Am făcut liceul într-o vreme în care limba și literatura română era, din păcate, aproape în întregime echivalentă cu comentariile literare. Și, pe deasupra, era ruptă din contextul organic al marii literaturi universale, privându-te de orice termen de comparație. Interpretarea de text la prima vedere și contactul cu marii scriitori ai lumii sau cu scriitorii români contemporani lipseau cu desăvârșire. Așa cum lipsea și orice posibilitate de ne fi exprimat părerile personale ori de a ne fi exersat spiritul critic. Citeşte tot articolul
Tag: limba si literatura romana
Despre subiectivitate. Corectarea lucrărilor de limba și literatura română
Eli Bădică îmi zicea râzând zilele trecute că am opinii (de neclintit) despre o groază de lucruri. Pe moment, nu am știut cum să reacționez – o fi bine, o fi rău – dar, în lumina evaluării naționale și a BAC-ului de anul acesta, încep să mă simt confortabil cu opiniile mele hotărâte. Citeşte tot articolul
Cum ar arăta, pentru mine, o oră ideală de literatură română la școală
În mai puțin de două săptămâni va începe un nou an școlar. În momentul acesta, probabil că toți elevii încearcă să profite de ultimele zile de vacanță sau să-și pregătească temele pe care le-au avut peste vară, iar profesorii își termină planificările de lecții și toată birocrația aferentă. Debutul anului școlar este greu de ambele părți ale baricadei, vă spun din proprie experiență :). Citeşte tot articolul
Lecturile de vacanță obligatorii pentru școală – o sabie cu două tăișuri + cum am devenit cititoare
Parcă a trecut un secol de când primeam, la sfârșitul lui iunie, foi cu lecturile de vacanță obligatorii pentru școală. Acum sigur că mi-aduc aminte de ele cu drag, dar atunci erau realmente un chin - și nu neapărat titlurile, cărțile pe care le aveam de citit propriu-zis, ci caietul de lecturi care trebuia predat în prima săptămână de școală, caiet verificat la sânge de domnii și doamnele profesoare de română, și pe care primeam, de cele mai multe ori, prima notă la limba și literatura română pe anul școlar în curs. Așa că ultimele săptămâni de vară erau mereu cele care mă torturau: nu conta cât de frumoasă fusese vacanță căci, cu puțin timp înainte de a se termina, trebuia să mă apuc să fac povestiri ale cărților pe care le avusesem de citit, caracterizări de personaje, eseuri peste eseuri, să scot citatele preferate din lecturile respective (asta era cea mai ușoară și plăcută îndeletnicire, o făceam oricum, pentru mine) ș.a.m.d. Citeşte tot articolul