Un Kerouac iranian : Ali Eskandarian, „Anii de aur”
Anii de aur este publicat ori în curs de publicare în Olanda, Statele Unite, Marea Britanie, Portugalia, Spania şi Germania. • „Un Kerouac iranian…” (The Guardian) Citeşte tot articolul
Tag: iran
Sahar Delijani (interviu) – despre Iran, revoluție, Islam, familie și ficționalizarea propriei vieți
În cartea ei de debut, Copiii arborelui de jacaranda, Sahar Delijani pornește de la propria sa poveste: născută în 1983, în închisoarea Evin din Teheran când, după Revoluția din '79, devenită Islamică, părinții ei activiști fuseseră arestați. E o mărturie emoționantă despre o țară complicată, fascinantă și contrastantă, unde marile și micile libertăți se câștigă cu greu. Recunosc, e un subiect care mă pasionează și m-am bucurat foarte mult că am putut să o întâlnesc pe Sahar Delijani la Iași, la Festivalul de Literatură, și să stau de vorbă cu ea despre carte, despre Iranul real, uneori paradoxal, despre tineri și despre provocările vieții de acolo, despre tranziția de la experiența personală la literatură, despre religie și influența ei în societate și despre schimbările din Iran. For the English version, please click here Citeşte tot articolul
”Omar cel Orb”, de Daniela Zeca – o carte hibrid
Omar cel Orb a fost primul roman al Danielei Zeca pe care l-am citit, inclus fiind pe lista scurtă a premiului Augustin Frăţilă. A fost singura carte de pe lista nominalizaţilor cu deschidere în afara spaţiului românesc, cu o tematică în care interesul pentru rafinamentele unei tradiţii milenare e dublat de observaţii despre viaţa de fiecare zi dintr-o societate opresivă şi capabilă de crimă. Citeşte tot articolul
Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee
"A doua mea carte se numește Tatăl celuilalt (The Father of the other one) și abordează o temă legată de psihologia educațională. A fost foarte bine primită în Iran, mulți au considerat-o mai bună decât prima mea carte." ne spunea Parinoush Saniee într-un interviu luat după apariția în română a extraordinarei Cel care mă așteaptă. Citeşte tot articolul
Parinoush Saniee (interview) – “I wanted to introduce a generation of Iranian women with all the difficulties they encounter”
Reading My Shares, I always wondered how is the female author who wrote it. How does Parinoush Saniee live in Iran? How was she able to publish such a book? How did she manage to write such a complex story, on so many levels, which reflects perfectly an epoque from the woman's perspective, one human being that, as we well know, doesn't have a very happy fate in Iran?
So I took her an interview in which I asked her many things about women, Iran, rights, about politics, society, but especially about literature. Citeşte tot articolul
“Am vrut să arăt viața unei generații în contextul ei istoric complicat, cu toate realitățile, fie bune sau rele” – Interviu cu Parinoush Saniee
Citind Cel care mă așteaptă, m-am întrebat mereu cum este autoarea care a scris-o. Cum trăiește Parinoush Saniee în Iran? Cum a reușit să publice o asemenea carte? Cum a reușit să construiască o poveste atât de complexă, pe atâtea planuri, ce reflectă perfect o epocă din perspectiva femeii care, după câte bine știm, n-are o soartă prea fericită în Iran? Așa că i-am luat un interviu în care am întrebat-o foarte multe lucruri despre femei, Iran, drepturi, despre politică, societate, dar mai ales despre literatură. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul
Cel care așteaptă să-și trăiască viața pe bune în Iran – Parinoush Saniee
"Începe să mă sperie chador-ul negru. La început nu-l percepeam neapărat așa și nu-i dădeam mai mult decât o importanță formală, acum îl simt ca o agresiune la adresa femeilor". Sunt în a șasea zi în Iran și mă aflu în Shiraz. Încep să simt mai bine și vălul ce, obligată de lege, îl port în cap. La început mă stresa un pic, dar mai mult superficial, îmi era cald și eram mereu atentă că îmi pică. Apoi nu i-am dat importanță. Apoi am început să-l conștientizez mai mult decât ca o bucată de pânză. Atunci nu citisem pe Parinoush Saniee cu senzaționala Cel care mă așteaptă. Probabil aș fi înțeles mai multe din emoțiile și suferințele de sub vălurile mai mult sau mai puțin moderne ale femeilor Iranului. Citeşte tot articolul
O carte din Iran, pe care vrem să o citim!
Când vine vorba de lucruri interzise, cum e şi normal, nerăbdarea creşte. Cam aşa a fost pentru noi ştirea apariţiei acestei cărţi: de două ori interzisă de cenzură, pentru a deveni apoi cea mai vândută carte ever din Iran. "Cel care mă aşteaptă", de Parinoush Saniee, a apărut de curând la Polirom, iar nouă ne-a amintit de furnicăturile de plăcere şi indignare de pe vremea Persepolis, Broderii, Citind Lolita în Teheran şi a filmului No one knows about the persian cats. Citeşte tot articolul
Despre femeie, fără mitizări şi sentimentalisme
Când eram mici, la şcoală, de 8 martie făceam felicitări personalizate, pentru a le oferi cadou mamelor noastre. Mai târziu, când am mai crescut, nu am mai făcut felicitări şi am început să oferim alte cadouri, flori, parfumuri etc. Dar, indiferent de ceea ce oferim, în fiecare an de 8 martie ne gândim mai mult decât în alte zile la mamă, la bunică, poate la prietena noastră cea mai bună. La ceea ce înseamnă femeile din viaţa noastră. Şi tocmai pentru că 8 martie aduce în discuţie mai pregnant decât alte ocazii ideea de femeie (mamă), o să vorbesc şi eu despre femeie – despre femeile din cărţi –, dar nu din perspectiva romanţios-sensibilă prin care aceasta este încă, în mare parte, privită. Iar pentru că literatura este şi ea saturată de imagini „suave” ale femeii, o să trec în revistă 8 titluri de cărţi ce dezvăluie o altă latură, întunecată şi dură, dar realistă a raportării femeii la societate şi la diferite mentalităţi. Citeşte tot articolul
Marjane Satrapi – din Iran la București
UPDATE: din păcate, evenimentul s-a amânat pentru o dată nedeterminată.
Nu vă dați seama ce mă bucur că vine Marjane Satrapi în România. Într-o perioadă în care Iranul așteaptă să înceapă războiul, când informațiile circulă aiurea și nu știm în mod real ce se mai întâmplă acolo, prezența scriitoarei Marjane Satrapi sper să aducă o discuție firească și necesară despre o țară super prost înțeleasă.
Broderii – despre ce vorbesc femeile in Iran?
Poate cel mai uimitor lucru in primele zile cand am ajuns in Iran era felul cum aratau femeile. Va imaginati ca toate femeile din Iran sunt acoperite din cap pana-n picioare cu un chador lung si negru, nu-i asa? Ca nu sunt preocupate de felul cum arata, ca nu e nimic sofisticat in felul in care se imbraca sau se aranjeaza? Ei bine, nici ca puteti gresi mai mult. Citeşte tot articolul
