Într-o dimineaţă, grădinarul newyorkez Geronimo descoperă uluit că nu mai poate atinge pămîntul, că a început să leviteze. Jimmy Kapoor, un tînăr contabil ce-şi doreşte să devină autor de romane grafice, e vizitat în miez de noapte de figura fantastică a unui supererou imaginat chiar de el. Tînăra mondenă Teresa Saca dobîndeşte puterea de a lansa fulgere ucigătoare şi o foloseşte din plin. Toate astea se întîmplă după o furtună devastatoare, care mătură Coasta de Est a Americii şi deschide porţile ce leagă lumea oamenilor de cea a basmelor, de Tărîmul Fermecat. Astfel se prefigurează un nemaivăzut Război al Lumilor, o luptă între jinnii întunecaţi din lumea de sus şi fiinţele umane, aparent neputincioase, de pe pămînt.

Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi, cel mai recent roman semnat de Salman Rushdie, a apărut săptămîna aceasta în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba engleză şi note de Dana Crăciun, în ediţie cartonată.

Romanul va fi lansat la Tîrgul Internaţional de Carte şi Educaţie Gaudeamus, ediţia 22: sîmbătă, 21 noiembrie, ora 18.30, cu Florin Iaru și Marius Constantinescu, la standul Editurii Polirom (parter, Romexpo).

„Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi”, de Salman Rushdie – fragment

Dispreţul Marilor Ifriţi faţă de supuşii lor n‑a făcut decît să crească odată ce‑au văzut cît de uşor recrutau fiinţe umane care să‑i ajute la întreţinerea noului lor imperiu.

— Lăcomia şi spaima, le‑a spus Zumurrud celor trei tovarăşi ai săi de la conducere cînd s‑au întîlnit, după cum le era obiceiul, pe un nor întunecat ce înconjura pămîntul la ecuator, de unde îi urmăreau şi judecau pe bieţii muritori de sub ei. Spaima şi lăcomia sînt uneltele prin care aceste insecte pot fi controlate cu o uşurinţă aproape caraghioasă – remarcă la care Zabardast Vrăjitorul a rîs cu poftă, deoarece se ştia foarte bine că Zumurrud nu poseda nici cea mai mică urmă de simţ al umorului.

Zumurrud i‑a aruncat o privire plină de o ostilitate nedisimulată. Prăpastia dintre cei doi ifriţi de frunte se adîncea tot mai tare cu fiecare zi ce trecea. După cearta de dinainte, încheiaseră un armistiţiu, căzuseră la pace şi îşi uniseră din nou forţele, dar între ei continuau să se işte scîntei. Se ştiau de prea mult timp şi prietenia lor se apropia de sfîrşit.

În interiorul norului au început să trosnească fulgere. Ra’Im Suge‑Sînge şi Rubinul Strălucitor au făcut tot ce‑au putut ca să schimbe subiectul.

— Cum rămîne cu religia ? a întrebat Suge‑Sînge. Ce să facem cu ea ? Acolo jos numărul credincioşilor creşte mai repede ca niciodată.

Rubinului Strălucitor, autoproclamatul Stăpîn al Sufletelor, nu‑i păsase niciodată prea mult de Dumnezeu sau de paradis. Tărîmul Fermecat era suficient de paradisiac şi nu vedea nici un motiv pentru care să se presupună existenţa unei grădini mai înalte şi mai parfumate. Etalînd un chef aproape tocilăresc pentru prohibiţie, a continuat :

— Ar trebui interzisă imediat. E un circ.

Această remarcă i‑a făcut pe Zumurrud cel Mare şi pe Zabardast Vrăjitorul să spumege de furie. Contururile lor au început să sfîrîie ca o sută de ouă prăjindu‑se într‑o tigaie, iar Rubinul Strălucitor şi Ra’Im Suge‑Sînge au înţeles că în cei doi lideri ifriţi se schimbase ceva.

— Care‑i treaba cu voi doi ? a vrut să ştie Suge‑Sînge. De cînd v‑aţi înrolat în brigada nimburilor ?

— Nu fi fraier, îi spuse cu viclenie Zabardast. Vrem să instaurăm un regim al terorii pe Pămînt şi pentru sălbaticii ăştia nu există decît un singur cuvînt care să justifice aşa ceva : numele vreunui dumnezeu. În numele unei entităţi divine putem face orice ne taie capul, iar majoritatea nebunilor ălora de jos le vor înghiţi pe toate ca pe o pastilă amară.

— Deci e o strategie, un truc, zise Rubinul Strălucitor. Asta pot să‑nţeleg.

Numai că, auzind una ca asta, Zumurrud cel Mare s‑a ridicat plin de furie, iar mînia unui uriaş este destul de înfricoşătoare chiar şi pentru alţi jinni.

— Gata cu blasfemia ! zise el. Temeţi‑vă de cuvîntul lui Dumnezeu sau vă veţi număra şi voi printre duşmanii lui.

Ceilalţi trei au rămas şocaţi.

— Ei bine, ai început să predici altceva, zise Suge‑Sînge, refuzînd să se lase impresionat. De la cine ai învăţat ?

— Toată viaţa ţi‑ai petrecut‑o chefuind, omorînd, jucînd jocuri de noroc, trăgîndu‑ţi‑o şi apoi dormind ca să‑ţi revii, adăugă şi Rubinul Strălucitor, aşa că sfinţenia îţi şade la fel de prost ca şi coroana aia de aur, care, apropo, ţi‑e mult prea mică, fiindcă a fost făcută pentru un cap de om pe care, dacă mai ţii minte, l‑ai retezat fără rost de pe trup.

— Am studiat filosofia, bolborosi uriaşul, roşind, profund stînjenit de această mărturisire. Nu‑i niciodată prea tîrziu să înveţi.

Numai că, auzind una ca asta, Zumurrud cel Mare s‑a ridicat plin de furie, iar mînia unui uriaş este destul de înfricoşătoare chiar şi pentru alţi jinni.

— Gata cu blasfemia ! zise el. Temeţi‑vă de cuvîntul lui Dumnezeu sau vă veţi număra şi voi printre duşmanii lui.

Ceilalţi trei au rămas şocaţi.

— Ei bine, ai început să predici altceva, zise Suge‑Sînge, refuzînd să se lase impresionat. De la cine ai învăţat ?

— Toată viaţa ţi‑ai petrecut‑o chefuind, omorînd, jucînd jocuri de noroc, trăgîndu‑ţi‑o şi apoi dormind ca să‑ţi revii, adăugă şi Rubinul Strălucitor, aşa că sfinţenia îţi şade la fel de prost ca şi coroana aia de aur, care, apropo, ţi‑e mult prea mică, fiindcă a fost făcută pentru un cap de om pe care, dacă mai ţii minte, l‑ai retezat fără rost de pe trup.

— Am studiat filosofia, bolborosi uriaşul, roşind, profund stînjenit de această mărturisire. Nu‑i niciodată prea tîrziu să înveţi.

— Noi trăim în ceea ce s‑ar putea numi Timpul‑Devenire. Ne naştem, devenim noi înşine şi apoi, cînd ne cheamă Distrugătorul Zilelor, încetăm să mai devenim şi din noi nu mai rămîne decît ţărîna. Ţărînă vorbitoare în cazul meu, dar tot aia e. Însă timpul lui Dumnezeu este etern : este doar Timp‑Fiinţare. Pentru el trecutul, prezentul şi viitorul există laolaltă, aşa că aceste cuvinte, „trecut“, „prezent“, „viitor“, încetează să mai aibă vreun înţeles. Timpul etern n‑are nici început, nici sfîrşit. Nu se mişcă. Nimic nu începe. Nimic nu se termină. În timpul lui, Dumnezeu nu are nici un sfîrşit de ţărînă, nici un mijloc împlinit, luminos, nici un început scîncit. El pur şi simplu este.

— Pur şi simplu este, a repetat sceptic Zumurrud.

— Da, i‑a confirmat Ghazali.

— Deci Dumnezeu este un soi de călător prin timp, a sugerat Zumurrud. Vine din timpul său în timpul nostru şi astfel devine nemărginit de puternic.

Despre Salman Rushdie

Salman Rushdie publica o noua carteSalman Rushdie s-a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. A debutat în literatură în 1975 cu Grimus, dar romanul care l-a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins cu Booker Prize în 1981 şi The Booker of Bookers în 1993. Au urmat volumele Ruşinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun şi Marea de Poveşti (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pămîntul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florenţa (2008), Luka şi Focul Vieţii (2010).

În 2012 publică Joseph Anton. Memorii, un volum de amintiri în care dezvăluie cu o sinceritate tăioasă evenimentele din perioada cea mai grea a vieţii sale, cînd, în urma condamnării la moarte de către ayatollahul Khomeini, printr-un edict religios, a fost silit să se ascundă 13 ani sub un nume fals. Din anul 2000, scriitorul locuieşte în Statele Unite, în New York City.

Despre „Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi”

two years eight months and twenty-eight nights rushdieEdiția originală a romanului a apărut în luna septembrie a acestui an, la Penguin Random House.

„Istoria este neîndurătoare cu cei pe care îi abandonează şi poate fi la fel de neîndurătoare şi cu cei care o scriu.” (Salman Rushdie)

„Cu secole în urmă, o prințesă din neamul djinnilor, Dunia, s-a îndrăgostit de un muritor, gînditorul exilat Ibn-Rushd (cunoscut nouă ca Averroes). Copiii lor s-au răspîndit prin toată lumea, fără a fi conștienți de puterile pe care le dețin. Odată cu redobîndirea lor, în secolul XXI, se naște și primul roman „pentru adulți” al lui Salman Rushdie din ultimii ani. ” (Bogdan-Alexandru Stănescu)

„Rushdie este Şeherezada noastră. Cartea aceasta e o fantezie, un basm strălucitor.” (Ursula K. Le Guin)

„În vîrtejul de poveşti întreţesute în roman, Rushdie aduce la viaţă un întreg univers de jinni ce se strecoară prin timp şi spaţiu, se amestecă în vieţile oamenilor şi fac sex ca şi cum de-abia ar fi scăpat dintr-un prizonierat de douăzeci de ani într-o lampă… Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi transpune bătăliile sîngeroase din ultimele decenii ale istoriei noastre într-un joc grotesc, de benzi desenate, cu jinni războinici care lansează fulgere, cu transmutaţii mistice şi vrăji de luptă versificate.” (The Washington Post)

„Cartea lui Salman Rushdie este o fantezie, un basm, dar şi o reflecţie sclipitoare şi o meditaţie gravă asupra opţiunilor şi zbaterilor la care e supusă viaţa noastră pe această lume.” (The Guardian)

Un comentariu
  1. Avatarviorica

    Rushdie a fost autorul caruia i-am incropit citiva fani cu Suspinul…si Copiii…dar la care entuziasmul meu a slabit cu fiecare carte citita dupa Pamintul …Fragmentele au marca Salman, sper sa nu mai am vreun dinte costeliv…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *