leagă toate firele poveştilor şi rotunjeşte o istorisire amplă, plină de taine, dezvăluiri şi răsturnări de situaţie. (© Editura Polirom)
• Ciudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacu, de Iulian Bocai
Tot în ultimul an am descoperit o nouă perspectivă asupra copilăriei în romanul românesc contemporan, iar cartea de debut a lui Iulian Bocai are același subiect. Volumul a primit și premiul de debut al Editurii Polirom, ediția 2018, un premiu care mi-a prilejuit nenumărate și surprinzătoare descoperiri literare (dintre care cea mai dragă rămâne, până acum, Fotograful Curții Regale, de Simona Antonescu). E micuță, pare interesantă din descriere (deși nu chiar o carte ușurică, „de vară”), așa că închei lista cu ea.
Din prezentarea cărții: Priţă Barsacu s-a născut şi creşte într-un sat de cîmpie de pe malul Oltului, în apropierea unei hidrocentrale, care deseori ia ca tribut vieţi omeneşti, transformându-le apoi în energie electrică. Băiatul străbate lumea copilăriei lui împotriva curentului, candid şi curios, pasionat precoce de ştiinţele naturii, neasemănându-se cu nimeni, dar fiind nevoit să semene cu toţi. Trecerea sa meteorică prin viaţă e o aventură a cunoaşterii naturii umane, dar mai ales a lumii necuvântătoarelor, de care se apropie cu pasiunea primilor naturalişti şi cu rigoarea naivă a taxonomistului amator. „Bildungsnovella” lui Iulian Bocai este un caleidoscop al primei copilării într-o lume a lipsurilor, a cruzimii şi a violenţei, iar forţa ei stă în scriitura ironică şi în aceeaşi măsură plină de înţelegere, care nu lasă povestea să devină o simplă fabulă socială, ci face din ea o încercare de a salva de la uitare o lume anonimă, frumoasă şi sălbatică. (© Editura Polirom)
Cumpără cărțile din librăria online Cărturești (click pe titluri și/sau coperte)! Ai un discount special Bookaholic – 15% reducere dacă introduci codul 0ADYT44K atunci când faci comanda, la check out.
