Bookaholic

Ştii cum e atunci când o carte care ţi-a plăcut să transformă în scenariu de film… Cel mai adesea ajungi să fii dezamăgit de rezultatul cinematografic şi aşa a apărut şi “cartea bate filmul”. Nu am văzut sau citit prea des, însă, ca cineva să facă o analogie similară cu poezia pusă pe muzică și să ajungă la concluzia că un “poem ar fi mai bun ca melodia”. Asta poate pentru că există un altfel de amor între cele două arte.

Pornind de aici, noi ne-am gândit astăzi să strângem câteva melodii/bucăţi muzicale care au fost compuse pentru sau pornind de la poeme celebre.

În 1907, imediat după publicarea volumului “Chamber Music”, irlandezul James Joyce îi scria fratelui său că i-ar surâde ideea dacă cineva i-ar pune versurile pe muzică: “Aş spera să fie cineva care cunoaşte muzica engleză veche precum aş vrea eu”. Regretatul Syd Barrett a compus în 1969 melodia “Golden Fair” pornind de la versurile lui Joyce:

Nimeni nu s-a gândit, însă, până nu demult să muzicalizeze întregul volum “Chamber Music”. Exact 100 de ani după lansarea volumului de poezie, producătorul James Nichols a strâns un grup de muzicieni precum Peter Buck (REM) şi Lee Renaldo (Sonic Youth), și a lansat albumul “Chamber Music James Joyce 1-36”, pe care îl puteţi asculta în întregime aici.

Contemporan cu Joyce, a fost şi poetul W.B. Yeats, tot irlandez, 14 poezii ale acestuia fiind lansate în septembrie anul trecut pe albumul “An Appointment with Mr. Yeats” al britanicilor The Waterboys. Mai jos puteţi asculta 4 din ele.

În anul în care Joyce lansa “Chamber music”, englezul Rudyard Kipling câştiga Nobelul pentru literatură, fiind de altfel unul din puţinii poeţi care să fi câştigat celebrul premiu.

Poemul său “The Seal Lullaby” (“Povestea balenei”) a fost pus pe muzică de tânărul compozitor american Eric Whitacre.

Întorcând timpul cu aproximativ 100 de ani înainte de Joyce, Yeats şi Kipling, cu siguranță vă amintiţi că a fost compusă grandioasa Simfonie a IX-a a lui Beethoven, în care compozitorul a introdus versurile “Odei bucuriei” a lui Friedrich Schiller. Mişcarea a patra a căpătat numele poemului compus în 1785 şi, până în ziua de azi, întreaga simfonie este mai curând cunoscută publicului datorită acelei părţi vocale pentru care compozitorul a fost acuzat că ar fi nebun, pentru că a ţinut un cor în picioare până la momentul respectiv.

La 25 de ani de la premiera controversată a Simfoniei a IX-a a lui Beethoven, Edgar Allan Poe termina de scris ultimul său poem, “Annabel Lee”. Versurile au fost puse pe muzică de Stevie Nicks, melodia ajungând pe albumul lansat de solista de la Fleetwood Mac – cel mai recent album solo al ei, lansat în mai 2011.

Bineînţeles, nu puteam scrie despre poezie pusă pe muzică fără să nu amintim şi de al nostru Nichita Stănescu, ale cărui versuri tot sunt cântate de vreo 30 de ani de Nicu Alifantis. “Emoţie de toamnă” şi “Ploaie în luna lui marte” continuă să fie în topuri nostalgice.

Musai de menționat este și “Astenia” lui Emil Brumaru, care a fost transformată în melodie în 2009, în urma unei colaborări dintre Ada Milea și Silent Strike.

Lista desigur poate continua şi cu alte exemple, pe care vă invităm să ni le semnalaţi. Între noi fie vorba, însă, nu poţi spune că melodia nu este mai bună ca poezia precum obişnuim să facem cu filmele şi romanele. Nu? 🙂