Tag: drepturi

Despre „Poporul contra democrației. De ce libertatea ne este în pericol și cum o salvăm”, de Yascha Mounk

Democrația modernă a intrat, pentru prima dată în istoria sa, într-o etapă necunoscută până acum. Se deconsolidează. Secolul XX este presărat cu istoria unor țări care au alunecat pe suișurile și coborâșurile democrației, însă după al Doilea Război Mondial a existat o clasă de democrații (SUA, UK, Germania, Franța etc.) pe care le consideram consolidate și care nu păreau că vor putea coborî vreodată de pe acest piedestal. E ceea ce l-a și mânat pe Fukuyama, printre altele, să observe – nu chiar în forma în care a devenit populară – defunctul sfârșit al istoriei și triumful democrației liberale. Citeşte tot articolul


“Am vrut să arăt viața unei generații în contextul ei istoric complicat, cu toate realitățile, fie bune sau rele” – Interviu cu Parinoush Saniee

Citind Cel care mă așteaptă, m-am întrebat mereu cum este autoarea care a scris-o. Cum trăiește Parinoush Saniee în Iran? Cum a reușit să publice o asemenea carte? Cum a reușit să construiască o poveste atât de complexă, pe atâtea planuri, ce reflectă perfect o epocă din perspectiva femeii care, după câte bine știm, n-are o soartă prea fericită în Iran? Așa că i-am luat un interviu în care am întrebat-o foarte multe lucruri despre femei, Iran, drepturi, despre politică, societate, dar mai ales despre literatură. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul

Cel care așteaptă să-și trăiască viața pe bune în Iran – Parinoush Saniee

"Începe să mă sperie chador-ul negru. La început nu-l percepeam neapărat așa și nu-i dădeam mai mult decât o importanță formală, acum îl simt ca o agresiune la adresa femeilor". Sunt în a șasea zi în Iran și mă aflu în Shiraz. Încep să simt mai bine și vălul ce, obligată de lege, îl port în cap. La început mă stresa un pic, dar mai mult superficial, îmi era cald și eram mereu atentă că îmi pică. Apoi nu i-am dat importanță. Apoi am început să-l conștientizez mai mult decât ca o bucată de pânză. Atunci nu citisem pe Parinoush Saniee cu senzaționala Cel care mă așteaptă. Probabil aș fi înțeles mai multe din emoțiile și suferințele de sub vălurile mai mult sau mai puțin moderne ale femeilor Iranului. Citeşte tot articolul