Tag: oscar si tanti roz

Înţelepciunea vieţii trăite cu zâmbetul pe buze. „Domnul Ibrahim şi florile din Coran”

O carte a maturizării şi a pierderii inocenţei, dar şi a învăţării a ceea ce înseamnă toleranţă şi iertare, Domnul Ibrahim şi florile din Coran de Eric-Emmanuel Schmitt (există şi o ecranizare, din 2003, Monsieur Ibrahim, cu Omar Sharif în rolul principal) poate fi văzută ca un mic bildungsroman – nu genul de bildungsroman cu care suntem obişnuiţi, de sute de pagini şi nenumărate întâmplări, ci un traseu scurt (cartea are doar optzeci de pagini), urmărind etape-cheie din evoluţia personajului. La fel ca în alte cărţi ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, precum Oscar şi Tanti Roz, personajul central este un copil/adolescent, care este nevoit să se maturizeze rapid. Dacă în Oscar şi Tanti Roz, perspectiva propriei morţi este cea care-l obligă pe micul Oscar să-şi trăiască viaţa pe fast-forward, în Domnul Ibrahim şi florile din Coran, Moise (Momo), de treisprezece ani, se maturizează atât din graba şi curiozitatea lui de a cunoaşte ce înseamnă lumea adulţilor, cât şi din experienţa decisivă a întâlnirii cu Ibrahim (o întâlnire interculturală, s-ar putea spune, căci Momo este evreu, iar Ibrahim, „arabul de pe uliţa evreiască”). Citeşte tot articolul

Cîteva dezamăgiri, plus două vorbe despre criza de timp

Hitchcock zisese la un moment dat ca un film e bun dacă a meritat banii daţi pe babysitter, pe bilet şi pe cina la restaurant. În momentul in care babysittingul mi se pare o instituţie vitală, am înţeles cu adevărat cîtă dreptate avea şi am început să aplic cam aceleaşi unităţi de măsură şi în cazul cărţilor. Citeşte tot articolul

Literatură română montată în teatru, înainte și după 1989/2000

Acum ceva timp vă reaminteam de spectacolul "Dimineață pierdută", realizat în 1985 de regizoarea Cătălina Buzoianu, după romanul omonim al Gabrielei Adameșteanu.

Succesul spectacolului în cauză, care a reunit nume precum Tamara Buciuceanu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Rodica Tapalagă, Irina Petrescu şi Marcel Iureş, ne-a îndemnat să facem o trecere în revistă și a altor texte literare românești, care, de-a lungul timpului, au făcut insipirația unor oameni de teatru.

Spre surprinderea noastră, după un mic research, nu am descoperit foarte multe, cel puțin nu înainte de 2000, iar înainte de 1989 discutăm cu preponderență de montări clasice ale unor romane precum Baltagul. Citeşte tot articolul