Tocmai ce vă uram vouă o zi cu potriviri suprarealiste, magic de neaşteptate, iar eu în timp ce ascultam poemul lui Gellu Naum despre moartea prietenului său Stelică aflu că azi a murit Johnny Răducanu 🙁 Suparealist şi foarte trist.
Nu prea ai cum să-l uiţi pe Johnny Răducanu, cu poantele şi ritmurile lui. La cei aproape 80 de ani ai săi, maestrul pare că s-a evaporat brusc, undeva unde să cânte în voie, la fel de voios şi cu pasiunea lui pentru blues-uri cu corzi şi piane. Cartea lui, 30 de miniaturi pentru pian, rămâne o iniţiere pentru cei pasionaţi de clape, ritmuri şi jazz. Aş vrea să citeasc acum, în timp ce ascutl ecourile din Carpaţi, textul lui din Prima mea dezamăgire în dragoste, pe care până acum l-am ignorat 🙁
Să ascultăm Autumnala, şi ecourile:
Tristete in toamna….