E o colecție care ne-a cucerit prin idee, chiar înainte de a vedea cărțile, dar privind câteva ilustrații. Cât de frumos poate fi să iei povești românești și să le lași pe mâna ilustratorilor talentați să le dea un chip și-o lume? Practic, sunt cărți de povești ilustrate, undeva la granița dintre artele vizuale și literatură. Castigătoare: Erika!
Pentru că ne plac foarte tare, avem pentru voi trei pachete a câte trei cărți, primele din colecție. Cele trei titluri care deschid colecţia sunt: „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă, ilustrată de Cristiana Radu, „Făt-Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu, cu ilustraţii de Nura El-Sayed, şi „Zâna Zorilor”, de Ioan Slavici, în ilustraţiile Mădălinei Andronic.
Pentru a câștiga unul dintre cele trei frumoase pachete, lasă-ne un comentariu cu începutul unei povești inventate de tine. Dacă ai scrie o poveste, cum ar începe ea? Nu ne trebuie mai mult de una-două-trei fraze. Premiem cele mai creative trei răspunsuri! Deadline: 10 aprilie, ora 17:00.
Zâna Zorilor, ilustrație: Madi Andronic
Povestea lui Harap Alb – ilustrație: Cristiana Radu
Făt Frumos din Lacrimă – ilustrație: Nura el-Sayed
Dacă vreți să vedeți ilustrațiile, să cunoașteți artistele care le-au realizat sau să aflați ce stă în spatele colecției Pasărea Măiastră, mergeți vineri, 6 aprilie, ora 18:30, în Mansarda Cărturești la lansare.
Din comunicatul de presă:
Lansarea colecţiei este un prilej de reluare a discuţiilor despre povestea şi ilustraţia românească alături de ilustratoarele implicate în proiect, de scriitoarea Ioana Nicolaie, de criticul de artă Igor Mocanu şi de Simona Răuţă, directorul editorial Vellant. În acelaşi timp, evenimentul de vineri seară este o bună ocazie de a descoperi metode de lucru, stiluri şi planşe care stau la baza ilustraţiilor din colecţia „Pasărea măiastră”. Cei prezenţi vor avea parte de o expunere interactivă a procesului de lucru chiar din partea ilustratoarelor, iar pe cei mici îi va aştepta un atelier de ilustraţie condus de Doina Anghel, coordonator de proiecte la Studio Creativ.
Pingback: Castiga un pachet de 3 carti din colecția Pasarea Maiastra | Site Online
A fost odată ca niciodată, pe când animalele trăiau în pădure fără a se duşmăni, pe când iepurii erau prieteni la cataramă cu tigrii, pe când oamenii erau iubiţi până şi de lupii cei mai flămânzi şi convieţuiau la un loc, pe când leopardul şi tigrul erau animale de casă, iar crocodilii şi rechinii se îmbăiau în lacul împărăţiei, pe când oamenii nu aruncau la gunoi puii de animale şi nici nu le tăiau ca să-şi facă haine din blana lor… A fost odată ca niciodată un împărat-tigru tare puternic.
Avea împăratul forţa de a alunga duşmanii împărăţiei, inima de a se îngriji de fiecare supus al ei, înţelepciunea de a menţine liniştea între toate vieţuitoarele, frumuseţea galben-vărgată ce-l ridica mai presus de oricare fiinţă. Avea şi o soţie tare frumoasă. Un singur lucru nu avea împăratul: moştenitori la tron.
S-au perindat pe la curte vraci şi vrăjitoare, animale simple şi iniţiate, maeştri ai descântecului şi ai doftoriilor şi nu au găsit leac împărătesei. Cu fiecare lună care trecea, locul speranţei era luat de cel al deznădejdii. Tigrul şi tigroaica se lăsau copleşiţi de tristeţe şi de bătrâneţe. Lacrimile puneau stăpânire pe ochii lor, altădată plini de viaţă, iar blana-şi pierdea strălucirea şi se întuneca din ce în ce mai mult.
Ziua aceea…
Frunza dulce de capsuna, ce am eu de spus e o poveste buna. Caci, acum, pe vremea asta, in urma cu o suta de ani, se nastea dintr-un neam magic, un prichindel zambaret ce avea sa fie lumina ochilor unor regi vestiti si respectati.
Si cum regii aceia traiau intr-un tinut magic, la nasterea prichindelului, au venit fel de fel de cretaturi facatoare de minuni pentru a fi martori la marele eveniment, caci de zeci de ani nu se mai nascuse pui domnesc in acea regiune.
Cum era obiceiul, printul a fost infasat si pus in leaganul cusut cu fir de aur pentru a primi urale, una cate una.
Asa se face ca , dupa cuvinte duioase si urari facute cu draga inima, veni randul unei creaturi ciudate, cu un singur ochi stralucitor si cu picioare de cal , sa-si astearna gandurile pe fruntea micutului, impodobita cu funde rosii ca sa nu se deoachie.
La vederea unei asemenea pocitanii, copilul incepu sa planga de spaima. Atunci fu momentul cand, cu un zambet misterior ce lasa la vedere o gura stirba, creatura ii lasa sub perna o bucata veche de pergament si o pietricica .
Iar de atunci, destinul feciorului domnesc a fost schimbat…
O satra de tigani se indrepta mereu spre alte locuri. Desi saraci, ducandu-si traiul de pe o zi pe alta, ei nu-si pierdeau speranta, increderea, lasand in locurile prin care treceau mereu loc de buna ziua. Cinstea era cea care-i caracteriza, incercand sa doboare spusele care le denigrau originea. Traiau muncind si munceau cu spor. Aveau si un motiv intemeiat : copiii lor, luminile ochilor lor , carora doreau sa le ofere ceva mai bun, pentru a nu fi nevoiti sa umble toata viata ca niste nomazi. Doreau sa fie statornici, cu o situatie materiala buna, castigata doar prin eforturile lor, nu picata din cer. Acestea erau invatamintele pe care le rosteau iar si iar, nestiind ca dorinta lor va fi implinita, dar intr-un mod un pic mai diferit. Copiii lor nu vor mai fi langa ei…..
A fost odata ca nicodata. ca de nu ar fi nu as povesti !
A fost o fata singura la parinti , fericita din cale afara alaturi de mama, tata si bunicii care o rasfatau din cale afara.
Era in vremurile bune, cand soarele stralucea , cand natura era in toiul rasfatului verzui, cand copii isi traiau copilaraia in tihna si buna dispozitie pe ulitele satului……
Odată, departe, … se răspândise, prin împărăţie, zvon de Carte.
Aşa se numea turnirul din cetate şi aveau chemare să se întreacă doar Născocitorii. Proba Aruncărilor cu începuturi de poveste era cea care aduna Ascultătorii, şi, mai apoi,…
E povestea lacrimilor, e povestea pierderii propriei identitati. Nu stim ce ne dorim, alergam si nu stim dupa ce… Ratacim in nebuloasa dorintelor. E povestea in care ea se proiecteaza intr-un univers in care nu se regaseste, in care isi pierde eul. Apoi se dedubleaza in lumea povestilor celor mici. De aici se hraneste frenetic cu iluzii…
-Grabiti-va!grabiti-va!
Toti copii se adunara langa bunica ce statea rasmata de soba incinsa.Prichindeii se inchesuiau cat mai aproape de batrana pentru a auzi mai bine povestea ce urma a fi spusa .O liniste mormanta pusese stapinire pe mica incapere.Bunica lua o gura de aer si cu ofoce tremuranda spuse magicele cuvinte:
-A fost odata ca niciodata…….
imi pare rau de gresala comisa ,,ofoce” imi pare rau sper sa nu ma descalificati din cauza asta.
intr-o dupa amiaza o fetita venea suparata de la scoala …o suparau colegii incepuse sa plinga pentru ca purta ochelari , mergea agale si era nervoasa, s-a impeidicat a cazut jos si a spart ochelari …ce va spune acasa??? ce va face cu temele ??? …totusi o poveste reala