Tag: anna karenina

Ecranizări recente după romane celebre

Anul 2012 a fost unul bogat în ecranizări. În schimb, 2013 pare, cel puţin deocamdată, în această privinţă, destul de sărăcuţ. Romane celebre sau mai puţin celebre au fost (re)ecranizate pentru noi generaţii de spectatori, propunând noi viziuni asupra unor poveşti celebre. Rămâne, însă, de văzut dacă acestea se ridică sau nu la nivelul poveştii scrise. Deocamdată, iată câteva dintre romanele care au stat la baza unor filme din 2012-2013. Citeşte tot articolul

Anna Karenina, filmul. Un exemplu de „Aşa nu”

Fără să știe una de alta, Silvia și Evelina au scris separat despre filmul Anna Karenina. Evelina îl laudă, Silvia îl critică. Ne-am gândit: de ce să nu publicăm ambele opinii? Voi ce credeți? Nu mai e nici un secret că Oscarurile sunt politizate şi, dacă în listă este şi un film cu subiecte care ating probleme sensibile, gen terorismul şi Irak, nici nu mai contează cât de bine realizate şi de estetice sunt celelalte, că Premiul pentru Best Motion Picture e deja adjudecat.  Aşa că nu m-a surprins deloc când am văzut pe listă filme precum Argo sau Zero Dark Thirty. Dar nu ele au fost marea dezamăgire, ci un film de la care aveam aşteptări destul de mari: ecranizarea după romanul Anna Karenina, în regia lui Joe Wright. Dar ştiţi cum e cu pomul lăudat… Citeşte tot articolul

O deschizătoare de drumuri: Anna Karenina (filmul)

Fără să știe una de alta, Silvia și Evelina au scris separat despre filmul Anna Karenina. Evelina îl laudă, Silvia îl critică. Ne-am gândit: de ce să nu publicăm ambele opinii? Voi ce credeți? Am auzit multe comentarii despre noul film al lui Joe Wright, Anna Karenina, înainte de a merge să-l văd și pot spune că mi-au setat un orizont de așteptări destul de nepotrivit. Că sunt interesante doar primele zece minute din film, că Keira Knightley supralicitează, că povestea alunecă adeseori spre melodramă. După ce am văzut filmul pot spune că, deși are hibele lui, nu e deloc de neglijat. Citeşte tot articolul

Cele mai citite cărți pe care nu le-a citit de fapt nimeni

Ne scuzați, dar nu ne-am putut abține. Chiar dacă avem și noi propriile noastre secrete vinovate :) Dacă mă întrebați pe mine, marele clasic Dostoievski are o problemă mare: scrie cărți grele, dar pe care nimeni nu se poate abține să nu le citească. Câteodată am senzația că prima carte pe care au citit-o câte unii n-a fost Povești Nemuritoare, a fost Idiotul. Într-o lume în care cititul e din ce în ce mai mult o raritate, ai senzația că bătrânul rus s-a contectat direct la creierele fragile ale generației noastre. Poți să nu fi pus mâna în viața ta pe altceva în afară de Coelho și Dan Brown, dar, la naiba, trebuie să fi citit Crimă și pedeapsă. De fapt, se prea poate ca Dostoievski să fie unul dintre cei mai citiți scriitori ai zilelor  noastre. Și la ce tomuri a scris, să mai ciripească ceva teoreticienii ăia care zic că rasa umană se duce dracului! Citeşte tot articolul

Despre cărțile din muzică: Robin and the Backstabbers

Seria ce citesc trupele? a început, acum ceva timp, cu Dekadens. Pentru că v-a plăcut și azi e soare cu dinți afară, mergem mai departe, la Robin and the Backstabbers, o formație care sună ca "Bruce Springsteen râzând în somn. James Hetfield vorbind în șoaptă ca să nu se trezească ăla micu." Nu suntem siguri că Hetfield poate să vorbească în șoaptă, dar cu siguranță Robin & co. sună bine. Și citesc! Vedeți mai jos ce, cum și când. Citeşte tot articolul

16 ecranizări după cărți pe care vrem (mai mult sau mai puțin) să le vedem

Noi, pe-aici, în afara faptului că suntem bookaholici, suntem și movieholici (... sau ceva de felul ăsta). Asta înseamnă că ni se întâmplă des să lăsăm cărțile deoparte și mergem să vedem un film. Sau mai multe. Dacă putem să le avem pe ambele, cu atât mai bine :) Iar dacă acum puțin timp făceam un top al cărților pe care ne doream să le vedem ecranizate, acum ne-am întors la listă ca să vedem dacă ni s-a îndeplinit vreuna din dorințe. Din păcate, doar Jocul lui Ender vine sigur, prin 2013 (iar zvonurile despre film circulă de vreo doi ani deja). Asta nu înseamnă că n-avem ce vedea, atât anul ăsta cât și anul viitor. În plus, suntem abia în ianuarie - până în decembrie sigur mai primim niște vești bune. Citeşte tot articolul