Mars was empty before we came.

Marte era gol inainte ca cei 100 de colonisti ai lui Kim Stanley Robinson sa se imbarce pe nava Ares si sa porneasca in calatoria de 6 luni care ii va duce, pentru totdeauna, pe Planeta Rosie. Iar acest contrast, dintre ceea ce gasesc acolo, peisaje extraterestre lipsite de viata descrise in atata detaliu de Robinson, incat la un moment dat imaginatia ta nu mai este in stare sa tina pasul cu el, si felul in care arata Marte aproape 40 de ani mai tarziu, la finalul romanului, este ceea ce te tine de fapt cu nasul intr-o carte de 800 si ceva de pagini.

Personajele lui Robinson creeaza societatea martiana, sunt ca niste arhitecti, si tot ei o distrug in final, numai pentru a o recladi, pentru a construi ceva mai bun din cenusa. La fel ca si Ursula K. Le Guin in Deposedatii, unde societatea anarhica de pe Urras era rezultatul unei colonizari a unei planete pustii si aride, el incearca sa raspunda la intrebarea: Am ajuns pe Marte. Acum ce facem? Ce fel de societate construim? Diferenta este ca Robinson nu ii izoleaza complet pe colonisti, ci implica in poveste si corporatiile care finanteaza colonizarea si terraformarea, un aspect destul de pragmatic pe care Le Guin l-a ignorat in utopia ei ambigua.

Robinson a avut o lunga obsestie pentru pnaeta Marte si a studiat-o timp de saptesprezece ani. Iar asta se observa in minutiozitatea cu care descrie peisajele martiene, cunosterea geografiei planetei, si accentul greu care cade pe stiinta care este implicata in procesul de colonizare si terraformare. Robinson nu vrea doar sa ne spuna povestea fantastica a colonizarii planetei Marte – el vrea sa ne convinga de faptul ca, in definitiv, nu suntem chiar atat de departe de a o pune in practica.

Dincolo de asta, insa unele din evenimentele pe care le descrie sunt masive si extraordinare, si nu poti decat sa banuiesti ca baza lor stiintifica e solida. Ele constituie motivul pentru care cartea nu va fi probabil ecranizata niciodata: prabusirea liftului care duce calatori si marfa pe orbita, infasurarea cablului imens al liftului de doua ori in jurul planetei, asteroizii de gheata impinsi de oameni spre suprafata planetei pentru a imbogati atmosfera, exploziile rezervoarelor de apa, care dau startul transformarii din Marte Verde.

Iar daca stiinta inceputului anilor 90, cand a fost publicata prima data cartea, este cu siguranta depasita azi (desi retro-futurismul nu este perceptibil), observatiile lui sociologice inca stau foarte bine in picioare. Echilibrul delicat dintre corporatiile care finanteaza colonizarea planetelor, organismele terestre care legifereaza aceasta colonizare si oamenii implicati in ea te trimite automat la investitiile Virgin si Google in programe spatiale si stii, la fel cum stia si Robinson, ca niciun banut nu este consumat doar de dragul stiintei, si ca va trebui sa se intoarca inzecit, chiar daca asta duce la exploatare si la destrugerea unor medii care inca nici n-au fost studiate cu adevarat.

Un alt merit al lui Robinson este faptul ca, spre deosebire de multi autori de SF care pun accent pe stiinta, el nu transforma personajele in cartoane umblatoare care debiteaza banalitati si au doar rolul de a impinge actiunea inainte. Autorul nareaza fiecare capitol din perspectiva cate unui personaj, altul de fiecare data, o metoda care iti arata fiecare din personajele principale deopotriva prin prisma celorlalti, dar si punandu-te efectiv in capul lor. Ai ocazia sa le analizezi si dinauntru, si din afara, iar asta le da o profunzime la care nu te-ai astepta intr-un roman atat de explicit stiitific.

Marte Rosu nu e o carte usoara. E lunga, descriptiva, cu actiune care se misca destul de greu si se intinde pe foarte mult timp. Si totusi, daca ii acorzi o sansa, o sa te prinda, o sa te transpuna in lumea pe care o creeaza cu atata convingere, incat pana la sfarsit o sa ai impresia ca ai dus o viata dubla: viata ta reala si viata ta de colonist al planetei Marte. Si o sa te apuci de urmatorul volum din serie, Marte Verde, ca si cum ar fi o extensie perfect normala a unui aspect perfect normal al vietii tale.

Ioana Epure

organizator de evenimente, fotograf, owner Uncle Jeb Photo& Events, fost redactor Metropotam.ro, colaborări în presa culturală: Dilema Veche


Un comentariu
  1. Pingback: Pe Marte Verde cu Kim Stanley Robinson « Bookaholic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *