Bookaholic

Sunt patru lucruri care definesc condiția umană, spune Yalom, care sunt și bazele terapiei sale așa numit existențialiste: inevitabilitatea morții pentru noi și pentru cei pe care-i iubim, libertatea de a ne face viața așa cum dorim opusă neputinței sau responsabilității, lipsa unui sens evident al vieții și singurătatea noastră esențială. În Călăul dragostei  (Love’s Executioner în original), Irvin Yalom, reputat psihoterapeut și scriitor, profesor la Stanford, spune poveștile a zece pacienți, zece cazuri pe care nu le descrie “medical”, ci aproape literar, punându-se pe sine în centru.

Pentru că asta face cartea atât de interesantă – terapeutul nu e absent, nu e atotștiutor, are propriile sale dileme, problemele pacienților trezesc în el reacții puternice. Îl vedem pe terapeut chestionându-se pe sine, amintindu-și lucruri, neștiind ce să facă într-un caz sau altul, simțindu-se neputincios, furios, lovindu-se de propriile complexe sau repulsii, greșind, plictisindu-se, căutând soluții, trăind emoții puternice.

Probabil că mulți dintre cei care fac terapie îl privesc pe psiholog ca pe o persoană deasupra acestor “lucruri omenești”, ca pe cineva care are toate răspunsurile, fără prejudecăți, deschis oricărei posibilități, un medic care știe exact care este tratamentul corect. Evident, e o falsificare, și tocmai asta face terapia frumoasă și cartea lui Yalom interesantă, tocmai pentru că vezi partea “umană”, problemele omului care-ți rezolvă problemele și complexitatea naturii umane. Și, cel mai important, îi vezi și lui problemele, nesiguranțele, greșelile. Psihoterapeutul e sincer și își asumă eșecurile.

Ce pot să spun e că, în ciuda scriiturii lejere, deloc tehnice, cu explicații pe înțelesul tuturor, nu e o carte ușor de citit. Nu e ușor de citit pentru că, vrei – nu vrei, te regăsești în problemele, în anxietățile de acolo, îți chestionezi propriile certitudini, sapi, împreună cu pacienții lui Yalom, mai adânc. Pentru că asta face fiecare dintre cele zece povești – sapă în adâncime, e o călătorie interioară a pacientului care pleacă dintr-un punct și ajunge în altul (nu întotdeauna mai fericit), dar și a terapeutului care îl însoțește fascinat. Uneori, schimbările sunt neașteptate, apar mereu surprize, crize, transformări uluitoare, citești de multe ori ca și când ar fi o carte de aventuri, întrebându-te încotro o va lua “eroul” și ce demoni îi vor mai ieși în cale.

Unde ajungi? La lucrurile esențiale. La copilărie. La frica de moarte. La lipsa de sens a vieții. La obsesii. La comportamente iraționale. La vise ciudate. La singurătate. La frică. La neasumare. La dragoste. La negare sau la acceptare. La lucrurile băgate sub preș. La pierderi. La abandon. La lipsa oricărui reper. La traume și abuzuri. La sex. La nebunie. La pulsiuni necontrolate. La modul în care comunici cu ceilalți. La decizii dificile. La depresie sau manie. La reprimări. Dacă ai noroc, la tine însuți.

Pentru că despre asta e vorba în cartea lui Yalom – cum ajungi la tine și cum devii complet responsabil pe ceea ce faci și ce simți? Să înțelegi ce faci și ce gândești, atât cât poți. Nu e atât de simplu cum pare.

E fascinant să vezi cum un pacient aparent “banal” la început, chiar și pentru psihoterapeut, se dovedește a fi, la început prin vise greu de explicat, o persoană complexă, care-și descoperă propriile profunzimi și anxietăți. Cum sub un strat înșelător se ascund emoții complicate, cum începi să conștientizezi. Cum lucrurile se leagă între ele fără să-ți dai seama la început (de exemplu, probleme cu greutatea legat de moartea tatălui) sau cum spulberarea unei iluzii, o dragoste obsesivă, fără sens, nu-i aduce pacientului alinarea și liniștea ci, din contră, îl aruncă în angoasă.

Sau să vezi cum un bolnav de cancer, inițial preocupat doar de sex, învață să se împace cu propria viață și propria moarte. Să observi cum reprimările de o viață îți explodează în față la un moment dat. Să înțelegi de ce o mamă care-și plânge de patru ani fetița moartă își neglijează cei doi fii care au supraviețuit, gândindu-se că nu a murit cine trebuia. Sau să-l vezi pe terapeut neputându-și opri repulsia în fața unei paciente supraponderale.

În toate cele zece cazuri prezentate de Yalom, observi că un anumit comportament, o reacție, un lucru aparent mic are implicații majore în viața pacientului. La început nu înțelegi de ce un cercetător nu vrea să deschidă scrisorile de la o universitate cu care a colaborat sau ce altul îl roagă pe Yalom să-i păstreze un geamantan cu scrisori de la o iubită din tinerețe. Și asta poate fi cheia către un trecut insuficient asumat și aproape deloc înțeles în toate implicațiile sale.

Se spune despre Yalom că este un terapeut care nu aplică metode, rețete, care tratează fiecare caz individual și caută cea mai bună soluție. Cel mai fascinat personaj din poveștile de psihoterapie e chiar el, psihologul care caută să înțeleagă ce e în mintea pacienților săi, luptându-se în același timp cu propriile sale porniri și emoții. Cert e că, dacă faceți sau plănuiți să faceți terapie, vă veți uita la cel care vă ascultă cu totul altfel după ce citiți cartea lui Yalom. Iar asta e foarte bine.

Comandă cartea de la Cărturești online!