Ce poate să facă o tînără ca să iasă de pe traseul prestabilit de societatea în care trăieşte? Cum reuşeşte să scape de perspectiva unei vieţi plictisitoare în spatele unui birou? Ne învaţă Desirée Halaseh. Cauţi sponsori, împachetezi strictul necesar într-un rucsac pe care îl pui în spate şi decolezi spre India. Iar cînd te întorci, o iei de la capăt, din nou şi din nou, pînă cînd ajungi să te îndrăgosteşti de această ţară.

Însoţită de prieteni ori pe cont propriu, şi-a dorit să exploreze cît mai mult, să înţeleagă cultura de acolo, să experimenteze tot ce se poate experimenta. Aşa a ajuns să îşi facă un tatuaj (experienţă dureroasă), să încerce bhang (narcotice legale, cu efecte nebănuite), să guste mai tot ce poate să ofere bucătăria indiană, să înveţe arta meditării şi cum să negocieze cu ricşarii şi şoferii de ocazie în căutare de turişti naivi. Plecată să cunoască misterioasa ţară a contrastelor, pe cît de înfricoşătoare, pe atît de fermecătoare, a ajuns să se descopere pe sine. Spaţiul dintre nori este mărturia unei călătorii fără sfîrşit, un drum către regăsirea de sine şi libertatea pe care o obţii doar atunci cînd faci ceva cu pasiune.

„India, cu esenţele ei tari, îmbătătoare sau pestilenţiale, cu prospeţimea şi cu putreziciunea ei, cu sclipici şi mizerie, cu logica ei aparte, care o contrazice mereu pe a ta, cu provocările pe care ţi le aruncă la tot pasul, cu aura ei mistică şi aerul de bîlci, cu farmecul şi cu grotescul ei, fascinantă şi agasantă, numai indiferent nu te poate lăsa. Ori o iubeşti, ori o urăşti. Desirée iubeşte India şi India o iubeşte pe Desirée, o iubire cu năbădăi din care s-au născut 21 de povestioare savuros condimentate, numai bune să-ţi facă poftă de luat rucsacul în spate şi de avîntat cu el peste mări şi ţări şi nori, în spaţiul acela de la capătul pămîntului, departe de casă şi totuşi… acasă.”

Sega, autorul volumelor Namaste

„Cu Desirée distanţele dispar. Cu Desirée vezi miliardele de ochi ai Indiei clipind printre rînduri. Cu Desirée simţi mirosurile şi gusturile subcontinentului la fiecare pagină. Desirée te-a băgat în rucsacul ei şi te-a dus acolo, în haosul din care s-a născut civilizaţia. Şi la fiecare filă întoarsă te molipseşti încet, dar sigur de bucuria de a pleca de nebun în lume. Spaţiul dintre nori este o carte-fertilizator, care hrăneşte nomadul din tine.”

Raluca Feher, autoarea volumelor America dezgolită de la brîu în jos

„Spaţiul dintre nori. Cu rucsacul prin India”, Desirée Halaseh – fragment

Fotografii de Iulian Ursachi
Editura Polirom
Colecția ”Hexagon. Cartea de călătorie”
Carte publicată şi în ediţie digitală

Unul dintre ricşari ne promite un târg mai bun, bagajele zboară pe bancheta din spate şi în câteva minute portarul de la Hotel Sidhartha ne urează bun venit în Agra. Camerele sunt curate, cearşafurile proaspăt spălate, Wi-Fi-ul funcţionează (doar la recepţie), restaurantul e deschis de la răsărit până la apus, iar de pe terasă… se iţeşte coama perlată a Tajului.

Să spunem că nu eşti tocmai cel mai matinal ins. Iar alarma ceasului de dimineaţă îţi dă fiori. O închizi o dată, de două ori, de trei. Pleoapele îţi rămân lipite, trupul e greu, mintea înceţoşată, orice ar fi, mai lasă-mă să dorm! Eu sunt definiţia trezitului târziu, prea târziu, mult prea târziu. Găsesc o plăcere indescriptibilă în a prelungi clipa trezirii. Cu toate acestea, trei ore de somn m-au săturat peste măsură, am sărit iute din aşternuturi, am tras la întâmplare o pereche de şalvari şi un tricou pe mine, mi-am luat aparatul foto, creionul şi carnetul de notiţe şi m-am îndreptat către poarta vestică a Taj Mahalului.

Soarele încă nu apăruse pe cer, însă la poarta de bilete câteva zeci de turişti aşteptau înfriguraţi să le vină rândul. La ora 6 fix, paznicii ne poftesc solemn înăuntru.

Păşesc încet, fără să mă grăbesc, printre papagali verzi, îndrăgostiţi aproape adormiţi, ghizi autorizaţi şi turişti însetaţi – într-un convoi ceremonial către grădinile cu iarbă atent tăiată, ce ne despart de cel mai faimos monument al Indiei. Întrezăresc imaginea domului jucându-se agale cu mintea şi privirile înmărmurite ale celor care ajung aici pentru prima dată, în timp ce vorbele lui Tagore prind viaţă: „O lacrimă pe obrazul eternităţii”. Am mai fost aici, îi cunosc deja simetria perfectă, truda bijutierilor şi sudoarea sculptorilor, tânguirea fântânilor şi jalea astrelor, însă Taj e mereu altul. Alte sclipiri la răsărit, alte oglindiri la apus, alte miresme ale grădinii, alte cântece ale păsărilor, alte umbre ale moscheii, alte valuri ale Yamunei. Mi-e jale şi să clipesc, de frică să nu irosesc o clipă din tot extazul optic. Mumtaz, soarele şi vântul se joacă cu luminile, o alchimie ciudată care ne ţine locului pe toţi.

Zăbovesc mai multe ore la umbra domului imens şi magnific, înainte să mă îndrept către Benares, locul sacru al hinduşilor, unde toate păcatele se spală, toţi sfinţii, toţi leproşii, toate femeile şi toţi schilozii sunt egali. La malul Gangelui, în Varanasi.

Douăsprezece ore pe drum, vreo trei pagini citite, un chai şi am ajuns. La Singh Guest House au năpădit oleandrii şi iasomia, în bazin se strecoară o broască-ţestoasă pitică printre puii de rechin, la televizor rulează o telenovelă siropoasă, iar camerele noastre sunt gata de a fi luate în primire.

Mergem spre centrul oraşului, unde o mare de credincioşi hinduşi cu haine portocalii şi ude se întorc de la o ceremonie de pe malul Gangelui, cântând Bol Bam – „Rosteşte numele lui Shiva!”. Mă aşez lângă un vânzător de nuci-de-cocos şi urmăresc spectacolul. Toţi diavolii de pe pământ, cu coarne fosforescente, schilozi ce scuipă, copii cu ochii unşi cu cărbune, slăbănogi ameţiţi de betel şi ierburi şi câini râioşi, vaci veşnic rumegătoare în mijlocul drumului, milioane de claxoane, clopote şi paşi, Ganesh multicolor, bancnote unsuroase, sadhu blonzi. Bazarul de pe lângă ghat-ul Dasaswamedh. În fiecare seară, aici are loc ganga aarti – ceremonia de mulţumire închinată fluviului Gange.

A doua zi luăm prânzul la Brown Bread Bakery – un restaurant ce susţine şcoala Learn for Life, unde cel puţin 80 de copii din familii defavorizate învaţă să citească şi să scrie. Aici se încurajează emanciparea femeilor indiene, multe dintre preparatele comercializate aici (dulceţuri, conserve, cafea, orez) fiind produse de mamele elevilor înscrişi la cursurile şcolii Learn for Life. Mâncarea e delicioasă, iar bucătarul îmi pregăteşte o porţie de Kashmiri pulao (orez cu mango, banane, alune şi caju), chiar dacă nu figurează încă în meniu.

După prânz suntem poftiţi în atelierul de uleiuri esenţiale, condimente şi ceaiuri al unuia dintre chelneri. Ne descălţăm, suntem serviţi cu câte o cană de masala chai din partea casei şi povestea începe. Uleiurile înfrumuseţează, vindecă, curăţă şi îmbată orice muritor. Unul după altul, degetele, palmele şi braţele ne sunt acoperite de miresme de santal, lemn de agar, lotus, mosc negru, ambră, trandafiri, lavandă şi paciuli. Fiecare are altă proprietate: unele aduc fericire, altele vindecă durerile de cap şi problemele digestive, unele relaxează, altele incită, unele energizează, altele adorm. Peste mai bine de o oră, fugim buimaci de cap, dar cu rupiile încă în buzunare. Am mai scăpat de o tentaţie!

La Manikana Ghat, movile de lemne ascund o altă faţă a Gangelui. Fulgi de cenuşă mi se lipesc de faţă. Un miros înţepător de carne arsă mă pironeşte locului. Mulţimea pământie mă împinge mai departe. De la balconul templului ars de prea multe ori, se vede cel mai bine. Pentru prima dată de când sunt în India, inima mi se face cât un purice, picioarele refuză să mai urce, corpul îmi e moale şi capul mi se înfierbântă. Aici vin oamenii să moară. Ard trupuri. O ploaie funestă de cenuşă îmi arde ochii.


Volumul va fi lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2016 (Romexpo, Bucureşti) duminică, 5 iunie, ora 13.30.

Invitaţi: Ana-Maria Caia, Cristina Foarfă, Raluca Feher, Peter Schmidts
Moderatoare: Eli Bădică

Despre Desirée Halaseh

Credit foto: Iulian Ursachi

Credit foto: Iulian Ursachi

Desirée Halaseh s-a născut la Iaşi, în 1985. După absolvirea facultăţii, a făcut stagii de perfecţionare, voluntariat şi s-a implicat în numeroase proiecte. A călătorit în India, Togo, Iordania, Indonezia, Thailanda, Turcia, China, Hong Kong şi Cuba. Este colaborator National Geographic Traveler şi călător mereu în căutarea libertăţii individuale autentice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *