Matematician şi prozator, Bogdan Suceavă, în ultimul său volum, Memorii din biblioteca ideală, propune o întâlnire a două domenii opuse cel puţin în aparenţă: literatura şi matematica. Literatura este văzută ca o „întregire a umanistă a matematicii” – o perspectivă totalizatoare, cu origini în parcursul formativ al lui Bogdan Suceavă însuşi:

 De fapt, cred că viziunea noastră nu e întreagă dacă se concentrează numai asupra literaturii sau dacă frecventează numai una dintre ştiinţele exacte. Un drum întreg ar trebui să treacă prin profunzimi din ambele teritorii.

Influenţa matematicii în acest parcurs formativ a fost şi este imensă. Matematica, acel domeniu care tinde, după cum ni se atrage atenţia, spre un ideal „debarasat de afirmaţii repetitive sau de locuri comune”, este cea care i-a format autorului reflexul esenţialului, atât de necesar, se pare, unui bun scriitor, fie el prozator sau poet. De aici şi crezul literar al acestuia:

Formula literară optimă îmi pare a fi cea care îţi permite să spui esenţialul, să lepezi balastul, să accezi la un adevăr ascuns dincolo de cosmetica realităţii, de minciunile pe care suntem înclinaţi să le credem sau să le urmăm.

Nimic surprinzător, aşadar, în cazul lui Bogdan Suceavă, în această interconexiune, ce se doreşte fertilă, între matematică şi literatură. Ambele ar trebui, aşadar, să tindă spre esenţial, spre simplitate şi limpezime, ca în teoremele matematice, condiţie indispensabilă, crede autorul, unui text reuşit, bun. Mesajul este cu atât mai puternic, cu cât este mai clar şi mai concis exprimat, fără balast, fără interpuneri inutile. În matematică acest demers este unul firesc, propriu domeniului. În literatură lucrurile nu stau tocmai aşa, deşi „literatura ar trebui să fie – după cum se exprimă Bogdan Suceavă –, un spaţiu prin nimic diferit de cercetarea matematică, de unde pot fi împrumutate cu succes unele analogii”.

 Memorii din biblioteca ideală este, după cum probabil reiese şi din rândurile de mai sus, şi o carte a unei evoluţii, a unei formări, un fel de bildungsroman. Sunt suprinse diferite personalităţi care au avut un rol în formarea matematicianului Bogdan Suceavă, dar şi momente de istorie a unor idei matematice. Dacă e să ne referim la personalităţile cu rol formator, unul dintre aceste personaje descrise în carte este Stere Ianuş, cu care Bogdan Suceavă a aprofundat, într-un curs obligatoriu la începutul anilor ’90 pentru studenţii de la secţia de matematici pure, geometria diferenţială a varietăţilor – curs care l-a determinat pe tânărul student de atunci să studieze şi mai multă geometrie.

Un alt personaj esenţial în parcursul evolutiv al matematicianului român este Bang-Yen Chen, „o forţă creativă de domeniul legendei”, profesor la Departamentul de Matematică de la Michigan State, universitate unde autorul Memoriilor din biblioteca ideală a urmat studiile doctorale începând din 1996. Profesorul Chen este cel care i-a făcut cunoştinţă lui Bogdan Suceavă, într-un seminar din 1999, cu „ceea ce azi se numesc invarianţii de curbură ai lui Chen”.

Pe lângă cei de mai sus, mai este evocat şi Solomon Marcus, profesorul care, la cursuri, nu uita să menţioneze istoria fiecărei teoreme prezentate. Această perspectivă istorică e preluată, de altfel, şi de Bogdan Suceavă în volumul său apărut în 2013. Sunt amintiţi matematicieni ca Gheorghe Ţiţeica sau Dan Barbilian, a cărui evocare prilejuieşte o amplă analiză a unor aspecte matematice ale operei poetice a acestuia, cu referire în special la volumul Joc secund apărut în 1930, important tocmai pentru că a precedat importantele contribuţii ale lui Dan Barbilian în geometria metrică.

Cu toate acestea, Bogdan Suceavă este un prozator, un autor de ficţiune, opţiune pe care şi-o justifică în finalul Memoriilor:

De ce ar fi ficţiunea mai interesantă decât lucrările de non-fiction? Se poate întâmpla ca literatura de ficţiune să reuşească să identifice o temă substanţială care să devină vizibilă numai atunci când e ilustrată într-un roman sau într-o proză scurtă, deşi acele fapte nu s-au întâmplat întocmai vreodată. Se poate ca o astfel de lucrare de ficţiune să surprindă esenţa într-un fel în care simpla transcriere a biografiei noastre să nu reuşească să o facă. În România, în perioada de după 1990, pentru ani buni informaţia de natură documentară a interesat cel mai mult. După ce informaţia de natură istorică din jurnale şi memorii a fost asimilată, o parte importantă a publicului şi-a întors atenţia către ficţiune.

Apreciat pentru romane ca Venea din timpul diez (ed. a II-a,Polirom, 2010) sau Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010), Bogdan Suceavă, în ale sale Memorii din biblioteca ideală, dezvăluie o parte din secretul scriiturii sale, care ţine de domeniul matematicii, de coerenţa şi concizia ei.

 

Bogdan Suceavă, Memorii din biblioteca ideală, Polirom, Iaşi, 2013, 224 p.

 

Adina Diniţoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *