Tag: Ovidiu Komlod

Poemul săptămânii: „somatopsihoză”, de Ovidiu Komlod

Ovidiu Komlod (n. 1986, Râu Sadului) este heteronimul lui Laurențiu Malomfălean, cunoscut mai degrabă ca tânăr critic și redactor al unor reviste literare printre care și Echinox (între 2007 și 2010). A studiat la Cluj, fiind din 2014 doctor în filologie cu teza Imaginarul oniric hipermodern. Visul în literatura perioadei 1968-2001 și autor al volumului Nocturnalul „postmodern”. Când visele imaginează hiperindivizi cu onirografii, premiat în 2015 la Gala Tinerilor Scriitori de la București la secțiunea „Tânărul Critic al anului”. De asemenea, Ovidiu Komlod/Laurențiu Malomfălean este traducător din limba franceză și un mare pasionat de Georges Perec. A mai publicat poezie, proză, articole și cronică de carte în revistele Apostrof, Timpul, Tribuna, Poesis internațional, Observator cultural, Vatra, dar și pe site-ul bookaholic.ro. Volumul noapte-lumină reprezintă debutul său editorial ca poet și a fost finalizat în cadrul rezidenței FILIT în Iași (august 2016). Citeşte tot articolul


Ovidiu Komlod: „«noapte-lumină» reprezintă o sinucidere a criticului din mine” (interviu)

În 2017, în colecția Plantații a Casei de Editură Max Blecher, apărea volumul noapte-lumină, de Ovidiu Komlod. Despre această carte, Ioan Es. Pop scria: „Nu este întâmplător faptul că, prin mottoul cărții și prin autoportretul pe care și-l face în primul ei poem, Ovidiu Komlod se poziționează și își poziționează viziunile în proximitatea atât de densului și ofertantului univers Blecher, care îi slujește ca linie de start, dar nu-i stânjenește înaintarea spre propriul punct de sosire. În lupta cu limita, sunt folosite diverse strategii de aneantizare, de la aceea a cufundării în somn, la cea a ascuțirii de sine echivalente vizual și sonor cu «filamentele strigătului». Cu o aripă în «irealitatea imediată» și cu alta în cotidianul alimentat de emoțiile unor experiențe mai mult sau mai puțin sublimate, cartea lui Ovidiu Komlod este, dincolo de anumite vecinătăți, una care îi aparține numai autorului ei, «în numele tatălui. fiului. sfântului vid»”. Să aflăm perspectiva autorului despre (i)realitatea proprie:

Citeşte tot articolul