definitia scriitorului allen ginsberg

În perioada asta tulbure, plină de revolte și neliniști sociale, de întrebări despre încotro mergem și cine suntem, ne-am gândit că n-ar fi rău să-l ascultăm pe Ginsberg citind Howl, Urletul adresat generației lui. Și să ne gândim la generația noastră.

Textul, în engleză, aici. Mai multe despre poem aici. Traducerea în română, făcută de Domnica Drumea (sursa), sub video.

Urletul

Am văzut cele mai luminate minţi ale generaţiei mele
distruse de nebunie, flămânzind isterice goale,
târându-se în zori pe străzile negrilor în căutarea
unei înţepături furioase
hippies cu capete angelice arzând după străvechea
cerească legătură cu dinamul înstelat din maşinăria
nopţii,
care cu sărăcia şi zdrenţele şi ochii goi şi desfundaţi
vegheau fumând în întunericul supranatural din
apartamentele cu apă rece plutind
peste vârfurile oraşelor, contemplând jazz-ul,
care şi-au dezgolit creierile în faţa Cerului sub El*
şi au văzut îngeri mahomedani clătinându-se pe
acoperişurile locuinţelor de închiriat iluminaţi,
care au trecut prin universităţi cu ochi reci
strălucind halucinnd Arkansas-ul şi tragedia
blackiană a luminii printre savanţii războiului,
care au fost daţi afară din academii pentru nebunie
& pentru că au publicat ode obscene pe ferestrele şkulii,
care s-au ghemuit în camere nebărbieriţi doar în
chiloţi, arzându-şi banii în coşuri de hârtii şi ascultând
Teroarea prin zid,
care au fost arestaţi în bărbile lor pubiene
întorcându-se prin Laredo cu o artuşieră de marijuana
pentru New York,
care au mâncat foc în hoteluri vopsite şi au băut
terebentină în Paradise Alley, moarte, sau şi-au pus pe
purgatoriu busturile noapte de noapte
cu vise, cu droguri, cu coşmare pe viu, alcool şi
cocoşelul şi ouă nesfârşite,
străzi întunecate fără seamăn cu nori înfioraţi şi
fulgere în minte sărind către polii Canadei & Paterson
iluminând toată lumea nemişcată a Timpului dintre
ele
Halucinogenul solid al holurilor, zori cu copaci
verzi în spatele cimitirului, beţie cu vin pe acoperişuri,
faţadele prăvăliilor din orăşelele prin care drogatul
dă o raită clipirea de neon a semaforului, soare şi lună
şi vibraţiile copacilor în amurgurile zgomotoase
de iarnă din Brooklyn, tirade în lada de gunoi şi lumina
regească a minţii,
care s-au legat cu lanţuri de metrouri în călătorii
nesfârşite din Battery în sfântul Bronx cu benzen până
când zgomotul roţilor şi larma copiilor i-a adus jos
cutremuraţi cu gura distrusă şi creierul distrus pustiu
golit complet de strălucire în lumina jalnică a grădinii
zoologice,
care au băut toată noaptea în lumina de submarin
de la Brickfords s-au extaziat şi au lălăit-o în după-
amiaza cu bere stătută la pustiul
Fugazzis, ascultând Judecata de Apoi
la tonomatul cu hidrogen,
care au vorbit în continuu
şaptezeci de ore din parc în cameră
în bar în Bellevue la muzeu la podul
Brooklyn,
un batalion pierdut de
conversaţionalişti platonici sărind
peste verande prin ieşiri de incendiu
prin pervazuri prin Empire date afară
din lună,
trăncănind ţipând vomitând
şoptind fapte şi anecdote
şi spălare de ochi şi şocurile din
spitale, din închisori şi războaie,
minţi întregi vomitate în amintire
perfectă şapte zile şi nopţi cu ochi
strălucitori, carne pentru sinagogă
aruncată pe trotur,
care au dispărut în nicăieri Zen
New Jersey lăsând în urmă o grămadă
de vederi ambigue cu Atlantic City Hall,
suferind de febră estică şi de măcinarea oaselor
din Tangeria şi de migrene de China sub măturarea
gunoaielor drogate în camera întunecată mobilată din
Newark,
care au rătăcit dintr-o parte în alta la miezul nopţii
prin curtea gării întrebându-se unde să meargă, şi s-au
dus, nelăsând nici o inimă frântă,
care şi-aprind ţigări în vagoane de marfă
vagoane de marfă vagoane de marfă chefuind prin
zăpadă către ferme singuratice în noaptea bunicului,
care au studiat Plotinus poe Sf. Ioan al Crucii
telepatie şi bop kabala pentru că instinctiv cosmosul a
vibrat la picioarele lor în Kansas,
care au pribegit pe străzile din
Idaho căutând îngeri indieni vizionari,
care au crezut că sunt doar
nebuni când Baltimore a scânteiat
în extaz supranatural,
care au sărit în limuzine cu
chinezul din Oklahoma sub impulsul ploii
de iarnă de la miezul nopţii la lumina
felinarului în micul oraş,
care au lenevit flămânzi şi singuri prin
Houston căutând jazz sau sex sau supă, şi l-au
urmat pe strălucitorul spaniol
ca să discute despre America şi Eternitate,
o treabă fără nici un viitor, aşa că
s-au îmbarcat pentru Africa,
care au dispărut în vulcanii din Mexic
lăsând în urmă nimic altceva decât umbra
salopetei de stambă şi lava şi cenuşa poeziei
împrăştiată în şemineul Chicago,
care au reapărut pe Coasta de Vest investigând
F.B.I.-ul purtând bărbi şi şorturi cu ochi
mari pacifişti sexy cu pielea lor întunecată
împărţind foi volante ininteligibile,
care şi-au ars găuri în braţe cu ţigările
protestând împotriva ceţii narcotice de tabac
a capitalismului, care au distribuit pamflete
supercomuniste în Union Square plângând
şi dezbrăcându-se în timp ce sirenele din
Los Alamos îi jeleau, şi jeleau Zidul, şi
feribotul Staten Island jelea şi el,
care au izbucnit în lacrimi strigând în gimnazii
albe goi şi tremurând în faţa maşinăriei altor cadavre,
care au muşcat de gât detectivi şi au zbierat de
plăcere în maşini de poliţie pentru că nu comiseseră
nici o crimă în afară de propria lor pederastie drogată
şi sălbatică şi intoxicaţie,
care au urlat în genunchi în metrou şi au fost traşi
de pe acoperiş fluturându-şi sexele şi manuscrisele,
care s-au lăsat futuţi în cur de motociclişti sfinţi,
şi au ţipat de plăcere, care au lovit şi au fost loviţi
de acei serafimi umani, marinarii, mângâieri ale
iubirii atlantice şi caraibiene,
care şi-au tras-o dimineaţa seara în grădini de trandafiri pe iarba
din parcurile publice şi din cimitire împrăştiindu-şi
sperma gratis oricui se nimerea,
care au sughiţat fără întrerupere încercând să râdă
dar au terminat cu un hohot de plâns într-o baie turcească
în spatele unui paravan când îngerul blond şi gol
a venit să-i înţepe cu o sabie, cărora le-au pierdut iubiţii
cele trei scorpii ale sorţii scorpia cu un ochi a dolarului
heterosexual scorpia cu un ochi care iese din mormânt
şi scorpia cu un ochi care nu face decât să stea în fund
şi să taie cu foarfeca firele de aur intelectuale de la
războiul de ţesut al meşteşugarului,
care s-au împreunat extaziaţi şi nesătui cu o sticlă
de bere o iubită un pachet de ţigări o lumânare
şi au căzut din pat şi au continuat pe podea şi pe jos
în hol şi au sfârşit leşinând pe perete cu o viziune
a sexului ultim al femeii şi s-au întors ocolind
cea din urmă sclipire a conştiinţei,
care au pregătit înhăţarea unui milion de fete
tremurând la apusul soarelui, şi aveau ochii roşii
dimineaţa dar gata să facă terenul prinderii răsăritului
de soare, fese luminând în hambare şi goi în lac,
care au ieşit în oraş să se prostitueze prin
Colorado în miriade de maşini de noapte furate,
N.C., eroul secret al acestor poeme, futangiu şi
Adonis al Denverului – bucurie în memoria nenumăratelor
sale futaiuri în locuri virane şi în restaurante în spatele
curţilor, şiruri rahitice de cinematografe, pe vârfuri de
munte în peşteri sau cu picoliţe sfrijite sutiene şi
mai ales solipişismele secrete din veceul benzinăriei,
şi de pe aleile de acasă, care s-au risipit în mari
filme de căcat, au fost despicaţi în vise, s-au trezit
deodată în Manhattan, şi s-au cules de prin pivniţe
mahmuri cu Tokay cel fără inimă şi ororile din
Thied Avenue vise de fier şi s-au dus împleticindu-se
către birourile de şomaj,
care au umblat nopţi întregi cu pantofii plini de sânge
pe docuri acoperite de nămeţi aşteptând în East River
să se deschidă o uşă a unei camere pline de căldură
de aburi şi opiu,
care au creat măreţe drame
sinucigaşe pe apartament stâncile ţărmului
din Huston sub reflectorul albastru al lunii pe
vreme de război şi capetele lor vor fi încoronate
cu lauri în uitare,
care au mâncat friptură de
miel a imaginaţiei sau au digerat crabul la capătul
noroios al râurilor din Bowery,
care au plâns pe romanţa străzii cu cărucioarele
ei pline de ceapă şi de muzică proastă,
care au stat în curii respirînd în întuneric sub pod,
şi s-au ridicat ca să-şi construiască clavecine în
mansarde,
care au tuşit la etajul şase al Harlemului încoronat
cu flăcări sub cerul tuberculos înconjurat de
avioanele portocalii ale tehnologiei,
care au mâzgâlit toată noaptea legănându-se
şi rostogolindu-se pense incantaţii măreţe
care în dimineaţa galbenă erau doar strofele unei
pălăvrăgeli,
care au gătit animale putrezite plămân
inimă picioare coadă borş şi tortile visând
la regatul pur vegetal,
care au plonjat sub camioane cu carne câutând
un ou,
care şi-au aruncat ceasurile de pe acoperiş ca
să-şi dea votul pentru Eternitate în afara Timpului,
şi deşteptătoarele le-au căzut în fiecare zi pentru
următoarea decadă,
care şi-au tăiat venele de trei ori succesiv fără succes,
au renunţat şi au fost forţaţi să deschidă magazine
cu antichităţi unde au crezut că o să îmbătrânească
şi au plâns,
care au fost arşi de vii în costumele lor nevinovate
de flanelă pe Madison Avenue printre înjurături
din versuri de plumb şi zornăitul de tanc al
regimentelor de fier ale modei şi ţipetele de
nitroglicerină ale zânelor publicităţii şi gazele
siniştrilor redactori inteligenţi, sau au fost călcaţi
de taxiurile bete ale Realităţii Absolute,
care au sărit de pe Podul Brooklyn asta chiar
s-a întâmplat şi au plecat necunoscuţi şi uitaţi
în zăpăceala fantomatică a supei din Chinatown
ganguri şi camioane foc, nici măcar o bere gratis,
discuri de fonograf cu jazzul nostalgic german
al Europei anilor 30 au terminat whiskey-ul şi
s-au aruncat mormăind în veceul însângerat,
cu gemete în urechi şi cu explozia şuierelor
colosale ale vaporilor,
care au cântat pe ferestre în disperare, au căzut
pe fereastra metroului, au sărit în murdarul Passaic,
au sărit pe negri, au ţipat pe toată strada, au dansat
cu picioarele goale pe pahare sparte de vin au
spart
care au gonit pe şoselele trecutului călătorind
cu maşina-Golgotă a fiecăruia paza singurătăţii
din puşcărie şi încarnarea jazzului în Birmingham,
care au condus de-a curmezişul ţării şaptezeci
şi două de ore ca să afle dacă eu am o viziune
sau dacă el are o viziune ca să găsească Eternitatea,
care au călătorit spre Denver,
care au murit în Denver,
care s-au întors în Denver şi au aşteptat în zadar,
care au păzit Denverul şi au meditat şi au rătăcit
prin Denver şi în sfârşit au plecat să găsească
Timpul, şi acum Denver tânjeşte după eroii săi,
care au căzut în genunchi în catedrale fără speranţă
rugându-se pentru salvarea fiecăruia dintre ei şi
lumină şi sâni, până când sufletul şi-a iluminat părul
pentru o clipă,
care şi-au făcut loc cu zgomot printre minţile
lor în puşcărie aşteptând criminali imposibili
cu capete de aur şi farmecul realităţii în inimile
lor care au cântat blues-uri dulci lui Alcatraz,
care s-au retras în Mexic ca să cultive un obicei
sau la Rocky Mount să-l celebreze pe Buddha
sau în Tanger la băieţi sau în Pacificul de Sud
la locomotiva neagră sau la Harvard la Narcissus
la Woodlawn în lanţul de margarete sau în mormânt,
care au cerut procese pentru sănătate mintală
acuzând radioul de hipnotism şi au fost lăsaţi
cu nebunia lor şi mâinile lor şi un juriu spânzurat,
care au aruncat cu salată de cartofi în lectorii
de dadaism de la CCNY şi apoi s-au prezentat
pe scările de granit ale casei de nebuni cu capetele
rase şi un discurs de clovn despre sinucidere,
cerând lobotomie instantanee, cărora li s-a dat
în loc de vidul concret al insulinei metrazol
electricitate hidroterapie psihoterapie terapie
ocupaţională pinpong şi amnezie,
care în semn de protest fără haz au răsturnat
doar o singură masă simbolică de pinpong,
odihnindu-se repede în catatonia, întorcându-se
peste ani cu adevărat chei în afară de o perucă de
sânge, şi lacrimi şi degete, la vizibila soartă
nebună a saloanelor a oraşelor de nebuni din Est,
holurile fertile din Pilgrim State Rockland şi
Greystone, certându-se cu ecourile sufletului,
împleticindu-se şi rostogolindu-se la miezul nopţii
banca singurătăţii tărâmurile cu dolmen ale dragostei,
visul despre viaţă un coşmar, trupuri preschimbate
în piatră tot atât de grele ca şi luna, cu mama în cele
din urmă ******, şi ultima carte fantastică zburând
prin fereastra apartamentului închiriat, şi ultima uşă
închisă la 4 AM şi ultimul telefon izbit de perete ca
răspuns şi ultima cameră mobilată golită până la
ultima piesă de mobilier mental, un trandafir galben
de hârtie răsucit pe un umeraş de sârmă în dulap, şi
chiar acel număr închipuit, nimic în afară de puţină
halucinaţie plină de speranţ㠖 ah, Carl, atâta timp cât
nu eşti bine nici eu nu sânt, şi acum chiar eşti în totală
apă animalică a timpului – şi cine aşadar a alergat pe străzi
îngheţate obsedat de o fulgerare bruscă a alchimiei a
folosirei elipsei catalogul metrul şi avionul care vibrează,
cine a visat şi a făcut găuri încarnate în Timp şi Spaţiu
prin imagini juxtapuse, şi a prins în capcană arhanghelul
sufletului între 2 imagini vizuale şi a alăturat verbele
elementare şi a stabilit substantivul şi lovitura conştiinţei
sărind împreună cu senzaţia de Pater Omnipotens
Aeterna Deus ca să recreeze sintaxa şi măsura prozei
sărmanului om şi să stea în faţa ta fără vorbe şi inteligenţă
şi tremurând de ruşine, respins totuşi confesându-şi sufletul
ca să se conformeze ritmului de gândire din capul lui gol şi
nesfârşit, nebunul vagabond şi înger beat în Timp, necunoscut,
totuşi scriind aici ceea ce ar putea să rămână de spus în timpul
ce va veni după moarte, şi s-a ridicat reîncarnat în hainele
fantomatice ale jazzului în umbra cornului de aur al trupei
şi a strigat suferinţa pentru dragoste a minţii despuiate a
Americii în eli eli lamma lamma sabacthani ţipăt de saxofon
care a cutremurat oraşele până la ultimul radio cu
inima absolută a poemului vieţii smulsă din propriile
lor trupuri bună de mâncat o mie de ani.

II

Ce sfinx de ciment şi aluminiu le-a zdrobit ţestele
şi le-a mâncat creierii şi imaginaţia? Moloh! Însingurare!
Murdărire! Urâţenie! Containere şi dolari invizibili!
Copii ţipând sub scări! Băieţi suspinând în armate!
Bătrâni plângând în parcuri!
Moloh! Moloh! Coşmarul Molohului! Moloh fără dragoste!
Moloh mental! Moloh judecătorul sumbru al oamenilor!
Moloh închisoarea de neînţeles! Moloh puşcăria cu oase
încrucişate fără suflet şi Congresul durerilor! Moloh ale
cărui clădiri sânt judecata! Moloh uriaş piatră a războiului!
Moloh guvernele năucite!
Moloh a cărui minte e pură maşinărie! Moloh al cărui sânge
dirijează (învârte) bani! Moloh ale cărui degete sânt zece
armate! Moloh al cărui piept e un dinam canibal! Moloh
a cărui ureche e un mormânt de fumător!
Moloh ai cărui ochi dragoste e ulei nesfârşit şi piatră! Moloh
al cărui suflet e electricitate şi bănci! Moloh a cărui sărăcie
e spectrul geniului! Moloh a cărui soartă e un nor de hidrogen
fără sex! Moloh al cărui nume e Mintea!
Moloh în care stau singur! Moloh în care visez Îngeri! Nebun
de moloh! Muist de Moloh! Fără dragoste şi fără oameni în Moloh!
Moloh care mi-a intrat în suflet devreme! Moloh în care sunt
conştiinţă fără corp! Moloh care mi-a zdruncinat extazul natural!
Moloh pe care îl părăsesc! Trezire în Moloh! Lumină izvorând
din cer!
Moloh! Moloh! Apartamente robot! Suburbii invizibile!
Tezaure de scheleţi! Capitaluri oarbe! Industrii demonice!
Naţiuni spectrale! Ospicii invincibile! Sexe de granit!
Bombe monstruoase!
Şi-au rupt spatele ridicând Molohul la Ceruri! Pavaje, copaci,
radiouri, tone! Ridicând oraşul la Cerurile care există şi sunt
peste tot în jurul nostru!
Viziuni! Semne! Halucinaţii! Miracole! Extazuri! Duse pe râul
American!
Vise! Adoraţii! Iluminări! Religii! Întreaga încărcătură de
rahat sensibil!
Treceri! Peste râu! Ghionturi şi crucificări! Dus de potop!
Înălţimi! Epifanii! Disperări! Zece ani de ţipete animalice
şi sinucideri! Minţi! Iubiri noi! Generaţie nebună! Coborâţi
pe rocile Timpului!
Adevărat râs sfânt pe râu! Au văzut totul! Ochii sălbatici!
Urletele sfinte! Şi-au luat adio! Au sărit de pe acoperiş!
Către solitudine! Agitându-se! Ducând flori! Pe râu în jos! În stradă!

III

Carl Solomon! Sunt cu tine în Rockland
unde eşti mai nebun decât mine
Sunt cu tine în Rockland
unde trebuie să te simţi foarte straniu
Sunt cu tine în Rockland
unde imiţi umbra mamei mele
Sunt cu tine în Rockland
unde ţi-ai omorât cele douăsprezece secretare
Sunt cu tine în Rockland
unde râzi de acest umor invizibil
Sunt cu tine în Rockland
unde suntem mari scriitori la aceeaşi cumplită
maşină de scris
Sunt cu tine în Rockland
unde starea ta a devenit gravă şi e transmisă la radio
Sunt cu tine în Rockland
unde facultăţile craniului nu mai admit
viermii simţurilor
Sunt cu tine în Rockland
unde bei ceaiul sânilor fetelor bătrâne din
Utica
Sunt cu tine în Rockland
unde pui pe trupurile infirmierelor tale
harpiile Bronxului
Sunt cu tine în Rockland
unde urli într-o cămaşă de forţă că pierzi jocul
de ping-pong adevărat al abisului
Sunt cu tine în Rockland
unde loveşti în pianul catatonic sufletul e
inocent şi nemuritor niciodată n-ar trebui să
moară păcătos într-un ospiciu înarmat
Sunt cu tine în Rockland
unde faci încă cincizeci de şocuri nu-ţi vor aduce
sufletul înapoi la trup din călătoria lui către o
cruce în vid
Sunt cu tine în Rockland
unde îţi acuzi doctorii de nebunie şi plănuieşti
revoluţia socialistă evreiască împotriva
golgotei naţionale fasciste
Sunt cu tine în Rockland
unde vei despica cerurile din Long Island
şi-l vei reînvia pe Isusul tău viu uman din
mormântul superuman
Sunt cu tine în Rockland
unde sunt douăzeci şi cinci mii de tovarăşi
nebuni cântând toţi împreună ultimele versuri
ale Internaţionalei
Sunt cu tine în Rockland
unde îmbrăţişăm şi pupăm Statele Unite sub
cearşaf Statele Unite care tuşeşte toată noaptea şi nu ne lasă să dormim
Sunt cu tine în Rockland
unde suntem treziţi electrizaţi din comă de
aeroplanele propriilor noastre suflete vâjâind
deasupra acoperişului au venit să arunce
bombe angelice spitalul se iluminează pereţi
imaginari se prăbuşesc o legiuni costelive
aleargă afară O şocul presărat cu stele al milei
războiul etern e aici O victorie uită-ţi chiloţii
suntem liberi
Sunt cu tine în Rockland
în visele mele mergi şiroind de apă dintr-o
călătorie pe mare pe autostrada Americii în
lacrimi către uşa casei mele
în noaptea din Vest

San Francisco 1955-56

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *