E o colecție care ne-a cucerit prin idee, chiar înainte de a vedea cărțile, dar privind câteva ilustrații. Cât de frumos poate fi să iei povești românești și să le lași pe mâna ilustratorilor talentați să le dea un chip și-o lume? Practic, sunt cărți de povești ilustrate, undeva la granița dintre artele vizuale și literatură. Castigătoare: Erika!
Pentru că ne plac foarte tare, avem pentru voi trei pachete a câte trei cărți, primele din colecție. Cele trei titluri care deschid colecţia sunt: „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă, ilustrată de Cristiana Radu, „Făt-Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu, cu ilustraţii de Nura El-Sayed, şi „Zâna Zorilor”, de Ioan Slavici, în ilustraţiile Mădălinei Andronic.
Pentru a câștiga unul dintre cele trei frumoase pachete, lasă-ne un comentariu cu începutul unei povești inventate de tine. Dacă ai scrie o poveste, cum ar începe ea? Nu ne trebuie mai mult de una-două-trei fraze. Premiem cele mai creative trei răspunsuri! Deadline: 10 aprilie, ora 17:00.
Zâna Zorilor, ilustrație: Madi Andronic
Povestea lui Harap Alb – ilustrație: Cristiana Radu
Făt Frumos din Lacrimă – ilustrație: Nura el-Sayed
Dacă vreți să vedeți ilustrațiile, să cunoașteți artistele care le-au realizat sau să aflați ce stă în spatele colecției Pasărea Măiastră, mergeți vineri, 6 aprilie, ora 18:30, în Mansarda Cărturești la lansare.
Din comunicatul de presă:
Lansarea colecţiei este un prilej de reluare a discuţiilor despre povestea şi ilustraţia românească alături de ilustratoarele implicate în proiect, de scriitoarea Ioana Nicolaie, de criticul de artă Igor Mocanu şi de Simona Răuţă, directorul editorial Vellant. În acelaşi timp, evenimentul de vineri seară este o bună ocazie de a descoperi metode de lucru, stiluri şi planşe care stau la baza ilustraţiilor din colecţia „Pasărea măiastră”. Cei prezenţi vor avea parte de o expunere interactivă a procesului de lucru chiar din partea ilustratoarelor, iar pe cei mici îi va aştepta un atelier de ilustraţie condus de Doina Anghel, coordonator de proiecte la Studio Creativ.
M-am uitat in ochii lui pret de cateva secunde si am inteles ca avea sa plece….Era firesc pana la urma…Eram doar o aventura de o noapte care se consumase pasional si care ne oprisera din valtoarea cotideana cu care eram obisnuiti fiecare..Dar pana la urma pentru ce sa ramana? Eram doar o femeie care nu stiam inca ce imi doream de la un barbat…si de la viata…
A fost de mult , defapt inca mai este pe acest pamant , o specie de fiinte ciudate.
Acestea au un mers foarte ciudat , se cearta adesea intre ele ,distrug tot ce e in jurul lor , pierd timpul mereu si , pe deasupra , se mai si cred superioare celorlalte fiinte de pe planeta. Aceasta specie extraterestra incepu aventura pe pamant acum mult timp in urma . Incetul cu incetul , invatau si descopereau lucruri noi . Au invatat sa controleze o lumina ciudata dadatoare de caldura . Au atins-o si au vazut ca nu le era prietenoasa . Au botezat-o “foc” . Apoi au inceput sa se foloseasca de alte siretlicuri . Intr-o zi , au invatat ca lovirea intentionata a pietrelor intre ele poate produce misterioasa lumina …. Apoi , le-a venit uimitoarea idee de a …
Ati vazut zanele Curcubeu? Nuuuuuu????? Oh, dragii mei copii, din acest motiv e bine sa ne mai oprim din alergat si din tipat cateva minute si sa fim atenti la ce se intampla in jurul nostru. Toti, dar absolut toti, ati intalnit macar una din zanele Curcubeu. Nu ma credeti? Bineeee….O sa va istorisesc acum povestea lor si la sfarsit fiecare dintre voi o sa-mi spuna unde si cand a intalnit o zana Curcubeu. Sunteti gata?
“Odata, tare demult, cand nu existau blocuri si nici claxoane si nici autostrazi si nici macar calculatoare, cand iarba era verde si cerul limpede, Pamantul era impartit in doua regate: Regatul Z&P (adica Zane si Printi) si Regatul Z&C (adica Zmei si Cotoroante)……
Dincolo de coma
Am fost nevoita sa imi imaginez cum este sa fii prins intre doua lumi.Sa simti ca raul te cheama la el…sa adormi,somnul sa te fure si in complicitate cu spiritul ce te-a inselat prin chemare,sa iti inchida poarta pe care ai intrat.Oare ce simt aceste fiinte omenesti in aceste momente?”Fiinte”? Se mai pot numi fiinte? oare te mai simti viu in momentul in care stii ca vei ramane pe veci de partea cealalta a portii?Cred ca e ciudat sa te stii intre cer si pamant.Iar urmatorul gand care iti vine in minte este:ok!poarta spre viata de pe pamant mi-a fost inchisa.Dar pe care poarta urmeaza sa intru?Pe cea a cerului sau cea a iadului?Si atunci intri in panica si incepi sa te lupti cu moartea stand suspendat intre cele doua lumi.Nu poti trece de poarta dar poti vedea dincolo de ea:ii vezi pe cei dragi pe langa corpul tau,vorbindu-ti chemandu-te pe calea cea buna,ei nevrand sa accepte ca tu ai de acum o alta cale…ei asteapta sa te trezesti din somn sa le povestesti ce ai visat.Si tu iti doresti enorm dar poarta e incuiata si cheia e ascunsa.Dar daca e ascunsa,e posibil sa o gasesti!Si iar incepi sa lupti.Dar in zadar.Daca ar sti cei de langa tine ca tu incerci din rasputeri sa le vorbesti din nou…nu-i nimic!poti sa ii vizitezi in vise !
La un moment dat,corpul tau inceteaza sa mai respire iar cei din jurul tau se panicheaza,incep sa planga…Tu simti ca ceva creste pe spatele tau.Sunt aripile tale!Aripi de inger!Apoi simti ca zbori si involuntar de tine te indrepti pe o poteca luminata,spre lumea de dincolo de nori.Apoi,treci de granita lor si-n urma ta acestia incep sa planga,varsand lacrimi pe pamant…!
(continuarea consta in “viata” sufletului omului dincolo de moartea trupului.)
Privirea ei ratacea de mult timp pe taramuri indepartate…uitase de ciresi care o ingrijisera, pe care inca ii iubea, dar care fusesera inlocuiti in inima ei de lipsa tanarului ce-i furase pentru totdeauna lumina din privire.
Aerul era ingreunat, respiratia ei reusea sa trimita aburi delicati in inaltul cerului…toamna parea ca se oprise cu tot alaiul ei pentru a admra tanara ce acum statea pierduta in mijlocul drumului cenusiu.
Sufletul ei se scumbase…de la tanara voioasa si increzatoare se transformase intr-o copila cu frica de lume, cu teama in suflet, pe buzele careia inflorea un vag suras ironic, ce ii facea pe toti doritorii sa se indeparteze la fel de repede precum veneau.
Isi ingropase de mult veselia si pofta de viata si din mormantul de alaturi reusise sa dezgroape o fiinta noua. Toate acestea erau puse pe seama tanarului Caleb, disparut acum fara urma, care reusise sa i se cuibareasca adnac in suflet si sa se prinda de peretii acestuia.