Pornind de la un pretext romanesc destul de banal și romanțios (o moștenire neașteptată și consistentă, însoțită de un secret „întunecat”), Colecționara de parfumuri interzise de Kathleen Tessaro este un bun roman de atmosferă, cu un fir epic destul de complex și cu mult suspans, dar și cu personaje interesante și bine conturate, mai ales cele feminine (are o întreagă galerie de femmes fatales).

Construit în jurul secretului „întunecat” de care vorbeam și având în prim-plan pasiunea, de fapt, mai bine zis, obsesia pentru parfumuri, Colecționara… este un roman istoric construit pe mai multe planuri care se întrepătrund: New York-ul interbelic; frânturi din Parisul sub ocupație nazistă; Londra postbelică și rămășițele unei protipendade apuse care se agață de ultimele frânturi ale unei străluciri deja fanate; dolce far niente sub soarele arzător din Monaco; imagini fugitive (și cu atât mai violente) ale bătăliei de pe Somme; nașterea independenței feminine a timpurilor cu adevărat moderne: le droit du choisir; apusul marilor familii aristocratice europene; contrastul dintre viața de huzur a „celor frumoși și blestemați” și mizeria pe care o lasă în urmă; și, peste toate, o foarte frumoasă pledoarie asupra importanței parfumului. Și nu a oricărui parfum, nu a parfumului de marcă, ci a parfumului personal, a parfumului creat special pentru tine și care-ți reflectă întreaga personalitate.

…simțea parfumurile rivalilor săi adiind din sofalele încărcate de perne, într-un talmeș-balmeș de mirosuri intoxicante – florile de portocal din L´Heure Bleue luptându-se alături de notele primare ale hesperidelor și miezul îmbătător de iasomie din Chypre al lui Coty; amândouă parfumurile erau înecate în mixtura sufocantă dintre cocktailul adelfic depravat al Arpège-ului ciocnindu-se de orientalismul excesiv de senzual din Mitsouko. Pentru el era la fel de discordant ca patru orchestre care stau una lângă cealaltă, dar interpretând în același timp simfonii diferite.

E o lume întreagă de mirosuri fine în roman. Ambră și flori de portocal, mosc, oudh și zibetă, dar și mirosuri pe care nu le-am asocia cu un parfum: lemn, lână udă, păr sau ploaia pe un caldarâm încins. Ca și cel gustativ, simțul olfactiv este atât un simț al prezentului, cât și unul al trecutului. Voi v-ați gândit vreodată ce parfum vă reprezintă? Care este mirosul în care se concentrează întreaga voastră ființă? Eu, sincer, nu. Și, după ce am descoperit toată constelația de mirosuri din romanul lui Kathleene Tessaro, mi-ar fi cu atât mai greu s-o fac.

Cei mai mulți dintre clienți doresc să miroasă precum cei care vor să devină, nu precum cei care au fost. Dar parfumierii încearcă întotdeauna să capteze mirosuri care ne amintesc de anumite locuri, de anumiți oameni sau anumite momente. Este cea mai mare provocare să capturezi nu doar un parfum adevărat, ci unul care să sugereze o întreagă experiență.”

Romanul aduce aminte și de stratificarea temporală a romanelor lui Kate Morton (un secret de familie ce afectează mai multe generații), dar și de celebrul Parfumul lui Patrick Süskind. Ca atmosferă mi s-a mai părut că aduce un pic și cu ceva din Oscar Wilde: are ceva din atmosfera de salon englezesc din Portretul lui Dorian Gray sau Evantaiul doamnei Windermere (poate vă e mai familiar filmul din 2004, A Good Woman), senzație accentuată și de câteva replici amuzant-frivole ale unor personaje:

O femeie care își cumpără singură parfumul e o ființă tristă.

Când o femeie își schimbă coafura, ea de fapt îi spune sorții: «Nu, refuz să accept condițiile impuse de tine».

O femeie căreia nu-i mai pasă de felul în care arată nu a renunțat doar la modă… a renunțat la propria viață.”

„– Alege un bărbat cu o mamă autoritară, o sfătui Sis. Mama lui Charlie este văduvă și are șapte copii de hrănit și numai o biblie care să-i țină de cald. Charlie se simte vinovat din momentul în care se trezește de dimineață și, în plus, e învățat să primească ordine de la o femeie”.

Deși anumite descrieri mi s-au părut puțin cam emfatice („Era o după-amiază târzie de aprilie, perioadă a anului când orele zilei se întind nerăbdătoare spre vară și lumina primelor ore ale serii este un albastru Wedgwood delicat, poleit cu promisiunea unei apropiate călduri”), am găsit și multe pasaje profunde pe parcursul cărții, majoritatea referitoare la mirosuri și parfumuri, dar nu numai. De exemplu, unele dintre cele mai frumoase mi s-au părut cele referitoare la timp și, mai ales, la trecerea timpului:

Era sunetul timpului care se îndepărta de ea.

„…îi amintea de alte vremuri, când viața era plină de începuturi

„…sentimentul înfricoșător că i se scurge timpul”

Fereastra era deschisă; degete fine de vânt adunau perdeaua din voal străveziu în sus, apoi îi dădeau încet drumul. Afară, o liniște caldă și leneșă cuprindea după-amiaza. Nicăieri de mers, nimic de făcut. Doar timpul, depănându-se grațios de la o clipă la cealaltă”.

Foarte bine documentat asupra timpurilor și locurilor în care se petrece acțiunea, cu personaje originale și inedite (unele de-a dreptul excentrice), Colecționara de parfumuri interzise e un roman istoric interesant, reușit mai ales ca atmosferă, și un roman de dragoste (dar nu un romance tipic) ce îmbină mai multe povești de iubire, mai mult sau mai puțin împlinite, alături de o odă adusă parfumului. Titlul în română e puțin cam emfatic și nejustificat, aș spune eu; Colecționara de parfumuri (după engl. The Perfume Collector) era suficient. Coperta e, însă, destul de reușită (de fapt, toate aparițiile recente din colecția „Nemira Damen Tango” au primit „haine noi” mult mai frumoase și interesante)

Uneori puțin cam liric, alteori cam dramatic pentru gustul meu, până la urmă m-a prins și nu l-am lăsat până nu l-am terminat. E un roman de vacanță sau de savurat într-o zi ploioasă, în care ai nevoie să evadezi în viața altora pentru a o mai condimenta puțin pe a ta.

Colecționara de parfumuri interzise, de Kathleen Tessaro, Ed. Nemira, 2015, trad. Maria Drăguț, col. „Damen Tango”

Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *