Părerea mea

O capcană construită perfect – despre „Fals tratat de manipulare”, de Ana Blandiana

Indiferenţa, pagina 116, în Fals tratat de manipulare, scris de Ana Blandiana. E pagina la care mă opresc şi la care nici nu e nevoie să-mi promit că voi reveni. Aceasta e o pauză voită, un omagiu pe care mă simt obligată să-l fac, ca şi cum continuarea lecturii cărţii devine posibilă numai şi numai dacă eu scriu, mai întâi, despre primele o sută şaisprezece pagini. Citeşte tot articolul

Povești care te trag de mânecă înspre viață

„Mie însumi/ îmi fac eu vrăji/ prin cuvinte, prin viziuni,/ prin personaje/ ca niște sperietori/ lipite cu paie/ și lut – și cu-nțelepciune de biet muritor –,/ ca să dăinuiesc/ și să nu-mpietresc“ (David Grossman – Căderea din timp) Îmi place să caut viața din miezul poveștilor. De asta probabil nici nu aș putea renunța vreodată la citit, cărțile preferate fiind cele cu ferestrele larg deschise înspre viul omenesc. Citeşte tot articolul

Simplitate, tandrețe și căldură umană – repere ale unui omenesc nicicând desuet în Scrisorarul lui Șișkin

Scrisorarul lui Mihail Șișkin este una dintre cele mai senzuale și luminoase cărți din câte am citit, în ciuda răsfrângerii în aceleași pagini a atrocităților unui război sau a chinurilor vieții cotidine dintr-o existență obișnuită. Scrisorar este o carte epidermică a iubirii, nu în sens strict erotic, ci ca trăire sinestezică a vieții și ca îndrăgostire de căldura umană, de privirea și gesturile delicate. O iubire reflectată mai ales în descoperirea puterii ascunse în frumusețea lucrurilor simple, Șișkin declarând într-un interviu că a învățat de la Tolstoi să nu se teamă de naivitate. Citeşte tot articolul

La Iași nu mă întorc. La FILIT, da!

Nu sunt unul dintre cei pentru care FILIT e perfect. Pentru că tot ce e perfect mă cam sperie, pentru că nu prea cred în nimic perfect făcut de oameni. Însă cred cu încăpățânare că e perfect plauzibil ca niște oameni cu har și râvnă, care trag tare, pot pune cap la cap lucruri de excepție. Eu asta cred că e FILIT. O excepție, încă, în România. Nu numai un eveniment excepțional, ci excepțional de atipic. De bine pus la punct. Cu micile sale sincope, cu marile sale izbânzi, cu invitații săi, cu poveștile sale, și bune, și mai puțin bune. Iar acestea din urmă, mult mai puține decât cele de excepție. Citeşte tot articolul

Protestul FILIT, o sinteză sau de ce politica trebuie să stea departe de cultură

Miercuri seara, în jurul orei 20:00, biroul de presă FILIT emitea un comunicat greu de acceptat: suspendarea ediției din toamnă a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași. Era singura formă suficient de puternică (prin mesajul transmis astfel) de protest la care se putea recurge pentru a trage un semnal de alarmă în ceea ce privește încercările repetate de confiscare politică a festivalului (și nu numai). Citeşte tot articolul

Cele mai nasoale chestii pe care i le poți spune unui cititor

Multe ne aud urechile de cititori. Multe și nasoale. Uneori vin de unde nu te aștepți, de la prieteni sau rude, alteori sunt remarci binevoitoare de la cunoscuți sau, și mai bine, de la necunoscuți. Oricum ar fi, am făcut o listă cu câteva dintre lucrurile pe care nu-ți place să le auzi ca cititor. Pe lista voastră neagră ce-ar mai fi? Citeşte tot articolul

Atunci când “urăști” cărțile

"Cris, să-ți spun ceva. S-a descoperit o chestie uimitoare. Ți-o recomand", îmi zice unul dintre prietenii care mă ajută să mă mut, trăgând de două sacoșe mari pline cu cărți. "Ce?", întreb curioasă, cărând mai ușoarele pungi cu haine. "Kindle-ul!", răsuflă prietenul punând sacoșile jos. Ceilalți băieți aprobă râzând. "Cris, data viitoare îți mutăm Kindle-ul, atât!". Ca să vezi, chiar îl aveam în geantă. "Pot să mi-l mut și singură, mersi. Vedeți că mai sunt șase sacoșe jos". Citeşte tot articolul

Cum a fost la Noaptea Cărților Deschise 2015, unde s-au dat gratuit peste 10.000 de cărți

Pentru că zilele acestea sunt pline pentru mine, Ziua Internațională a Cărții și zecile de evenimente din București organizate cu acest prilej au picat cum nu se poate mai nepotrivit. Deși aș fi vrut, n-aveam cum să ajung la ele. Totuși, pentru că aseară, pe la ora 18:30, eram în preajma Casei Poporului, am decis să dau o fugă la Noaptea Cărților Deschise sperând că, de data aceasta, cei de la Editura Litera și Ziarul Ring, organizatorii evenimentului, vor fi învățat ceva după două ediții nereușite și le vor pune în aplicare acum, la cea de-a treia ediție.  Citeşte tot articolul

10 personaje feminine faine din literatura română contemporană

Când auzim de personaje feminine de pe meleagurile noastre, suntem tentați să ne gândim instantaneu la Adela lui Ibrăileanum, Otilia lui Călinescu, Zenobia lui Naum, Mara lui Slavici, Vitoria lui Sadoveanu, Doamna T a lui Petrescu, Sabina lui Goma, Maitreyi a lui Eliade ș.a.m.d. Figuri importante din diferite puncte de vedere, nu zic că nu, dar le cunoaștem (aproape) cu toții. Citeşte tot articolul

Interviu imaginar cu Tengo, personaj din 1Q84 (Haruki Murakami). Sfaturi pentru scriitori

3 p.m. Ne întâlnim în faţa cafenelei din Shinjuku. Singura din apropiere de casa lui şi, din câte am înţeles, singura din acest cartier. Nu mi-l imaginez scriind aici. Nu intru, dar sunt suficient de aproape de fereastră încât să văd mesele prea mari şi prea înghesuite, fumul prea gros şi, chiar dacă de data asta nu-mi dau seama, pot să-mi imaginez oamenii mult prea gălăgioşi care vin să-şi bea cafeaua aici. Nu-l aştept mult. Tot timpul în care vine spre mine mă priveşte. Îmi întorc privirea spre cafenea. Ochii lui Tengo par să caute ceva, să descrie o poveste înainte de a te cunoaşte. Facem cunoştinţă. Îmi întinde mâna puternică. „Mergem la mine”, îmi spune. „Cafeaua de aici nu e bună de nimic”. Ştiam, aşa stabiliserăm să se deruleze interviul. Un scriitor la el acasă, în mediul lui, printre cărţile care îl inspiră şi care-i alcătuiesc o parte din univers. Citeşte tot articolul

Piesă pentru frate și soră, un spectacol incomod după textul lui Tennessee Williams

Mi-era dor de teatru. Tare dor. Așa că invitația la spectacolul Piesă pentru frate și soră a picat ca un semn bun - și-așa tot plănuiam să ajung la această adaptare teatrală de prin noiembrie-decembrie anul trecut, atunci când a avut premiera. Nu de alta, dar Tennessee Williams este unul dintre dramaturgii mei preferați, iar Piesă pentru frate și soră (în original, The Two-Character Play sau Out Cry) nu a mai fost montată până acum la noi, din câte știu eu - oricum, aceasta nu face parte din acele piese-vedete ale sale, precum Un tramvai numit dorință, Menajeria de sticlă, Vacanța romană a doamnei Stone, Noaptea iguanei, Dulcea pasăre a tinereții, Pisica pe acoperișul fierbinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

„Și cuvintele sunt o provincie”, de Adela Greceanu – un volum de poezie de ținut aproape

Miercuri, 28 ianuarie, am fost la o seară de poezie, la Librăria Bastilia, unde erau invitate Nora Iuga și Adela Greceanu, într-un eveniment moderat de Emanuela Ignățoiu-Sora, ea însăși poetă (Ingluvii, Charmides, 2014). O seară foarte reușită, cu lecturi de poeme minunate, line, revoltate, cu personalitate, talent și ton adecvat (în ceea ce le privește pe ambele scriitoare), cu discuții interesante despre scris, despre de unde vine poezia, ce înseamnă ea, un joc simpatic și multe altele. Ascultând, m-am bucurat că, în ultimul an, m-am reapropiat de poezie. E un cumul de factori care a influențat această împăcare pe cale amiabilă, dar, am mai spus-o cu fiecare ocazie, principalul motiv a fost poezia Adelei Greceanu. Mai precis, cel mai recent volum semnat de aceasta, Și cuvintele sunt o provincie (Editura Cartea Românească, noiembrie 2014). Citeşte tot articolul

2014-ul meu literar – Silvia Dumitrache

Anul 2014 a fost un an bogat literar, atât în ceea ce priveşte cărţile descoperite, cât şi evenimentele şi spectacolele realizate după cărţi. Mai mult decât în alţi ani, am reuşit să-mi extind aria de preferinţe de citire şi am inclus în lista mea şi volume care se află la graniţa dintre ficţiune şi nonficţiune, dar şi cărţi de nonficţiune. A fost, de asemenea, un an excelent în ceea ce priveşte dialogurile cu scriitorii, atât români, cât şi străini. Citeşte tot articolul